LaRevista.ro Priveste lumea altfel
foto: Andrei Preda
Cunoscutul actor Marcel Iureș s-a întâlnit, sâmbătă, la un cinematograf din București, cu o parte dintre admiratorii săi, cărora le-a povestit despre viața și cariera lui, de acasă sau de la Hollywood. Publicul a avut ocazia să cunoască realitățile din spatele scenei de film americane, precum și detaliile întâlnirilor lui Marcel Iureș cu artiști ca Johnny Depp, Steven Spielberg, George Clooney sau Nicole Kidman. Moderatorul evenimentului a fost criticul de film Irina Margareta Nistor, care a prezentat filmele în care a jucat Marcel Iureș și l-a îndemnat să vorbească despre ce înseamnă să fii un actor de film cu o carieră internațională, atât în România, cât și în SUA sau Europa.
Marcel Iureș a povestit prima sa experiență actoricească din SUA, când a jucat în filmul „The Peacemaker”: „Nu suportă o comparație cinematografia din România cu cea din SUA. Aici avem puțin peste 600 de cinematografe în țară. Primul meu film în SUA, The Peacemaker, a fost vizionat în peste 12.000 de săli. Este o minune că avem regizori români care fac filme în România, cu bugete infime, cum este și cazul filmului Octav, și totuși reușesc să fie nominalizați și să câștige premii la festivaluri internaționale”, a spus actorul.
Marcel Iureș a descris și întâlnirea cu filmul „Octav”, care va rula în cinematografe din 6 octombrie 2017: „Rolul din Octav a fost un cadou care m-a bucurat foarte mult. Producătorul filmului, Adela Vrînceanu Celebidachi, mi-a spus că vine o legendă a filmului pe peliculă, pe numele lui Blasco Giurato. A fost înălțătoare întâlnirea cu el. Totul a decurs firesc. Am început filmările la Câmpulung Muscel, o zonă superbă a României, o zonă aparte a Subcarpaților, cu munți înalți și frumoși. Vremea a ținut cu noi și a fost ideală pentru ce urma să filmăm. Regizorul Serge spunea că acest lucru a fost pur și simplu un miracol pentru film, că am fost luați în brațe de natură și ni s-a dat ce voiam”, a povestit Marcel Iureș.
„Dragul de a face Octav a fost imens”
Actorul a vorbit și despre atmosfera care a înconjurat acest proiect cinematografic, de la început până la final. „Programul, organizarea era perfectă. Și când spun aceste lucruri mă refer la oameni. Oamenii a fost perfect sudați, dar elastici. Banii au fost cheltuiți cu mare, mare grijă, iar dragul de a face Octav a fost imens”, a completat actorul.
La evenimentul de sâmbătă a fost prezentă și Alessia Tofan, fetița în vârstă de 10 ani care a primit rolul principal feminin, interpretand-o pe Ana, prima iubire, din copilărie, a personajului principal jucat de Marcel Iureș.
Pentru cei care au cumpărat biletul premium pentru acest eveniment a fost o ocazie unică să-l cunoască pe Marcel Iureș și să interacționeze cu artistul pe marginea experienței sale, acumulate în aproximativ patru decenii de teatru și film. Marcel Iureș a oferit autografe, a discutat cu fanii într-o atmosferă familială și caldă, amintind de experiențe mai inedite ale biografiei sale și peripeții de la filmări de prin Hollywood, Los Angeles sau Londra.
Filmul „Octav”, în care Marcel Iureș are rolul principal, va avea premiera de gală pe 4 octombrie 2017, iar biletele sunt puse în vânzare în rețeaua Eventim și pe eventim.ro.
Filmul va avea lansarea oficială în cinematografe pe data de 6 octombrie 2017.
Mai multe detalii despre filmul OCTAV se găsesc și pe pagina de Facebook.
Semnat de LaRevista.ro
” Este o minune ca avem regizori romani care fac filme in Romania, cu bugete infime”, spune Maestrul Marcel Iures….! Dar sunt convinsa ca acest fapt il cunoaste de foarte multa vreme, deoarece, dintotdeauna au existat astfel de oameni,( regizori, actori…..), in esenta, mari maestrii si iubitori ai celei de-a 7-a arta, care, din dragostea lor nemarginita pentru aceasta, sacrificandu-si propriile familii….vieti de fapt, au transformat imposibilul in POSIBIL, creand astfel, cu putinele mijloace avute la indemana, opere de arta incontestabile…. . Si afirm acestea cu tarie si in totala cunostinta de cauza, eu avand sansa extraordinara de a cunoaste un astfel de om…regizor, scriitor…om de cultura desavarsit, MIRCEA SAUCAN, 1928 – 2003….dar, cati dintre noi, oameni ai zilelor noastre, au auzit de el, cunosc….nu, este prea mult, au auzit de filmele lui ” Tarmul n-are sfarsit”, ” Meandre”, ” Suta de lei”, ” Cand primavara e fierbinte”…., sau au rasfoit poemul liric, ” Casa de pe strada noastra”, ” Manuscrisul de la Ciumati”, ” Izidor Mânecuta”….oare cati…??
Eu nu sunt decat un simplu profesor, ( daca mai spun ca predau matematica, „succesul” este asigurat, adica ma veti crede pe cuvant de onoare ca nu am nicio legatura cu aceste domenii, in afara faptului ca-mi place sa citesc…), dar faptul ca am avut marea sansa de a intra putin de tot in lumea fascinanta a oamenilor de film, mi-a schimbat radical perspectiva, si atunci ma intreb, oare este atat de greu sa avem o ” pagina”, ” un coltisor”, ceva….undeva….in care sa prezentam astfel de valori, care din nenorocire au ramas in anonimat…oare nu al nostru ar fi „plusul”…?!? Cu respect, Maestre Mircea Saucan, indraznesc sa te intreb, acolo, in Ceruri unde esti acum, iti mai interzice cineva filmele…..??? Just asking….
Sunt multi artisti care nu reusesc niciodata sa-si gaseasca publicul. Tine de multe lucruri, si de noroc…
Ma bucur insa ca va amintiti de prietenul dvs, asta inseamna ca nu e uitat.
Nu, din pacate nu m-am facut inteleasa, Mircea Saucan nu ca ” nu si-a gasit publicul”, din contra, tocmai de aceea a fost interzis, i-au cenzurat atat de tare filmele incat i le-au facut harcea-parcea, tocmai ptr ca publicul lui devenea din ce in ce mai numeros, filmele sale fusesera premiate la festivale ale celei de-a 7 a arta din ITALIA……prea multa lume aprecia opera lui M.Saucan, , care prezenta realitatea asa cum era ea, ” mancata- de comunism”, tesea superbe povesti de dragoste in vremuri de teroare….si atunci, dna academician doctor docent ELENA CEAUSESCU, devenita peste noapte si critic de toate artele, a intervenit scotandu-l practic pe ” tusa”…..platindu-l mizerabil, in batjocura chiar, sa stea degeaba, numai sa nu mai faca film, l-a mutat la studiourile Sahia Film sa faca documentare,,,,,povestea lui Mircea Saucan ar fi un subiect cel putin captivant pentru noi, piblicul dvs, pentru el insa, si pentru familia lui, a fost o drama traita pe ” bune”…. ..Cine stie, poate o veti prezenta vreodata, scosa din arhivele cinematecii romane….dar si ale securitatii….. .
