Maria Radu: Vreau ca oamenii să cânte cu mine!

Cântă de la începutul anilor ‘90, dar arată şi sună de parcă ar fi debutat anul ăsta. Maria Radu e mai frumoasă şi mai fresh acum decât în orice perioadă a carierei sale – asta-i o părere personală, însă am aşezat în pagina asta de net dovezi vizuale şi auditive. Cel mai recent single al Mariei Radu, Stay, e plin de forţă şi senzualitate şi are un videoclip „ca afară“, ca să zic aşa, şi uite că zic. L-a lansat cu emoţie şi fast acum câteva zile, prilej cu care mi-a trecut prin cap că n-ar fi rău să stăm un pic de vorbă, ca să afle lumea mai multe despre melodie, dar şi despre cum vede Maria lumea muzicii pop de la noi și lumea muzicii, în general.

Era o întrebare la modă după Revoluţie: ce ai făcut în ultimii cinci ani? Unde ai dispărut şi de ce, Maria, când la radio şi tv e mare nevoie de voci precum a ta?

N-am dispărut. Am fost prezentă tot timpul, am scos piese noi (Zbor, Dacia ta, Alo), am avut concerte în toată ţara (majoritatea private), am predat muzică la o grădiniţă particulară.
Întrebarea asta trebuie pusă oamenilor de radio şi tv. Este un paradox, în condiţiile în care oamenii vor să mă asculte, tot ce e altfel, are personalitate şi amprentă vocală (şi nu mă refer aici doar la mine, sunt foarte mulţi tineri talentaţi) este ignorat de nişte oameni cu urechi de tablă, care fac legea.
Pentru radiourile comerciale sunt considerată un artist de nişă şi pentru cele de nişă, sunt considerată comercială… Deci, oricum o dai, nu e bine. Îmi doresc foarte mult ca piesa Stay să ajungă acolo unde trebuie, în sufletele cât mai multor oameni. De asemenea, mi-aş dori ca oamenii să reacţioneze când îşi doresc să vadă sau să asculte un artist.

Ce crezi că s-a schimbat pe piaţa muzicală românească de când cantai în trupa Van Noizz şi până acum? Ce schimbări îţi plac şi ce schimbări nu-ţi plac? Care sunt trendurile la care ţi-e cel mai greu să te adaptezi?

Piaţa e mult mai bogată şi în acelaşi timp, mult mai săracă. Bogată pentru că sunt foarte mulţi tineri talentaţi, şi săracă pentru că pe radiouri este difuzat acelaşi gen muzical searbăd, cam cu acelaşi BPM şi aceleaşi texte simpliste, cu mici excepţii. Simplu şi frumos e una, banal e alta… Pe timpul Van Noizz nu existau găşti care să deţină monopolul mediatic în detrimentul valorii. Probabil că o artistă ca Amy Winehouse ar fi fost considerată nepotrivită/de nişă.

Ai avut colaborări de succes cu Direcţia 5, Vunk, Timpuri Noi… De care îţi este cel mai dor, ce perioadă muzicală și de viață, în general, a fost mai apropiată sufletului tău?

Mi-e dor de perioada Van Noizz. Deşi fiecare dintre aceste colaborări pe care le-ai amintit mai sus au contribuit la formarea mea ca om şi ca artist. Am învăţat câte ceva de la toţi oamenii cu care am colaborat. Fiecare perioadă a avut aroma ei…

Ai declarat într-un alt interviu că succesul tău a crescut pe măsură ce ţi s-a scurtat fusta. Îţi menţii această afirmaţie? Dacă da, de ce crezi că o voce bună nu e de ajuns la noi? De ce obsesia asta pentru o imagine sexy? Obsesie a publicului, în primul rând…

A fost o glumă declaraţia mea de atunci. Publicul meu, din fericire, apreciază valoarea. Ideea de sexy a fost denaturată, însă, în ultima vreme. Sexy nu mai înseamnă insinuant, discret, neostentativ. Din păcate, publicul a fost format să aprecieze mai mult imaginea decât valoarea artistului. Astfel, un artist cu personalitate (cu piese fredonabile), care ar putea fi apreciat de marea masă, devine marginalizat şi considerat de nişă.

Când ai ştiut pentru prima oară că vrei să faci muzică, să cânţi? Cine ţi-a spus că ai voce bună, cum a început totul?

A curs totul de la sine. Cânt de mică. Serios, m-am apucat de canto la 13 ani. Ştiam doar că vreau să cânt, dar de conştientizat cât talent am, am conştientizat mult mai târziu. Prima încurajare majoră a venit din partea profesoarei mele de canto Zina Nichita. Prima apariţie a fost pe un stadion, la 14 ani, în faţa unui public numeros, cu trupa Solaris.

