LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Inima Cetăţii Braşovului, fosta matcă a pârâului Şcheiu (Oabăn), devenit canalul Graft după devierea, în urmă cu aproximativ şapte veacuri, la poalele dealului Warthe, pe traseul cunoscut sub numele După zidurile de Jos. Zidurile dinlăuntru, şi ele seculare, lucrare temeinică, făcută parcă să dureze cât formele de relief care stau de strajă Cetăţii, ale lăcaşului „Bistro de l’Arte”, au fost înnobilate, începînd din 4 iulie 2013, de lucrările, aparent fragile, dar, în alt sens, la fel de temeinice şi cu ambiţia perenităţii, ale pictorului Gabriel Stan, ieşit din „bârlogul” său, Galeria „KronArt”, situată la doi paşi, pe strada Postăvarului, cea care poartă numele masivului în care îşi are sorgintea Oabănul (Graft-ul).
Aceste cîteva rânduri au fost necesare nu pentru marca cele două destinaţii, adevărate instituţii de cultură, ci pentru a delimita arealul în care „mişună” exemplare ale speciei, încă supravieţuitoare, căreia îi aparţin artiştii braşoveni. În cazul lui Gabriel Stan, nu numai pictor, promotor şi neguţător
(Braşovul s-a impus prin meşteşugarii şi neguţătorii săi!) de opere de artă, ci şi poet, prozator, eseist şi editor (aici mai degrabă Mecena decît businessman), este vorba de cadrul în care „datului”, inteligenţa artistică, zestrea genetică, i s-a adăugat inteligenţa emoţională, cea de care este legată creativitatea. Doar aparent paradoxal, umbrele făcute de Tâmpa, Dealul Melcilor, Dealul Cetăţii, Delul Morii şi Warthe, precum şi cele făcute de piatră şi cărămidă, între care cuburile
de granit ale caldarâmului sunt conturate de verdele muşchiului dezorientat, care nu mai reuşeşte să indice nordul, lipsesc din pictura lui Gabriel Stan, care lumineză spaţii, minţi şi inimi.
Despre posibila sau, mai degrabă, reala lume a șevaletului
Cel mai recent eveniment marca Gabriel Stan, expoziţia „Posibila lume a şevaletului”, nu le foloseşte nici el, la fel ca precedentele, celor care încă mai încearcă să adauge la ceea ce este evident, ochiul şi mâna de artizan, o şcoală, un curent, un trend, acolo. Artistului nu-i sunt străine canoanele, dar îl respectă doar pe cel propriu, adresându-se nu celor mulţi care văd, ci celor puţini care pricep. În era Photoshop-ului, în care o fotografie… minte mai mult decât o mie de cuvinte, pictura, cel puţin a lui Gabi Stan (diminutivul consonează cu numele altui important pictor braşovean, având acelaşi număr de consoane, de vocale şi de silabe, ba şi aceeaşi zi onomastică, Mişu Popp) nu minte, motiv pentru care mi-am permis să sugerez schimbarea genericului din „Posibila lume a şevaletului” în „Lumea reală a şevaletului”.
Nu pot să nu leg această expoziţie de precedenta, „Metamorfoze vizuale” (eu i-am spus „Metamorfoze emoţionale”), sugerându-le – eu, amatorul – profesioniştilor să descifreze elementele unui mare proiect propriu, la care artistul lucrează, tenace şi inspirat, de aproximativ patru decenii. Nu doar genericul, inspirat, evident, de „Metamorfozele” lui Ovidius, ci şi titlurile lucrărilor din „sumar” ar putea foarte bine să intre într-o carte de poezie de care nu m-aş ruşina, dimpotrivă. Iată câteva exemple: „Colțul cu îngeri”, „Cititoarea în stele”, „Taina tăcerilor regale”, „Mesagerul”, „Anotimpuri care ne lipsesc” (un grupaj). „Lumea reală a şevaletului” este un „compendiu de filosofie” cu „capitole” precum „Existenţa”, „Gândul”, „Transcenderea iluziei”, „Moştenirea”, „Oglinda” (în traducere gnoseologică, „Reflectarea”).
Dacă, stereotip, scriitorul „zugrăveşte”, ba mai produce şi schiţe, ar fi total deplasat să spun că pictorul („zugravul de subţire”) Gabriel Stan… zugrăveşte. Creaţiile sale nu sunt nici măcar ilustraţii pentru eventuale cărţi de poezie sau filosofie. De la Homer nu ne-a rămas (dacă o fi fost!) nici un fragment de manuscris; Socrate (fiul unui artist plastic) nu s-a ostenit să scrie măcar un rând… Picturile lui Gabi Stan sunt martorii care să-i poarte peste timp poezia şi gîndirea.
Expoziția „Posibila lume a şevaletului” este deschisă, timp de două săptămâni, la Bistro de l’Arte din Brașov, Piața George Enescu, numărul 11 bis.
Semnat de Sorin Basangeac
