luni , 29 mai 2017

Lorena Lupu: „Nu-mi refuz niciodată nimic”

Lorena Lupufoto: Vlad Bîrdu

Am cunoscut-o pe Lorena Lupu la o vizionare de presă și zău că nu mi-a venit a crede că splendoarea brunetă, delicată și oarecum sfioasă care s-a așezat lângă mine e una și aceeași persoană cu tipa în stare să dea fără milă cu tine de pereții Facebookului, dacă sari calul. Artistă atipică, ce-i drept, ori o iubești, ori n-o înghiți, nu poți bălti sentimental pe mijloc, când e vorba de ea. Eu o ador. Pentru că e o scriitoare francă, o actriță pasională, o jurnalistă incisivă, o bloggeriță ce jonglează abil cu vorbele, inclusiv cu alea deocheate. Ca să zic pe șleau, nimeni nu folosește cuvintele alea rușinoase cu „p” și „f” mai cu măiestrie decât ea (pe motanul ei îl cheamă Pulică). Și, drept să spun, acum îmi pare rău că i-am sugerat, într-un fel, să se cenzureze, pentru răspunsurile la întrebările cu care am bombardat-o mai jos, iar ea, ca o profesionistă desăvârșită, m-a ascultat. Și s-a dezvelit mai cu sfială, dar cu vedere până în fund de suflet, vă asigur. Pentru picanterii, găsiți adresa blogului ei (asta dacă nu-l aveți deja în Bookmarks) sub frumosul interviu-portret pe care vă invit să-l parcurgeți.

Care sunt primele lucruri pe care le faci dimineaţa?

De obicei, dimineaţa e perioada aia a zilei când ratez lucruri. 🙂 Mai exact, nu aud deşteptătorul, nu ajung la vizionări de presă (şi sun PR-i mai încolo să le cer filmele pe net), nu dau răspunsuri de Miss America, iar dacă ai proasta inspiraţie să-mi dai un telefon agresiv, vei ajunge să-ţi regreţi trista existenţă.
Ce fac, dacă e o zi cum mi-o doresc eu (cu joburi care încep de la prânz încolo)? Dorm. Dorm cu băluţe în colţul gurii. Dorm de rup patul. Iar când într-un final, mă trezesc, mă târăsc zombie-style să-mi fac o cafea. După a patra cafea, putem sta de vorbă ca oamenii.

Cum arată o zi perfectă?

Nu am o idee fixă legată de zilele perfecte. Dacă nu se ceartă nimeni cu mine şi nu am de stat la nici o coadă, e o zi perfectă. Dacă mai am de luat şi bani – şi chiar îi iau, nu intervine o situaţie de tip „staţi să vedeţi“ – perfecţiunea atinge cote răvăşitoare şi risc să plâng de fericire.

Ce înseamnă luxul pentru tine?

Libertatea de a face ce vrei, fără să te temi de consecinţe. Stai, asta e definiţia stilului meu de viaţă. Dar îmi dau seama că e un lucru pe care mulţi oameni nu au curajul să-l facă, deci: trăiesc în lux. Acum mă puteţi invidia.

Dar sărăcia?

Sărăcia cea mai cruntă e să depinzi de permisiunea altuia. În rest, te descurci tu.

Care crezi că e cea mai bună idee pe care ai avut-o vreodată?

Să dau cu flit planurilor altora legate de binele meu şi să mă ocup singură de fericirea mea. Restul acţiunilor vin de la sine.

Dar cea mai proastă?

Cumva, preferi să nu-ţi împărtăşeşti prostia cu publicul larg. Chiar cred că e o artă să nu ratezi clipele în care poţi tăcea într-un mod inteligent.

Care crezi că e cel mai important talent al tău?

Talentul de a asculta. Pare puţin lucru, o ştiu; dar habar n-ai câţi oameni sunt incapabili să recepţioneze corect informaţia, aşa cum le este transmisă. Rar simt nevoia să administrez pumni şi palme ca atunci când mă întrerupe cineva. Dacă eu pot să-ţi ascult bullshitul până la capăt, ascultă-l şi tu pe al meu, nu încerca să mi te urci în cap.
Într-o notă serioasă, talentul de a asculta face din tine artist autentic. Nu poţi reda, în scris sau pe scenă, decât lucrurile pe care le cuprinzi cu mintea şi sufletul. Şi nu poţi cuprinde cu mintea şi sufletul decât lucrurile pe care le asculţi.