Revin la comentariile pe care le-am adaugat, pe marginea afirmatiei Maestrului Marcel Iures….astazi insa, pentru a spune doar cateva cuvinte despre Omul Extraordinar aflat in spatele Regizorului Mircea Saucan, al Scriitorului Mircea Saucan, al Omului de Cultura Mircea Saucan…..si deloc in ultimul rand, al barbatului Mircea Saucan, v-ati dat deja seama, da, despre sotia sa, Susana Săucan… . Se spune ca Domnul nu ne da mai mult decat putem duce….si se mai spune ca este bine sa te rogi asa: ” nu-i da Doamne omului, cat poat’ sa duca..”….adevarate vorbe!!! Susana Saucan, Juja, cum ii spuneau toti cunoscutii, ( cu multa dragoste si mult respect, ptr că nu puteai sa nu iubesti un astfel de om caruia, inca de cand faceati cunostinta, un zambet larg ii lumina fata blanda si intelegatoare, iar ochii ei frumosi, dar obositi de-atatea nopti nedormite, petrecute la capatâiul lui Mircea – a cărui insomnie, cauzata de hartuirile de pe platourile de filmare, îi impiedica pe amandoi sa doarma, imbolnavindu-i deopotriva… – , spuneam, ochii ei frumosi te primeau cu caldura, introducandu-te imediat in atmosfera, ca si cand erai de-al casei….si ce atmosfera, tot datorita lui Juja…un apartament micut, situat la etajul 4, in piata Amzei, tot timpul plin cu oameni, oameni de teatru, de film, muzicieni , un cămin mobilat aproape exclusiv cu carți, fapt care îl facea si mai primitor si in care, de multe ori nu aveai unde sa arunci un varf de ac, darămite sa te mai si asezi pe undeva, dar nu conta, toata lumea se simtea atat de bine, incat uitau sa mai plece…., fara sa mai pun la socoteala mesele copioase pe care le facea Juja, avea, n-avea din ce, reamintesc, veniturile erau mici, carnea, mezelurile…etc…nu se gaseau pe vremea lui Ceausescu , si totusi….( mai fac o paranteza, traiasca parantezele, ca nu stiu ce m-as fi facut fara ele, sa va povestesc ceva amuzant de pe atunci, cand, precum va amintiti cei de o anumita varsta, nu spun care…., alimentele de baza nu se gaseau, trebuia sa te descurci, iar Juja draga de ea, care stia ca Mircea vine acasa si doar spune: ” Juju, am sosit, avem invitati la masa”, restul depinzand doar de ea, facea rost, adica se descurca intotdeauna… ei, legat de asta, intr-una dintre zile suna ” cineva”, care facea rost de carne, prin „altcineva”, si o intreaba se vede treaba, „codat” : ” zi Juja, de care BRANZA vrei, de VACA sau de PORC….???!!!…intamplarea respectiva, a fost povestita de Juja, care avea un extraordinar simt al umorului, imediat dupa incheierea conversatiei, care desfasurandu-se la telefon, trebuia sa ai mare grija ce spui si tocmai de aceea s-a incercat a se vorbi codat, ptr cei de la secu’, care ascultau….ce a iesit insa, cred ca i-a distrat si ei copios, totusi…), cum spuneam, cu toate neajunsurile amintite, Juja facea din casa lor cel mai primitor loc in care iti doreai sa mergi si sa stai, si sa too…t stai, ascultand conversatiile fascinante care nu conteneau, conversatii ale oamenilor, asa cum va spuneam la inceput, de teatru, de…..de cultura, într-un cuvant…; asa i-am cunoscut eu pe ” SĂUCANI”, deci si pe Juja, pe care, după cum va spuneam, nu puteai sa nu o iubesti!!!!), Juja deci, a fost, ( spun si scriu verbul ” a fi” la trecut, cu o adanca mâhnire in suflet, deoarece Domnul a hotarat sa ” o odihneasca” in pacea LUI, ieri 13 octombrie 2017, nelasand-o sa se chinuiasca prea mult cu boala cumplita de care suferea, si de care nu a stiut sa se ingrijeasca la timp, tocmai ptr ca nu avea timp ptr ea, ci doar ptr ceilalti, ptr ei era experta in a le fi de ajutor, in a avea grija de ei…!!!), revin….îmi revin…spuneam, Juja a fost un om care a dus foarte multe pe umerii si pe sufletul ei bun…un INTELECTUAL in adevaratul sens al cuvantului, om de cultura la randul ei alaturi de sot, profesor de istorie ca formare profesionala, dar care a renuntat la cariera ei, as spune fara a exagera deloc, ca a „renuntat la ea”, alegand sa fie femeia puternica din spatele regizorului Mircea Saucan, fara de care niciuna din creatiile maestrului nu ar fi fost dusa la bun sfarsit, un om de o rara bunatate, finete… calitate umana, in fapt…un om linistit, gata oricand sa-ti fie de ajutor, dar cu mare grija sa nu cumva sa deranjeze pe cineva, sau cu ceva….in liniste si avand grija de ceilalti, fara a stii sa aiba grija si de ea, din pacate, asa a trait, si tot asa a si plecat….incet, linistindu-si fiul, care îi este de altfel copie fidelă, cu grija de el , de nora,( ptr ea insa, de la bun inceput, fiica, nu nora…), de NEPOATA…..in primul si in ultimul rand…!!!…. Am avut privilegiul de a cunoaste un astfel de om….SĂUCAN SUSANA…