Care sunt cele mai mari obstacole pe care le-ai întâmpinat până acum în carieră? Și, la polul opus, care au fost cele mai mari satisfacţii?

Obstacolul cel mai mare a fost neîncrederea în mine, la un moment dat, şi cea mai mare satisfacţie o am în momentul în care oamenii cântă cu mine. Aceste trăiri mi-au confirmat că oamenii au nevoie de ceea ce le ofer, acel schimb de energii minunat, care nu poate fi descris în cuvinte. Sunt destul de complicată, şi uneori mă rănesc lucruri mărunte. Nu sunt obstacole neapărat, însă mă afectează. Eu sunt un artist onest, care nu se erijează într-o vedetă plină de condescendenţă care îşi priveşte publicul de la înălţimea scenei. Sunt un om şi un artist extrem de deschis, de sincer şi care nu a mizat niciodată pe altceva decât pe voce, calitatea melodiilor şi a concertelor live.

E un fel de trend acum – să participe la concursurile de talente oameni deja consacraţi în muzică, pentru un reset de carieră. Ai fost tentată, eşti tentată se faci asta? Să participi la Vocea României, de exemplu?

Am fost contactată recent cu propunerea de a participa la un astfel de concurs. Mi se pare nedrept şi jignitor. Nedrept în condiţiile în care eu am un public deja format, am o carieră de 15 ani, piese proprii şi sunt profesionistă. Fiind considerată de public şi de mass media una din cele mai bune voci din România (după cum ai spus şi tu), mi s-a părut cel puţin amuzantă propunerea lor. Sincer, mă aşteptam să am rolul de invitată, nu de participantă. Sau poate era vreo farsă de-a lui Buzdugan. 🙂

Revenind la imagine, arăţi superb! Ce faci pentru asta? Ce mănânci? Ce nu mănânci?

Îţi mulţumesc frumos! Încerc să am grijă de mine. Nu pierd nopţi, fac mult sport (tenis, înot, schi, cycling), beau multă apă şi sucuri naturale. Încerc să mănânc echilibrat şi să nu fac excese. De opt ani sunt ovo-lacto-vegetariană. Faptul că am făcut, când eram mică, sport de performanță, m-a ajutat să-mi menţin un ritm de viaţă sănătos şi să fiu capabilă să cânt două ore pe scenă, într-un program dinamic.
În rest, nu fac lucruri deosebite pentru a mă întreţine. Apreciez naturaleţea şi ideea de a îmbătrâni frumos şi decent.

Nu pot să nu te întreb şi de viaţa ta personală, mai ales că suntem, încă, în februarie. Cum stai la capitolul suflet-pereche? L-ai găsit, îl mai cauţi? Cât de importantă este dragostea în viaţa ta?

Cred că l-am găsit. Dragostea este prezentă în viaţa mea sub diferite forme. Până la apariţia copilului, am grijă de pisica mea (culeasă de pe stradă).

Eşti un artist pop – există vreun alt gen de muzică pe gustul tău? Tu ce asculţi când mergi cu maşina? Sau ce ţi-ar mai plăcea să cânţi? Ce gen te atrage şi nu l-ai abordat până acum?

Sunt un artist pop cu infulențe electro, rock, raggae, funk. Până acum, am făcut ce am simţit şi sunt extrem de deschisă la noi colaborări, noi genuri muzicale. Îmi place să experimentez şi să lucrez cu oameni de la care am ce să învăţ. Ascult tot felul de muzică, în maşină: Daft Punk, Bruno Mars, Michael Jackson, Marvin Gaye, Groove Armada, Gallant, Stereophonics, The Killers, Radiohead etc.

Tocmai ai lansat un nou videoclip, pentru piesa Stay. Care e povestea lui, povestea piesei? Ce vrei să transmiţi publicului tău prin acest nou produs muzical?

În mesajul piesei Stay se regăseşte oricine. Cu siguranţă, cel puţin o dată, n-am avut curajul să spunem ce simţim, ne-am pus tot felul de bariere numite: orgolii, frici, îndoieli. E o „tragere de mânecă“, o conştientizare a sentimentelor pe care trebuie să le spui, să le exprimi, curajul de a fi tu însuţi, dar şi conştientizarea faptului că niciodată nu e prea târziu să spui ce simţi.
Videoclipul black & white care însoţeşte piesa Stay explorează spaţiile vaste ale unui studio de înregistrări, fiind marcat de o proiecţie grafică dinamică şi de un styling realizat din piese vestimentare cool – eighties remix (Acne Studios, Alexander Wang, Stefanel, Armani Jeans).
Piesa Stay propune o nouă abordare a realităţii, marcată de muzică şi text, o nouă faţă a Mariei Radu. Și, mai mult decât atât, muzică de calitate.

Semnat de Alina Grozea