Nashville. Cashville. Nash Vegas. Music City, de ziua mea

Nici măcar n-aș putea spune că am visat că voi ajunge vreodată în Nashville. Pentru mine, Nashville, Tennessee era – iar acum e parcă și mai mult! – unul dintre cele mai americane și mai îndepărtate locuri care pot exista. Să fiu acolo, chiar de ziua mea, a fost un cadou inedit și mai reușit decât multe altele din ultimii ani.

Aș minți dacă aș spune că știu pe de rost discografiile cântăreților country. Nu am o pasiune reală pentru gen, deși îl ascult cu plăcere de câte ori îmi iese în cale. Am însă o pasiune pentru Johnny Cash și toată muzica lui, iar faptul că el și June au cântat și au trăit în Nashville n-a făcut decât să-mi sporească fascinația pentru acest loc. De altfel, Cash e peste tot în Nashville, chiar și azi, la 12 ani de când nu mai e fizic acolo, imaginea și spiritul lui sunt pretutindeni. Muzeul Johnny Cash e chiar în centru, în zona cea mai populată, iar în rest e plin de magazine de suveniruri care vând căni, tricouri, brelocuri și o mulțime de alte obiecte imprimate cu figura lui Cash. Mi-a fost un pic ciudă când am văzut cât de mult poate fi exploatat un om care pentru mine înseamnă mult și care pentru alții e doar o modalitate de a face bani.

Nashville, în centru cel puțin, e o nebunie! Una în mijlocul căreia îți place să te afli, chiar dacă nu se dezice de niciunul dintre clișeele turistice – hărmălaie, magazine pestrițe, hotdogs și înghețată la colț de stradă, dulciuri proaspete, crâșme una după alta, cu muzică live, un fel de bazar plin de arome din care îți vine continuu să te înfrupți. M-am plimbat în sus și-n jos, pe bulevardul principal, de vreo cinci ori și de fiecare dată am observat ceva ce nu mai văzusem!

N-am stat nici măcar două zile întregi, dar chiar și numai 10 minute mi-ar fi fost de ajuns ca să simt pulsul orașului – m-aș fi exprimat altfel, dar Nashville chiar are puls! Îl simți, la propriu, în bătaia tobelor și-n vibrația chitarelor și a vocilor care se aud din fiecare cârciumă de pe Broadway – toate aveau ușile și ferestrele deschise, am prins o zi de toamnă caldă, așa că artiștii cântau practic aproape în stradă. Iar dacă aruncai o privire înăuntru, vedeai că oamenii dansau și se distrau de mama focului, chiar dacă era luni! Așa cum mă așteptam în capitala muzicii country, n-am auzit vreun alt gen de muzică pe străzi sau la posturile locale de radio pe care le-am ascultat în mașină. Mai mult, am avut bafta să ajung într-un loc reprezentativ pentru cultura country – legendara Grand Ole Opry – și să văd un spectacol live excepțional!

Grand Ole Opry, locul unde Johnny a văzut-o pe June

Să cânți pe scena de la Grand Ole Opry e o chestiune de prestigiu, iar pentru fanii country, să te afli în public e ceva ce trebuie să ți se întâmple măcar o dată-n viață. Instituția – care funcționează la Ryman Auditorium din centrul orașului – a fost fondată în 1925, iar spectacolele au fost încă de la început transmise live pe calea undelor, așa că programul este azi cea mai longevivă transmisie radio din Statele Unite. Evenimentele de la Grand Ole Opry cuprind show-uri scurte, de câte trei piese, ale mai multor artiști, fie din generația veche, fie mai noi, care sunt acum pe val în State. Lumea vrea să-i vadă pe toți, audiența murmura atât versurile hiturilor din trecut, cât și pe cele ale cântăreților mai tineri, sala era arhiplină și unită, toată, într-o pasiune comună care-i adusese pe oameni unul lângă celălalt, în același loc. Pentru că l-am amintit pe Johnny Cash mai sus, vreau să vă mai spun că aici, pe scena de la Grand Ole Opry, la Ryman Auditorium din Nashville, a fost prima dată când a văzut-o pe June cântând. De altfel, The Man in Black a cântat și el aici de nenumărate ori, alături de toți artiștii care au contat vreodată în genul country.

Dacă te îndepărtezi de centru, Nashville e un oraș surprinzător de liniștit, având în vedere cât e de mare și câtă agitație e în centru. Am explorat cât de mult mi-a permis timpul și am ajuns la un moment dat în partea de est, unde doar m-am plimbat pe străzi și m-am bucurat de un soare neașteptat de noiembrie. Am făcut un popas la o cafenea simplă și frumoasă, unde am putut să și fumez pe terasă, ceea ce rar găsești în Statele Unite. Nu am văzut atâta verdeață câtă există în Atlanta, dar locul are o atmosferă plăcută, un aer mai de modă veche și o lejeritate a spiritului aproape franțuzească, doar ceva mai frustă, mai lipsită de pretenții.

P.S. Dacă ajungeți în Nashville, veți vedea că există o mare varietate de restaurante, dar cel mai bine am mâncat la Merchants, iar Mike’s vinde cea mai bună cafea și înghețată

 ***

Urmăriți jurnalul meu american și pe Facebook, sub hashtag-ul #corinainamerica!

Semnat de Corina Stoica