Masterchef, pentru prima și ultima oară

Doamne, ferește. Mă uit la Masterchef. E prima și ultima oară, promit. Voiam să mă relaxez în fața televizorului și mă tot jucam cu telecomanda, până am nimerit pe ProTV. Am pățit ca pe vremuri, când aterizam pe OTV și, preț de vreo cinci minute, nu puteam schimba canalul. Deși vorbim de un alt registru „calitativ”, sentimentul e același: fascinația ridicolului.

Chiar acum, pe ecran se află o fată brunetă care vorbește cu accent moldovenesc, fâstâcindu-se în fața celor trei jurați și arătându-le ce ciorbă a gătit ca să-i impresioneze. Dar, ce să vezi, niciunul dintre ei nu pare impresionat câtuși de puțin. După cum cred că știți, sunt trei masterchefi care-ți spun dacă ești bun de ceva sau dacă ești un ratat și-ar fi trebuit să stai acasă. Unul corpolent, cu față de mafiot ieșit la pensie; altul slab și sobru, cu mutră foarte acră și încă unul, cu plete, îmbrăcat în haine elegante, asortate cu teniși, ochelari și papion colorat în roz-vernil, cum cere moda de azi. Fata, tot o floare și-o emoție, le explica ce a pus în ciorbiță, făcând față cu greu replicilor sarcastice ale preamăriților specialiști în arta culinară. Un sarcasm cam slăbuț, dacă mă-ntrebați, dar mă rog, probabil așa e schema emisiunii și trebuie respectată, chiar dacă iese prost.

La final, după ce-au terfelit-o din vorbe pe femeie, s-au coborât de pe tronuri și-au catadicsit să guste din mâncare. Au luat câte o lingură de ciorbă, plescăind finuț, și-apoi i-au aruncat câte o privire de maxim dispreț și dezaprobare fetei care mai avea un pic și se prelingea sub masă de emoții. După ce și-au făcut numărul, i-au spus că, de fapt, ciorba e grozavă, moment în care fata a început să dea apă la șoareci și s-a dus direct la ei, să-i îmbrățișeze de bucurie. Eh, ți-ai găsit: au respins-o ca pe râie – „Hei, ce faci?”, iar ei nu i-a mai rămas decât să-și sufle mucii-n batistă și să-și vadă de drum. S-au înduplecat, până la urmă, și au lăsat-o să-i pupe pe obraz, în semn de recunoștință pentru atâta bunătate.

Bleah. Și ce-i cu hala aia sinistră în care se filmează emisiunea asta? Ce-i cu domnii ăștia trei care joacă atâta teatru antipatic, fără dram de talent? Și ce-o fi cu oamenii care merg acolo de bunăvoie, cât de mult să-ți placă să suferi?

Puțin mai mult decât îmi place mie, care m-am uitat, totuși, la ei. Trist.

Semnat de Corina Stoica