Care crezi că este cel mai mare mit despre artiști?

Nu cred că există mituri despre artişti. Tot ce se povesteşte despre artişti este 100% adevărat. 🙂

Când ţi-a fost ultima oară ruşine şi de ce?

Azi. Am văzut o bătrână cu ghiocei şi mi-am dat seama că toţi banii mei sunt pe card, iar următorul bancomat este la cuca măcăii. Urăsc să nu pot ajuta oameni sau animale din motive stupide.

Care e cea mai frumoasă dovadă de dragoste pe care ai primit-o vreodată?

De ziua mea, mi-am pus hidden birthday. Am o oroare teribilă de pierderea cruntă de timp reprezentată de schimburi de urări cu străini care nu dau în mod real doi bani pe tine. Drept care, merg pe burtă.
OK. Toţi prietenii care îmi ştiau ziua de naştere mi-au scris privat sau m-au sunat să îmi ureze aferentele, pentru că ştiau de această oroare a mea şi au ales s-o respecte. Nu există o formă de dragoste mai nobilă decât respectul faţă de priorităţile cuiva.

Care crezi că e cel mai bun lucru pe care l-ai făcut în viaţă?

Nişte cupcakes delicioase, dar a fost un featuring cu un amic care se pricepe.
Altminteri, nu cred că există bine absolut sau rău absolut. Toate lucrurile bune pe care le facem au şi dezavantaje şi viceversa.

Care e cel mai groaznic lucru pe care l-ai face pentru bani?

Dacă e pentru bani, nu e groaznic. Singurele lucruri groaznice sunt cele neplătite. 🙂

foto Amalia Savinescufoto: Amalia Săvinescu

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, în ce moment al vieţii tale ai vrea să te opreşti pentru o vreme?

Nu trăiesc în trecut. Îmi place clipa prezentă şi prefer s-o trăiesc cu tot ce are ea frumos şi palpitant.

Care este forma de artă care te emoţionează cel mai mult?

Poate makeupul nu e considerat neapărat o artă, dar nimic nu mă face să plâng ca un eyeliner care-mi intră accidental în ochi.

Trei obiecte fără de care viaţa ţi-ar fi mai grea:

1. Tigaia cu abur. Fără tigaie cu abur, nu ai cum să-ţi maschezi incompetenţa crasă în ale bucătăritului.
2. Litiera. Imaginează-ţi cum ar fi să ştergem excremente de pisică zi de zi din diverse colţuri ale casei, preferabil ascunse, că pisica e un animal discret.
3. Sutienul cu push-up. Ce rost ar avea să ieşi din casă, dacă nu poţi scoate ochii trecătorilor cu nişte pepeni gigantici, şi totodată să râzi în sinea ta că 75% din ei e bureţel şi fier?

Care e sunetul pe care-l deteşti cel mai mult?

Vocea de om agresiv şi certăreţ. Spune frumos ce ai de spus sau dispari din câmpul meu vizual şi auditiv.

Care e mirosul tău preferat?

Acela de citrice proaspăt decojite. Urăsc iarna cu spume; singurul mod în care îi pot supravieţui e să mănânc zilnic cantităţi industriale de citrice. Orice citrice.

Ce parte a zilei îţi place cel mai mult?

Seara, când apune soarele, iar întunericul învăluie treptat planeta, combătut cu lumini false ca însăşi esenţa umană. O fi noaptea un sfetnic bun, dar seara e un paharnic şi mai bun.

Ce capricii nu-ţi refuzi niciodată?

În general, nu-mi refuz niciodată nimic. O fată fericită e o fată care poate face tot ce-şi doreşte. Bine, nici nu mă năpădesc impulsuri de tip „hai la Viena ACUM“, îmi respect destul de serios obligaţiile, în schimb, dacă îmi doresc ceva, acţionez.

Care e cel mai mare viciu al tău?

Dependenţa de rujuri roşii ca sângele. Chiar dacă-s prea faţă palidă pentru ele şi arăt de parcă tocmai m-am sculat dintr-un sicriu medieval decorat cu semnele Satanei şi mă pregătesc să ies la supt sânge de pământeni inocenţi.

Care crezi că e cel mai frumos loc din lume?

Nu există cel mai frumos loc din lume. Alege orice staţiune de vacanţă, orice mare oraş, orice peisaj ameţitor, iar eu o să-ţi arăt zona de pălmaşi care fie muncesc din greu să menţină iluzia, fie ghettoul / cătunul sărăcăcios din imediata apropiere.

Care e cartea pe care ți-ai fi dorit să o scrii tu?

Sunt mulţumită cu cele pe care chiar le-am scris eu. Iar dacă o să-mi doresc să scriu şi altele, o voi face.

Ce regreţi cel mai mult în ce priveşte viaţa ta sentimentală?

În general, nu susţin traiul în regret. Fă ce poţi tu mai bine în momentul dat, şi dacă mai binele tău nu e suficient de bun, e clar că există o incompatibilitate între cerere şi ofertă, drept care, nu ai nimic de regretat.

Care e calitatea pe care o admiri cel mai mult la un bărbat?

Empatia. Cu cât acţiunile unui bărbat sunt orientate mai puţin spre a-şi da importanţă şi a sugera că e cadoul lui Dumnezeu spre pământeni, şi mai mult spre a oferi iubire şi grijă altora, cu atât îl găsesc mai sexy.

Cum îţi bei cafeaua?

Cu litrul. 🙂

Care sunt cele mai mari extravaganțe ale tale?

Mă spăl mereu pe mâini cu detergentul de vase sau şamponul, dacă mi se termină săpunul lichid, şi reciproc.

Dacă viaţa ta ar fi un film, ce fel de film ar fi?

Un musical porno cu momente de slapstick comedy şi la final moare toată lumea. Deci, un film prost. Almodovar, sună-mă.

foto Dragos Cristescufoto: Dragoș Cristescu

Când închizi ochii şi te gândeşti la viitor, ce vezi?

Un castel uriaş, cu mulţi servitori negri dezbrăcaţi care să-mi cânte în strună, mie şi celor 100 de pisici pe care o să le salvez din toate colţurile lumii.

Dacă ai să conduci lumea pentru o zi, care ar fi prima măsură legislativă pe care ai lua-o?

Educaţie şi drepturi egale pentru femei, în zonele defavorizate ale lumii.

Descrie Paradisul.

Cum ziceam cu două răspunsuri mai sus: Un castel uriaş, cu mulţi servitori negri dezbrăcaţi care să-mi cânte în strună, mie şi celor 100 de pisici pe care o să le salvez din toate colţurile lumii. Numai că, spre deosebire de viitorul meu, paradisul mai are şi două izvoare magice: unul de Cabernet Sauvignon şi altul de Creme de La Mer.

Ce te enervează cel mai mult la oameni?

Insistenţa. Dacă am stabilit că nu putem comunica şi nu putem exista în acelaşi spaţiu, du-te cu Domnul, nu mă hărţui cu aberaţii interminabile. Nu văd rostul certurilor neproductive şi deşertărilor de agresivitate nesolicitată.

Care e visul tău cel mai mare?

O lume în care oamenii se concentrează în a construi lucruri pozitive, a oferi iubire şi a-şi înţelege semenii, în loc să-i agaseze şi să caute să-i demoleze.

Dacă ai putea fura ceva fără să fii prinsă, ce ai fura?

Arta de a croi, de la un croitor cu experienţă. Mi-ar plăcea să-mi creez propriile haine.

Privind din afară la viaţa ta, ca și cum ai fi o altă persoană, ce sfat ţi-ai da?

Nu te mai enerva pe rahaturi. E bine că iei măsuri repede, dar nu le lăsa să-ţi strice zenul.

Ce faci în fiecare seară, înainte să adormi?

În fiecare seară, altceva. Slavă domnului, încă nu am o viaţă atât de monotonă, ca serile mele să semene unele cu altele. E unul dintre motivele pentru care sunt fericită să fiu eu.

***

Lorena Lupu a absolvit Facultatea de Teatru și Film și este autoarea romanelor „Rondo Capriccioso” (2006), „Bătăuşu’ de câmpi” (2007), „Hyde Park” (2009) şi „Dona Juana” (2012). A scris pentru publicațiile Tabu, Maxim, Playboy și Vice, iar acum o puteți citi pe blogul ei, intitulat sugestiv Trollywood, și pe pagina personală de Facebook.

Semnat de

Un comentariu

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus