duminică , 21 octombrie 2018

„My Name Is Lucy Barton”, de Elizabeth Strout

lucy bartonfoto

E o simplitate a frazelor și o tandrețe extraordinară în prima carte a lui Elizabeth Strout pe care am citit-o, „My Name Is Lucy Barton”. Un roman scurt și dens, despre familie și despre căile prin care putem face pace cu ce-a fost, ca să fim cu adevărat pregătiți pentru ce va veni.

Tema o întâlnim în multe cărți și e tocmai darul unui scriitor de a găsi noi lumini în care s-o așeze, iar lui Elizabeth Strout asta i-a ieșit admirabil. A plecat de la un personaj care ar putea fi oricare dintre noi și a construit în jurul lui o atmosferă în care îți dorești să te afli, măcar ca simplu ascultător de povești. Nu vi se pare delicioasă postura asta, de trăgător cu urechea la poveștile de viață ale altora? Mie, da, ador să trăiesc în imaginația unui scriitor sau să iau parte la propria lui viață, așa cum s-a întâmplat sau așa cum a ales s-o povestească. Și ador să fac interviuri, iar asta e tot o modalitate de a învăța ceva din viața altcuiva.

strout

Lucy Barton își amintește de cele nouă săptămâni pe care le-a petrecut într-un spital din New York, în anii ’80, când cele două fiice ale ei erau încă mici. M-am cam temut, inițial, de potențiala tristețe a subiectului, dar Elizabeth Strout nu despre boli și spitale și-a dorit să scrie, ci despre trecutul unei femei ca oricare alta, care o primește o vizită necesară de mulți ani și evitată până atunci de ambele părți. Mama ei vine s-o vadă în spital, iar această întâlnire se transformă într-un prilej de amintire a unei vieți (aproape) uitate și de rezolvare a unui trecut care își cere pacea. Și o cere acum, poate pentru ultima oară, iar acesta este mesajul esențial al cărții, cel puțin pentru mine. M-a făcut să mă gândesc la zecile de momente în care eu însămi aș fi putut face pace cu lucruri și oameni din trecut, și n-am făcut, probabil din orgoliu, sau poate pentru că trăiam cu gândul că am timp. Și-acum îmi vine în minte versul binecunoscut al lui Octavian Paler: „Când să facem și asta, murim”.

Nu vă dezvălui mai mult din povestea lui Lucy Barton, nu v-aș răpi frumusețea experienței de a o descoperi voi înșivă. Iar dacă n-ați citit-o până acum pe Elizabeth Strout, o să vă treziți ca mine, după această carte, căutând-o pe următoarea.

Cartea mi-a fost oferită cadou de editura Penguin Random House și o puteți găsi, deocamdată doar în limba engleză, și pe amazon.com.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus