LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Eu sunt copilul meu. Pe mine trebuie să mă cresc în fiecare zi, să mă educ, să mă disciplinez, să mă ascult, să mă alint. Pe mine trebuie să mă hrănesc, cu de-ale gurii şi cu de-ale inimii. Mie, celei însetate, îmi picur rouă pe buze. Deseori, sunt un copil obraznic, țip şi vorbesc urât cu mine. Apoi mă cert şi tot eu, cu braţe obosite, mă îmbrăţişez.
N-am să mă cresc îndeajuns niciodată, ca să nu mai am ce creşte. N-o să mă pot iubi niciodată îndeajuns, ca să nu mai am ce iubi. N-o să mă despart niciodată de mine, ca să fiu singură. Nu am cum să plec niciunde, ca să mă strig. Mă îndepărtez doar să mă pot ține mai aproape. Şi nu mă pot uita nicicum, ca să nu-mi fie dor.
Etichete: copil dragoste iubire personal suflet
