duminică , 17 decembrie 2017

O duminică în Boston

Boston Hilton HotelBoston, văzut de la etajul 7 al Hotelului Hilton

Boston, Massachusetts. Un oraș despre care am învățat mai întâi la orele de istorie, iar apoi l-am văzut de nenumărate ori prin filme, ca și voi – cel mai recent, anul ăsta, în „Black Mass”, povestea lui Whitey Bulger. Pe cât de greu au fost de privit ororile jucate de Johnny Depp, pe atât de încântătoare au fost imaginile din Boston, mai ales cele filmate noaptea. Iar Boston chiar așa e, ca-n filme, ireal de frumos!

Am ajuns în Boston, de fapt, cu alte planuri: am primit o invitație de la actorul și cântărețul Robert Davi să mergem în Connecticut, la Foxwoods Resort Casino, unde urma să susțină un concert-omagiu, cu piese celebre ale lui Frank Sinatra, pe 12 decembrie, la exact 100 de ani de la nașterea artistului. Cum era să refuzăm o asemenea aventură!
Am aterizat în Boston, Massachusetts, ne-am cazat și ne-am pregătit de concert, iar în câteva ore am plecat, cu o mașină închiriată, spre Connecticut, statul vecin. Concertul a avut loc la Fox Theatre, unde câteva sute de oameni s-au adunat să-l vadă și să-l asculte pe Robert Davi cântând Sinatra. Spectacolul a fost atât de reușit, încât merită un articol separat.
Pentru că am ajuns și am și plecat pe timp de noapte, n-am văzut prea mult din Connecticut. La întoarcere, am traversat parțial statul Rhode Island, cel mai mic din federație, și am oprit puțin în capitală, Providence, unul dintre cele mai vechi orașe din Statele Unite. Dar, la 3.00 dimineața, când ești mort de oboseală și mai ai de condus cel puțin o oră spre hotel, ce să mai vizitezi…? A doua zi, însă, după un somn bun și-o cafea tare, am plecat la pas prin Boston!
⦁ am aflat, abia după ce am ajuns acasă, că în Boston a fost inaugurată prima rețea de metrou din SUA, și pot să vă spun că orașul are un sistem de transport excelent. Asta m-a încântat foarte tare, pentru că în Atlanta am un mare dezavantaj la acest capitol. Imediat ce ne-am întors de la concert, am returnat mașina închiriată, deși era plătită pentru trei zile, pentru că ar fi fost o prostie să stăm legați de ea, când aveam metroul la dispoziție să ajungem în orice parte a orașului! În plus, în Boston parcarea e scumpă, am fi ajuns să plătim cel puțin 100 de dolari numai pentru asta, n-ar fi fost nicio afacere. Să știți, deci: în Atlanta sunteți morți fără mașină, dar în Boston e cam inutilă.

⦁ când am ieșit din subteran, la stația State Street, și am făcut o piruetă să văd ce mă înconjoară, am știut că o să-mi placă la nebunie! Deși Boston e un oraș cât se poate de american, faptul că a fost colonizat de britanici (în 1630) îi conferă până azi un aer foarte european. Mi-a amintit de München și de Viena, ba chiar și de Brașov și București, iar dacă aș fi văzut Londra, sunt sigură că aș fi găsit câteva similitudini și cu ea. Nu seamănă cu niciunul dintre locurile pe care le-am vizitat în America, nici măcar cu Charleston, e o combinație atât de plăcută de influențe și de accente care-l face unic!

⦁ din State Street am mers pe jos așa cum îmi place mie, la nimereală, fără o țintă anume, timpul era oricum prea scurt pentru liste de obiective turistice, ca să nu mai spun că era duminică și toate erau închise. Și-apoi, eu cred că așa înțelegi cel mai bine un loc – mergând pe jos cât te țin picioarele, adulmecându-i fiecare străduță, descoperind tot timpul ceva nou, ceva ce știi că ai să ții minte mereu.
⦁ mi-a plăcut foarte mult piața lor cea mai populară – Public Market – o clădire care adăpostea zeci de afaceri mici, independente. Dulciuri, compoturi și dulcețuri făcute în casă, delicii de patiserie, miere de calitate, pește proaspăt, fructe și legume, cafea și ceaiuri rare, pâine adevărată, cum n-am întâlnit încă în America… Miresme de toate felurile, care te îmbiau de la un pas la altul, de nu te puteai hotărî la ce poftești mai întâi. Dacă aș locui în Boston, aș fi clientă fidelă la Public Market!

⦁ în periplul nostru lipsit de planuri, ne-a ieșit în cale „The Bell in Hand”, care se pare că ar fi cea mai veche tavernă din Statele Unite, deschisă în 1795! Am intrat, era muzică live și plin de lume, o atmosferă foarte faină, am băut ceva și-am plecat mai departe.

⦁ toate zonele în care ne-am aventurat mi-au plăcut, n-aș putea spune că există vreo parte a orașului în care să nu te simți bine, dar cel mai frumos mi s-a părut drumul către port și, desigur, portul în sine. Întreaga zonă numită Seaport District sau Waterfront – o minunăție! Se făcuse noapte, fotografiile nu reflectă nici jumătate din farmecul locului, deci vă doresc să ajungeți să vedeți cu ochii voștri peisajul incredibil de care am avut parte.

Seaport District (Waterfront)

[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_1.jpg]1140
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_2.jpg]480
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_3.jpg]420
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_4.jpg]390
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_5.jpg]370
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_6.jpg]390
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_7.jpg]350
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_1_0.jpg]330
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_2_0.jpg]350
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_3_0.jpg]350
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_4_0.jpg]340
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_5_0.jpg]310
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_6_0.jpg]300
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_7_0.jpg]270
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_8.jpg]280
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/seaport-district-waterfront/thumbs/thumbs_9.jpg]220

⦁ Commonwealth Books & Old Prints a fost unul dintre locurile pe care mi-a părut cel mai rău că n-am putut să-l văd. O librărie impresionantă, cu sute de mii de titluri, unele vechi de 400 de ani, situată într-o clădire veche din apropiere de State Street. Data viitoare acolo vreau să merg prima oară.

⦁ cât despre cazare, n-am fost niciodată mai mulțumită, asta pentru că niciodată până acum n-am stat la Hilton. Cu ocazia asta am înțeles mult mai bine faima acestui brand – serviciile lor sunt ireproșabile, m-am odihnit mai bine ca acasă! De fiecare dată când m-am dus undeva, cazarea a fost ultimul lucru care m-a interesat, pe principiul că-mi trebuie un pat și-o baie, că doar n-am de gând să-mi petrec prea mult timp în hotel. Contează, însă, locul în care te speli și dormi, așa că, dacă puteți, plătiți un picuț mai mult și mergeți la un hotel bun, o să vă facă sejurul și mai plăcut!
⦁ abia aștept să ajung din nou în Boston, și știu că o să ajung! Data viitoare, pentru cel puțin trei zile, să am timp să colind fiecare stradă și să văd tot ce mi-a scăpat.

Corina Stoica

Urmăriți jurnalul meu american și pe Facebook, sub hashtag-ul #corinainamerica!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus