Olimpia Melinte: Actorii din generația mea sunt mai pregătiţi decât mulţi actori din afară

Într-un interviu pe care ni l-a acordat recent, Olimpia Melinte ne-a vorbit despre începutul ei în actorie, despre colegii săi de generație și despre rolul său din filmul „Canibal”, pentru care au lăudat-o, deja, o mulțime de cinefili și care i-a adus o nominalizare la prestigioasele premii Goya.

Este cariera ta aşa cum ţi-ai imaginat-o la început?

Nu chiar; la început îmi imaginam că o să-mi petrec timpul mai mult pe scenă unui teatru decât pe set. Dar nu-mi pare rău deloc, schimbarea asta de decor mi-a prins foarte bine şi mă bucur că mi s-a dat o astfel de şansă.

Când te-ai identificat prima pară cu profesia de actriţă?

În anul doi de facultate, când am debutat la Teatrul Național din Iași, în spectacolul „With A Little Help From My Friends”, în regia lui Radu Apostol. Au fost primele repetiţii în teatru, colaboram cu echipa Naţionalului, era o admosfera interesantă, mă simţeam parte din familia TNI, mergeam în turnee, îmi verificam programul la vizier. Era plăcută senzaţia de a fi colegă de breaslă cu profesorii mei, interesantă şi un pic derutantă. Şi venea ziua în care treceam pe la caserie să-mi iau salariul (zâmbește).

Unde erai când ai aflat că ai fost nominalizată la premiile Goya? Şi pe cine ai anunţat prima oară?

Eram la repetiţii, am primit un mesaj la care nu am reacţionat, nu vroiam să stric lectura. Aşa că am aşteptat până la final, când l-am sunat pe Constantin, soţul meu, apoi pe mama şi, în drum spre casă, pe Manuel şi Antonio, regizorul şi colegul meu de platou de la „Canibal”, ca să-i felicit pentru nominalizările lor şi să ne bucurăm împreună.

Ai trecut prin transformări dificile pentru rolul din „Canibal”. Ce a fost cel mai greu? 

Cel mai greu… mi-a fost să mă îngraş cele 10 kg în doar două săptămâni. A fost un proces dur şi foarte obositor pentru organismul meu.

Cum ai lucrat pentru filmele străine? Există diferenţe mari între felul în care se filmează în altă parte faţă de România?

Nu există diferenţe mari, cinematografia e o limbă comună, şi pasiunea uneşte oamenii. E adevărat că străinii sunt ceva mai solidari şi mai implicaţi decât românii, dar asta vine şi dintr-o tradiţie mai veche într-ale cinematografiei şi, poate, din felul lor de a fi. Noi suntem, încă, un popor stresat şi nemulţumit, şi asta se reflectă pe toate planurile.

Ce-ţi place cel mai mult la actorii din generația ta?

Că au curaj şi determinare, că sunt mai pregătiţi decât mulţi actori din afară. La noi clocotesc teatrele de talent.

Care crezi că este acel „ceva” al tău, care-i face pe oameni să se uite la tine?

Nu ştiu, depinde de fiecare ce caută şi vrea să vadă în mine.

Atunci când compui un rol, de ce te foloseşti cel mai mult, de propria ta experienţă de viaţă sau de imaginaţie?

E un amestec din ambele, depinde mult de scenariu, de personaj. Dar îmi place să mă joc mai mult cu imaginaţia şi să scriu tot ce-mi trece prin cap despre personaj.

Care sunt trăsăturile pe care le împrumuţi cel mai frecvent personajelor pe care le interpretezi?

Personajele mele au avut mereu un conflict interior puternic între raţiune şi sentiment. Sunt femei delicate, fragile emoţional, aşa că sensibilitatea mi-a fost mereu de folos în construirea acestor vieţi noi.

Ce te-a învăţat actoria despre tine însăţi?

Că e important să fii perseverent, și a trebuit să lucrez cu mine ca să mă educ în spiritul ăsta. Și că singura barieră e doar în mintea noastră; dacă reuşim să o depăşim, putem fi liberi.

Ce-ţi place cel mai mult să faci atunci când nu lucrezi?

Să fac sport, să citesc, să mă plimb prin lume, colaje, puzzle-uri şi… să visez (zâmbește).

În ce filme te vedem în 2014?

„Canibal” (r. Manuel Martin Cuenca), „Generation Y” (r. Cristina Jacob), „Planşa” (r. Gheorghe Andrei), „Proiecte din trecut” (r. Andrei Zincă) şi „București Non-Stop” (r. Dan Chişu).

Ce-ţi doreşti cel mai mult pentru anul ăsta?

Sănătate pentru toţi ai mei, să joc şi să văd lumea.

Top 3 filme în care ţi-ai fi dorit să joci?

Mi-ar fi plăcut să joc în „Boys don’t cry”, „Death proof” şi „8½”.

Să-i ținem pumnii pe 9 februarie!

Olimpia Melinte s-a născut la Iaşi pe 7 noiembrie 1986. A urmat Colegiul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, unde a debutat în rolul Wendla din „Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind, sub îndrumarea actorului Nicolae Ionescu. Acest rol i-a adus şi premiul de „Cea mai bună actriţă” în cadrul „Olimpiadei Naţionale de Arta Teatrală”, Timişoara 2005.

A absolvit Facultatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, secţia Artă Dramatică, sub îndrumarea actorului Emil Coşeru, şi a debutat pe marele ecran cu rolul din filmul Cele ce plutesc, în regia lui Mircea Daneliuc, în 2009. Rolul interpretat în acest film i-a adus două nominalizari la Galele GOPO 2010, pentru „Cea mai bună actriţă în rol principal” şi pentru Premiul „Tânară Speranţă”.

A lucrat apoi cu regizoarea Luiza Parvu, pentru scurt metrajul Draft 7, film răsplatit cu premii speciale atât în ţară cât şi în străinătate. În 2011, Olimpia a fost aleasă dintre 250 de actriţe pentru a interpreta rolul Luminiţei din filmul Sette opere di misericordia regizat de Massimiliano şi Gianluca de Serio, film pentru care a primit şi Premiul pentru interpretare la Bobbio Film Festival, în Italia. Pelicula a obţinut numeroase premii la festivalurile internaţionale de film din lume ca Locarno, Annecy, Vilerupt sau Marrakech.

Recent, Olimpia a fost nominalizată la renumitele Premii Goya, în Spania, la categoria „Revelaţia Anului/ Mejor actriz revelación”, pentru dublul rol din filmul „Canibal”, regizat de Manuel Martín Cuenca. Ceremonia spaniolă similară Oscarului American va avea loc anul acesta pe 9 februarie, la Hotel Auditorium din Madrid.

Semnat de Corina Stoica