sâmbătă , 25 noiembrie 2017

Licuriciul, semnul meu bun

licuricifoto

Sunt afară, pe terasă, beau o cafea și fumez – marile, enormele mele plăceri. E cald, în sfârșit e vară, știu pentru că nu mi-e frig nici când ajunge la mine câte o adiere plăpândă de vânt. Am un scaun nou, pe care mă legăn ușor, și mă uit din când în când cum se schimbă cerul în trecerea de la apus spre noapte.

Acum vreo trei zile, eram afară, noaptea târziu, mă uitam tot la cer, să-mi limpezesc mintea de mizeriile de peste zi. Când să intru în casă, mi-a atras atenția ceva în iarbă – un licurici! Unul singur, și nu știam ce să fac mai întâi, să stau să-l studiez și să mă minunez sau să fug în casă și să-l strig pe Paul să vină repede. M-am dus, după o vreme, dar până a venit el, licuriciul dispăruse.

Se spune că-i semn bun dacă vezi un licurici (sau mai mulți). Cică aduce noroc. Nu știu dacă o fi așa, dar pot să vă spun că ultima dată când am văzut unul – în Bavaria, acum doi ani – am fost tare fericită.

Nu-mi mai apăruseră în cale de foarte mult timp, din copilărie. Mai știți câți licurici erau când eram noi mici? Mi-aduc aminte de o vară frumoasă, când eram în tabără, cu colegii mei de școală, cred că la Călimănești, și într-o seară a fost ploaie de licurici, de alergam toți ca bezmeticii să-i prindem și să-i punem în borcane, să ne facem „lanterne”. Nu s-a găsit nici un adult mai înțelept să ne spună că nu era bine ce făceam, că bietele insecte piereau pe capete până terminam noi întrecerea și apucam să le dăm drumul.

În seara asta, am văzut iar un licurici, zbura pe lângă mine. De data asta am fugit repede în casă după Paul și am avut noroc: am ieșit amândoi afară și l-am văzut, și-apoi am mai văzut unul, și încă unul, de am început amândoi să arătăm cu degetul în toate direcțiile – erau cel puțin 10 care zumzăiau luminoși în fața casei noastre. Nu m-am mai bucurat de multă vreme așa, și poate vi se pare pueril, dar eu cred în semne. Am avut nenumărate vise care mi-au prevestit întâmplări importante din viața mea, care mi-au arătat mură-n gură deciziile pe care trebuia să le iau. Fie că sunt coșmaruri sau vise foarte plăcute, toate au pentru mine un tâlc, un mesaj pe care încerc să-l descifrez. Uneori, nu pricep nimic, cel puțin nu imediat, ajung să le înțeleg abia după o vreme. Iar în viața „reală”, adică atunci când sunt trează, mă oftic mereu când ratez câte un semn care-mi iese în cale, aș vrea să fiu mai deșteaptă și să le pot detecta mai din timp, am impresia că asta m-ar ajuta mult în traseul meu prin lume. Imaginați-vă un șofer la volanul unei mașini, conducând-o fără să observe toate semnele de circulație – cum ar fi?

E noapte și zumzăie fel de fel de insecte afară. Luminițele sunt tot aici, zboară și pâlpâie superb din când în când. Un om de știință mi-ar spune acum că sunt atâția licurici în fața casei pentru că e cald afară și e sezonul lor de împerechere – de asta luminează, știați? E un semnal între potențiali parteneri, iar în unele cazuri poate fi și un truc de atragere a prăzii. Dar mie nu-mi pasă de știință în clipa asta, eu vreau să cred că licuricii ăștia sunt norocul nostru, semnul că ceva bun e pe cale să ni se întâmple. E verde și luminează – drum cu prioritate, înaintați fără frică!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus