marți , 26 septembrie 2017

Lorena Buhnici: „Tinerii dau REC la telefon şi fac vlog, nu trebuie să ştie să scrie”

Jurnalistă, autoare de blog, fondatoare a site-ului video cavaleria.ro. Dar pe Lorena Buhnici o știu mai ales din postura de realizatoare de interviuri, în care o urmăresc de o bună bucată de vreme. Preferă, deocamdată, să stea departe de televiziune și să-și păstreze libertatea de a face lucrurile după cum îi plac. Emisiunea ei, în care găzduiește oameni pe care-i admiră, se vede pe YouTube, cu câte o ediție nouă în fiecare săptămână. Urmăriți-o, dar până atunci, cunoașteți-o mai bine pe Lorena, în acest interviu pe care mi l-a acordat de curând.

Cine eşti tu, Lorena Buhnici? Unde şi în ce fel de familie ai crescut?

Lorena este un om vesel, ambiţios și prea încăpăţânat. M-am născut în Ploieşti şi acolo am şi copilărit, până la 18 ani, alături de părinţii mei magici şi fratele mai mare. Am avut o copilărie foooorte frumoasă, de care îmi este tare dor, câteodată, pentru că eu şi fratele meu am făcut echipă bună la multe boacăne. Vacanţele de vară mi le petreceam la bunica, avem foarte mulţi prieteni şi spun din tot sufletul că nu aş schimba nimic. A fost perfect. Ca puștoaică eram foarte năzdravană, mă jucam și cu băieţii, iar cu gaşca de fete făceam spectacol în scara blocului, unde cântam şi recitam poezii.

Cât din ce-ţi imaginai atunci că va deveni viaţa ta s-a şi întâmplat?

Să ştii că singurul lucru la care mă gândeam sau îmi imaginam când eram puştoaică era că vreau să fac ceva de care să audă lumea. Dacă s-a întâmplat asta, las pe alţii să spună. Eu am vrut să mă fac avocat. Dar nu s-a întâmplat. Ah, singurul lucru care s-a întâmplat a fost că m-am măritat cu un bărbat brunet cu ochii verzi. Mi-am dorit asta. 🙂

Am citit, în scurta ta prezentare de pe site-ul cavaleria.ro, că ai lucrat ca purtător de cuvânt şi consilier de imagine. Pentru cine, în ce domeniu?

M-am angajat la 18 ani, pentru că trebuia să fac practică peste vară (am terminat SNSPA – Comunicare și Relaţii Publice, specializare Marketing Politic), la revista auto a Registrului Auto Român. După trei luni m-au angajat şi am rămas acolo 12 ani de zile, în care am fost redactor, secretar general de redacţie, redactor-șef adjunct şi redactor-şef. Apoi am fost Purtător de cuvânt – RAR (pe toată țara – 42 de filiale), Şef Birou Presă RAR, după care am plecat patru ani de zile în Ministerul Transporturilor – consilier de imagine pentru un Secretar de Stat. Am studiat şi un master la IDR (Insitutul Diplomatic Român – Relaţii Internaţionale şi Protocol), care m-a ajutat enorm în cariera mea… diplomatică, să zicem. Acolo am învăţat cam tot ceea ce aplic astăzi în proiectele mele. După toţi aceşti ani plini de muncă am ajuns la burnout. Şi am făcut o schimbare majoră. Am ajuns la digital.

Mă întorc puțin înapoi – cum de ai rămas 12 ani în presa auto?

Sincer, nu mi-am dorit să fac presă auto. După primele trei luni de practică, am zis că asta e tot, mulţumesc. Nu asta vreau să fac… bujii şi motoare, însă redactorul-şef de atunci mi-a spus să mă mai gândesc, căci nu mă descurc atât de rău şi totul se învaţă. Până la urmă, este presă scrisă. Şi de la un an, cât am zis că mai stau, s-au făcut 12 ani.

Cum vezi presa de azi? În ce se transformă şi cum crezi că va arăta în… 20 de ani, să spunem?

Presa de astăzi nu mai este despre ce am învăţat eu. Nu se mai aplică regulile de bază şi oricine poate să scrie peste noapte, fără să mai facă o facultate în sensul ăsta. Ceea ce nu este rău, însă câteva minime cunoştinţe cred că toţi cei care vor să scrie pe un blog, site sau print ar trebui să aibă. Tinerii sar nişte etape importante, nu mai au răbdare să facă paşi mici şi siguri, aşa cum noi am făcut. Acum dau REC la telefon şi fac vlog, nu trebuie să ştie să scrie. Însă de aici eu iau partea bună, şi anume imaginaţia şi creativitatea cu care ei sunt înzestraţi încă de mici și mai ales dezinvoltura cu care cresc. Ceea ce nouă ne-a lipsit, deh, vremurile. Dar până la urmă este norocul lor că au venit în vremuri mai bune.

Sincer, peste 20 de ani nu cred că va mai exista presă specializată. Dacă lucrurile merg în sensul ăsta, oricine își va putea exprima o opinie, pe o platformă proprie. Diferenţa o va face sinceritatea şi relevanța.

Crezi că printul este, cum spune majoritatea, o cauză pierdută?

Printul nu este o cauză pierdută, cel puţin așa sper. Eu iubesc printul în continuare şi cred că trebuie să rămână pe piaţă. Sub orice formă.

Care sunt avantajele faptului că produci propria ta emisiune de interviuri online?

Avantajul este unul singur: produsul este exact aşa cum îmi doresc eu pentru mine şi pentru public. Simplu şi cu mesaj, fără prea multe briz-brizuri.

Cât de mult ajută, în România, numărul de vizualizări pe care le ai pe YouTube? Ce-ţi aduc ele, în afară de glorie, bineînţeles? 🙂

Eu cu YouTube sunt prietenă doar de un an şi jumătate, deci nu îi știu toate secretele. Daaaaar, noroc cu George (n.r. jurnalistul ProTV George Buhnici, soțul Lorenei), care îmi explică tot timpul câte ceva. Mi-am făcut canal de YouYube pentru proiectul cu interviurile, nu pentru altceva. Merge singur, de la sine, fără push-uri şi alte strategii de imagine. Îl las să crească organic. Şi creşte foarte repede.

Care ar fi părţile mai puţin plăcute ale faptului că eşti producător şi realizator independent al unei emisiuni?

La acest proiect sunt owner şi realizator. Lucrez încă de la început cu Elena Băgescu, fost corespondent PRO TV, mulţi ani, şi documentarist la „România, te iubesc”. Prin urmare, nu sunt chiar singură, suntem două. Ea este producătorul meu, dar şi omul care îmi trimite documentarea pentru invitatul ce urmează. Şi o face perfect, pentru că găseşte şi ştie tot despre invitat. Este o muncă în echipă, într-un final, pentru că vorbim foarte mult înainte de zilele de filmare, stabilim ore, haine, linia interviului, invitatele următoare şi tot aşa.

Cum de n-ai dus emisiunea la televizor, încă? Ai primit oferte în sensul ăsta?

Am primit o ofertă foarte interesantă, cu câteva luni în urmă, de a duce proiectul pe TV, şi am refuzat. Nici nu îmi doresc asta, deocamdată. Mai vedem pe viitor.

Cum îţi alegi invitaţii?

Invitaţii mei sunt aleşi foarte simplu. Sunt cei care au realizat ceva în viaţa lor, au construit un brand, s-au făcut cunoscuţi prin munca lor şi au în continuare de transmis un mesaj.

Ai invitat vreodată pe cineva la un interviu doar pentru că ştiai că va face audienţă?

Nu am invitat pe nimeni doar pentru audienţă. Dacă te uiţi pe canalul meu de YouTube, sunt interviuri care abia au strâns peste o mie de vizualizări. Nu este despre asta. Le-am invitat pentru cine sunt ele şi pentru ce au realizat. Sunt femei care nu sunt atât de cunoscute în media, dar sunt geniale în meseria pe care o au.

Ce înseamnă, pentru tine, un interviu bun?

Un interviu bun înseamnă emoţie. Să se vadă şi să se simtă.

Ce nu ai face niciodată într-un interviu?

Nu aş pune invitatul într-o situaţie neplăcută.

Şi ce faci întotdeauna?

Întotdeauna îi fac să se relaxeze, dar întotdeauna. Atât de tare, încât nu vor să mai plece.

Ai făcut şi interviuri pe care, la final, le-ai simţit ratate…?

Sincer, am avut o singură dată acest sentiment, dar s-a terminat cu bine totul.

Cu ce ochi te priveşti la editare? Ai regrete, ai face schimbări şi completări când revezi filmul discuţiei?

La premontaj sau montaj îmi pare rău pentru că trebuie să mai tai din interviu. Am invitate cu care uit să mai termin discuția, adică vorbim şi câte o oră jumate, însă nu pot să las în întregime. Este foarte mult pentru public, nu mai zic pentru YouTube!

De la cine ai învăţat cele mai importante lucruri legate de arta interviului?

Despre interviuri am învăţat în facultate. A fost temă într-o vacanță de vară.

Te invit la un top 3 – cele mai bune interviuri ale tale. Primele care-ţi vin în minte!

Toate interviurile sunt bune, să știi. Pentru că invitaţii sunt personalităţi diferite și fiecare are o poveste frumoasă. Însă primele trei interviuri care îmi vin în minte sunt: Janina Nectara, Feli Donosie și soțul meu.

Ce interviuri urmăreşti în România?

Nu urmăresc nici un interviu din România, adică nu caut să văd cine, ce, unde a mai dat interviu. Nu ăsta este focusul meu. Invitaţii mei nu sunt aduşi la mine pentru că i-am văzut în altă parte. Îi invit pentru că îmi plac şi pentru că au ceva de spus despre/în cariera lor. Am o listă lungă cu cei pe care mi-i doresc la interviu, printre care o măicuță, o femeie absolut necunoscută și una dintre femeile de la NASA.

Fetiţa ta îţi urmăreşte emisiunile?

Ariana, fetița mea, știe ce fac, pentru că-i mai povestesc, dar nu are răbdare să se uite. Încă. Știe că mami vorbește cu multă lume. 🙂

De la George, soţul tău, ce ai învăţat despre jurnalism?

De la soțul meu am învățat că nu există NU SE POATE. Și așa este.

Lorena și George Buhnici

Care sunt plăcerile tale cotidiene?

În timpul meu liber, acela foarte puțin, îmi place să merg la spa, să încerc o mâncare bună și chiar la film.

Ce ai vrea să se întâmple cu emisiunea ta? Unde o vezi, unde te vezi cu ea, în viitor?

Acest proiect aș vrea să ajungă la cât mai multă lume, evident. Nu știu încă dacă îl vreau pe TV, pentru că sunt stăpână pe el, financiar și logistic, și prefer să rămână așa, deocamdată.

De ce faci interviuri? Care e scopul tău prin ele?

Fac interviuri pentru că îmi plac oamenii și, mai ales, pentru că îmi place să îi descopăr. Știu să adun povești și să le transmit publicului, în stilul meu, chiar dacă personajele sunt deja cunoscute.

***

lorena.buhnici.ro

Lorena Buhnici pe YouTube

V-a plăcut acest interviu? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus