duminică , 17 decembrie 2017

O știre pe care n-aș fi vrut s-o scriu niciodată

foto

Inițial am vrut să tac și să nu scriu nimic. Odată ce vezi, negru pe alb, moartea relatată în presă, ți se confirmă și prinde putere. Când ești chiar tu printre cei care o oficializează, aproape că simți, în mod absurd, că ai contribuit la ea. Și-apoi, nici n-am știut cum să scriu știrea asta, care a împânzit, deja, toate ziarele, revistele și televiziunile din România. Nu știu nici acum.

S-o iau jurnalistic: Stela Popescu, una dintre cele mai iubite actrițe de teatru, film și televiziune, a murit, joi, 23 noiembrie 2017, în casa ei din București, din strada Alexandru Donici, unde a fost găsită de fiica ei adoptivă, Doina Maximilian. Cauza decesului nu a fost încă stabilită. Artista avea să împlinească 82 de ani, pe 21 decembrie.

♥ Nu-i plăcea să-și serbeze ziua de naștere. Spunea că e chiar înainte de Crăciun și că se bucură mai mult de asta decât de aniversarea ei. „Oamenilor nu le prea arde de zile de naștere, în perioada aia, se pregătesc de Crăciun, împodobesc bradul, fac de mâncare, pe cine să chem la petrecere?”, mi-a spus mai demult.

♥ Nu se considera o femeie frumoasă și respingea această idee de fiecare dată când o complimentam – mie mi se părea superbă, cu picioarele ei perfecte și ochii aceia de vulpiță. „Eu nu m-am văzut niciodată frumoasă, mi-a plăcut alt gen de femei, mai flatante, mai… altfel, nu cum am fost eu. Eu am fost destul de obișnuită ca om. Arătam bine fizic, ca orice femeie care se îngrijește, dar nu eram prea frumoasă”, spunea despre anii ei mai tineri. Mai recent, se alinta în continuare spunând: „Nu ies niciodată nefardată în oraş, asta nu-mi permit… Eu, fără machiaj, sunt o spălăcită de femeie! Am ochii kaki, genele blonde, dacă mă mai prinzi şi nevopsită…”.

♥ Avea o mare, teribilă spaimă de durere. „Să-ţi spun ceva: eu am trecut printr-o încercare nenorocită în viaţă, demult: m-a muşcat un păianjen otrăvitor, iar în creştetul capului, am o cicatrice de vreo 12-14 centimetri. Eram la ţară, la bunica, şi rana mi s-a inflamat foarte tare. M-am dus la doctor şi m-a operat pe viu, nu m-a anesteziat! Era un spital de război, la noi, acolo, pe malul Nistrului, şi m-au operat aşa, m-au curăţat, mi-au curentat capul… Am avut aşa nişte dureri şi a fost o experienţă atât de groaznică! Nu erau pansamente, a fost ceva îngrozitor, nu-ţi poţi imagina! Şi, de atunci, am rămas cu o mare spaimă de durere, m-a marcat pentru totdeauna.” Tot din cauza asta, spunea, nu voia să-și facă operații estetice.

♥ Credea că dragostea nu are vârstă: „Nu exclud nimic, poate că o să mi se întâmple, pentru că eu cred și acum în dragoste. Marquez spunea că unii oameni pretind că au îmbătrânit și nu se mai pot îndrăgosti. Și adăuga că ei nu înțeleg că au îmbătrânit înainte de vreme dacă chiar gândesc asta! Eu cred în relația aceea dintre doi oameni unde există fiorul ăla de simpatie, de dorință… Cred în asta, chiar dacă am aproape 80 de ani!”

♥ Dormea întrerupt și puțin, doar câte cinci sau șase ore pe noapte. De multe ori, stătea până târziu și se uita la filme. Îi plăceau foarte mult cele cu Meryl Streep.

♥ Îi mai plăcea mult să-și cumpere pantofi: „Cumpăr fără măsură pantofi pe care îi ţin în dulap şi nu-i încalţ. Asta este una dintre extravaganțele mele: pantofii frumoşi pe care nu-i port! Dar ideea e să fie superbi, să mor de dragul lor când îi pivesc, nu contează dacă-i încalţ sau nu!”

♥ Nu m-a refuzat niciodată când i-am cerut un interviu: „Nu intotdeauna îmi face plăcere să dau interviuri, dar știu ce înseamnă pentru un copil care vrea să-și facă meseria și să ia o pâine, știu cât de important este să raspunzi. Am o simpatie pentru generația aceasta și pentru tinerii care muncesc.”

♥ Era foarte fericită în fiecare vară, când mergea la casa ei de la 2 Mai. Era foarte fericită când pleca în turnee, în străinătate, și susținea spectacole pentru românii stabiliți în alte colțuri de lume. Era fericită, în general, pe scenă, indiferent în ce oraș se afla. O întrebam uneori, pentru că eram uimită de vitalitatea ei, dacă n-a obosit. Îmi spunea: „Pe mine nu mă obosește această profesie! Mă îmbrac frumos, îmi pun gene false, mă duc la Satu Mare, joc acolo seara, mă urc în tren, dorm în tren – mai bine, mai prost, n-are importanță – dar sunt fericită!”

Într-un interviu din 2013, am întrebat-o cum stă cu sănătatea.

„Stau bine. Am un început de diabet, dar cred că e pe bază de oboseală, pentru ca eu nu mănânc dulce. Sunt nişte pastiluțe pe care le iau dimineaţa şi seara, şi-l ţin în frâu. Aşa, mă mai doare spatele, mă mai doare un genunchi, e şi normal, ce vrei, la 77 de ani, să fug în goană? (râde) Eu mă simt însă foarte tânără, am chef de viaţă şi nu mă sperie lucrurile. Afară plouă! Ei, şi, ce dacă plouă? N-am obosit cu sufletul, ştii?”

***

O parte din interviurile mele cu doamna Stela Popescu:

Stela Popescu: „Când pune un bărbat mâna pe talia mea, vreau să mă trateze ca pe o femeie, nu ca pe un sac de cartofi!”

Stela Popescu: „De-o viață încerc să-i fac pe oameni să râdă. Deseori, îmi și iese!”

Stela Popescu: „Pe vreme noastră, nu intra oricine în televiziune. Astăzi intră multe ciurucuri”

Stela Popescu: „Am 78 de ani, dar mă simt de parcă n-aș fi muncit nici o zi”

Stela Popescu: „Eu cred și acum în dragoste, chiar dacă am aproape 80 de ani”

Ce părere are Stela Popescu despre operațiile estetice

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus