vineri , 21 iulie 2017

„Lion”: impresionanta poveste a lui Saroo

saroo

Filmul „Lion / Saroo: Drumul spre casă” reprezintă adaptarea pentru marele ecran a incredibilei poveşti adevărate „A Long Way Home”, de Saroo Brierley. Saroo, în vârstă de cinci ani, se rătăceşte de fratele său şi ajunge într-un tren care-l poartă de-a lungul Indiei, la mii de kilometri depărtare de casă şi de familie. Micuţul trebuie să înveţe să supravieţuiască singur în Kolkata (Calcutta), înainte de a fi adoptat de către un cuplu australian. Douăzeci de ani mai târziu, înarmat cu frânturi de amintiri, o hotărâre de neclintit şi revoluţionara tehnologie Google Earth, el porneşte în căutarea familiei pierdute, încercând să regăsească drumul spre casă.

Povestea adevărată a lui Saroo

Este una dintre acele poveşti care e imposibil să nu-i emoţioneze pe oameni. O incredibilă poveste reală, care le dă tuturor fiori pe şina spinării. Atinge un lucru primar din noi, ca fiinţe umane – nevoia de a ne găsi casa şi de a şti cine suntem”, spune producătoarea Emile Sherman.

Povestea lui Saroo este atât de extraordinară, încât nu poate fi inventată. Şi are toate elementele pentru un film excelent – cuprinde aventură şi primejdii, traversează continente şi perioade temporale. Iar călătoria lui este profund emoţionantă. Şi ce face povestea de pe marele ecran şi mai specială este că, în final, după nenumăraţi ani de căutare a ceea ce părea acul în carul cu fân, ani fără familia sa biologică, el şi-a găsit drumul spre casă”, spune şi producătoarea Angie Fielder.

Hotărât să onoreze adevărul poveştii, regizorul Garth Davis a mers în India în timpul pregătirilor pentru filmări, petrecând timp atât în Calcutta, cât şi în satul natal al copilăriei lui Saroo. Garth era în acel sat când Kamla, mama naturală a lui Saroo, s-a întâlnit pentru prima dată cu Sue, mama adoptivă. „A fost important pentru mine să parcurg realitatea lui Saroo cât de mult posibil, aşa că i-am refăcut traseul cât de bine am putut. M-am plimbat singur prin sat, imaginându-mi că eram un băieţel care creşte în zonă. M-am aşezat pe banca din staţia de tren Burhanpur, unde el s-a trezit singur, iar apoi am mers în Calcutta, în staţia principală de tren – Howrah, unde întreaga forţă a poveştii m-a copleşit. Am copii şi să-mi imaginez un băieţel de 5 ani aici, singur, fără să vorbească limba… atunci am ştiut că acesta va fi un film impresionant”, explică regizorul.

Viziunea cinematografică asupra poveştii

Garth îşi descrie viziunea regizorală drept yin şi yang. „Într-un sens larg, am văzut prima parte a filmului – micul Saroo în India – drept o poveste externă, iar cea de-a doua parte – cea din Australia – ca pe o poveste internă.”

Există simboluri şi motive pe parcursul întregului film, inclusiv marea şi fluturii. „În mare parte din film, ceea nu este rostit e interesant. Dar cum transpun acest lucru dincolo de camera de filmat? Astfel, cea de-a doua parte din film – când Saroo ajunge în Hobart, Australia –, am decis să folosesc marea drept un element. Tasmania este o insulă, iar Hobart se află lângă un port mare şi un râu. Personajele noastre locuiesc toate lângă apă, ceea ce e complet diferit de locul de unde vine Saroo în India, care reprezintă o lume înconjurată de uscat. Există ceva feminin în legătură cu marea, un ceva prin care oceanul ne conectează pe toţi,” spune Garth. Prin contrast cu oceanul care înconjoară Hobart (casa lui Saroo din Australia), satul familiei sale din India reprezintă o zonă uscată, de culoarea ocrului.

Producătorii şi Garth au petrecut perioade considerabile de timp cu Saroo şi părinţii săi australieni, pregătind filmul. Saroo i-a spus lui Garth despre un fluture care i-a apărut în faţă de fiecare dată când era în pericol în viaţa sa, spre exemplu când era pe străzile din Calcutta. Saroo vorbeşte, de asemenea, de fluture ca fiind spiritul fratelui său mai mare, care îl călăuzeşte.

Regizorul vorbeşte despre crearea pentru public a unei „hărţi” a poveştii lui Saroo. „M-am gândit îndelung cum să transmit cât mai clar paşii pe care trebuie să-i urmeze Saroo pentru a-şi regăsi casa. Care sunt amintirile lui, cum să le reprezint, ce ştie publicul în fiecare moment. Totul pentru ca spectatorii să fie alături de Saroo în călătoria sa, să descopere casa lui împreună cu el.”

Sinopsis

În „Lion”, băieţelul de cinci ani pe nume Saroo (Dev Patel) ajunge să călătorească singur cu trenul greşit, îndepărtându-se de casa lui din nordul Indiei. Speriat şi rătăcit, el este dus la mii de kilometri distanţă, în oraşul haotic Kolkata (Calcutta), reuşind cumva să supravieţuiască pe străzi, ocolind tot felul de pericole pe parcurs. La un moment dat, ajunge într-un orfelinat, de unde este adoptat de către un cuplu australian (Nicole Kidman & David Wenham), în a cărei familie găseşte siguranţă şi iubire, crescând în Hobart (Tasmania). Nedorind să le rănească sentimentele părinţilor săi adoptivi, Saroo îşi îngroapă adânc trecutul, precum şi nevoia sa de reunire cu familia naturală şi speranţa că-şi va mai găsi vreodată mama şi fratele pierduţi. Dar o întâlnire dictată de soartă cu nişte indieni din zona de unde era el îi retrezeşte la viaţă dorinţa secretă. Cu doar câteva amintiri şi cu ajutorul unei noi tehnologii numite Google Earth, Saroo porneşte într-una dintre cele mai mari căutări ale unui ac în carul cu fîn, în încercarea sa de a-şi regăsi familia pierdută.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus