miercuri , 24 ianuarie 2018

Primul Crăciun adevărat

N-am făcut mâncăruri cu trei zile înainte. Nici prăjitură, nici măcar biscuiți. Aveam în frigider o jumătate de kilogram de tort de ciocolată, primit cadou. Apoi, am găsit la un magazin european o ruladă cu mac delicioasă, are gust de cozonac de casă. Nu mi-a mai trebuit nimic altceva!

În plus, am lucrat până sâmbătă seara. Când am ajuns acasă, pe la 11:00 noaptea, chiar nu-mi doream decât să mă uit la un film sau să citesc, să nu mă simt alergată de obligații. De Crăciunul trecut, tot din cauză că am muncit până târziu, am stat până la 6:00 dimineața ca să pregătesc friptura, să fac salată de boeuf, salată de vinete, biscuiți, fursecuri și două prăjituri. Pentru doi oameni! Cine să mănânce atât, în doar câteva zile? Iar acum mi-am amintit cum m-am simțit atunci, pentru al doilea an la rând, gătind de una singură, fără nimeni cu care să râd și să mă bucur…

Unii oameni lucrează și-n Ajun, ba chiar și azi, în ziua de Crăciun, așa că îmi petrec ziua singură. Pentru prima oară, totuși, nu știu prin ce minune, nu mă simt extrem de singură și nici nu-mi plâng de milă. Mi-ar plăcea să fiu acasă, în România, să mă îndop cu prăjiturile maică-mii, și-apoi să mergem la o plimbare prin pădure, să ne uităm la porcăriile de la televizor, să râdem, să bem cafele și să mai mâncăm niște cozonac. Dar nu sunt în România, sunt la nouă mii de kilometri departe de ea, ce-o să fac acum, nu pot plânge o viață. Cred că s-au săturat ochii mei să plângă, asta s-a întâmplat.

Pentru că, v-am zis, unii oameni lucrează azi, noi am sărbătorit Crăciunul ieri, în Ajun. Ne-am trezit târziu, fără stres și fără grabă, și-am plecat să mai luăm niște decorațiuni, n-aveam luminițe în brad și nici destule lumânări. Le-am luat de la un magazin foarte frumos, World Market se cheamă. Am găsit și o coroniță și alte lucruri și, pe lângă asta, nugat italian cu migdale și marțipan tras în ciocolată, de care mâncam în Germania în cantități imense. Exact aceeași marcă și „made in Germany”! Eram printre puținii rătăciți prin magazin, ajunși cu 20 de minute înainte de ora închiderii. Iar acasă nu aveam nimic bun prin frigider, pentru că am tot mâncat în oraș, toată săptămâna, fiind prinși cu munca. Așa că, ce să vedeți, am mâncat tot în oraș, la un restaurant plăcut, Cheesecake Factory. Era o atmosferă atât de festivă acolo, era atât de multă lume, familii întregi adunate în jurul mesei, cu pungi de cadouri pe lângă ei, bucurându-se de cină și sfidând orice convenție care le-ar fi putut tulbura tihna sărbătorii.

În drum spre casă, ne-am oprit la supermarket, pe care, tot așa, am avut baftă să-l găsim încă deschis, noi și alți întârziați. Am luat de acolo lucrurile obișnuite, n-am simțit nevoia să rupem coșul de cumpărături. N-au lipsit însă portocalele și niște rodii! Cum am ajuns acasă, am pus un CD cu muzică instrumentală – „Best Christmas Ever”, de James Cobb – și m-am ocupat de brăduț. Ei, în momentul în care am aprins luminițele, gata, s-a făcut Crăciun! Am pus și coronița pe ușă, am aprins lumânări, afară se făcuse frig tare, iar casa era caldă și curată, și noi am simțit, pentru prima oară după multă vreme, că e Crăciunul. Eu, cel puțin, l-am simțit pentru prima oară de când sunt aici. Ne-am uitat apoi la „A Christmas Carol”, filmul cu George C. Scott, făcut în anii ’80, după povestea lui Charles Dickens. Așa am încheiat seara.

Poate vă întrebați ce fripturi și jumări am făcut azi? 🙂 De multă vreme nu mai mâncăm decât pește, așa că am făcut niște shrimp & grits, o mâncare foarte populară aici, în sudul Statelor Unite. Mai exact, gris cu creveți, legume și brânză, date la cuptor. A ieșit foarte, foarte bun.

În rest, liniște. O pace pe care n-am mai simțit-o de mult timp. E straniu, când mă gândesc cât de mult m-am zbătut, în ultimii doi ani, de când sunt aici, să recreez atmosfera de acasă, să pregătesc mâncărurile pe care le făceam acasă, să-mi iasă totul bine și să pot să zic că „petrec și eu Crăciunul”. Anul ăsta, cum vă spuneam, n-am pregătit mai nimic! Dacă în Ajun de Crăciun frigiderul nostru era aproape gol, vă dați seama… Nici că mi-a păsat. Poate că am înțeles și eu, în sfârșit, și am și aplicat ce se spune dintotdeauna despre Crăciun, ce spunea și Dickens în povestea lui: că e o stare de spirit. Eu sunt în starea aceasta azi și nu pot să vă doresc nici vouă ceva mai frumos!

Semnat de

10 comentarii

  1. Asa suntem toți cei plecați in afara. Unele craciunuri le simțim și altele mai puțin. Mai ales dacă nu e zăpada și trăiești intr-o țara fără tradiții, cum e Marea Britanie. Și eu am lucrat ultimele Craciunuri (de 4ani) din cauza ca lucrez in retail.

    • Mihaela, nici la mine nu e zăpadă… Dar stai liniștită, că nici în România nu e, hihi, sâc! 🙂 Glumesc, dar cel puțin la Brașov cică e primăvară. Poate sună pueril, dar parcă asta mă face să simt că nu pierd cine știe ce minunăție de peisaj și de atmosferă perfectă. Cred că e modul prin care mintea mea încearcă să mă ajute și să-mi facă viața mai ușoară.
      Nu au tradiții în Marea Britanie? Mă gândeam că trebuie să fie foarte frumos acum acolo.
      Sper ca anul viitor să nu mai lucrezi de Crăciun. Sau, dacă lucrezi, să fie cât mai plăcut!
      Sărbători frumoase!

  2. Draga Corina, eu intotdeauna imi petrec sarbatorile acasa alaturi de familie si cu toate acestea e primul an in care m-am bucurat efectiv de Craciun. Nu mai m-am agitat ca in alti ani zile la rand cu lucruri inutile si am facut ce am putut cu 2-3 zile inainte. Si ce crezi? A fost perfect! Casa arata minunat, bradul e la.fel de frumos, am mancat normal, dar eu sunt cu o stare de spirit muuuuuult mai buna decat anii trecuti. Sunt mai linistita, mai multumita, mai fericita… inainte sa-ti citesc articolul chiar ii spuneam sotului meu ca am tratat cu maturitate Craciunul acesta :), prin prisma faptului ca ne-am conecentrat pe emotie si nu pe material. In lumea nebuna a zilelor noastre e important sa-ti hranesti sufletul cu ce-ti face tie bine, nu cu „ce ar trebui sa fie”. Te pup! Sa auzim numai de bine! Succes in noul an!

    • Ce interesant, Dana, ca mai multi oameni au simtit asta! Poate se trezeste umanitatea din noi. Da, Doamne!
      Imi aduc aminte cat stres a fost pe capul meu, in ultimii doi ani, sa cumpar tuturor cadouri, sa alerg prin mall-uri, sa fierb destule legume pentru salata, sa-mi iasa bine crema pentru prajitura… Si apoi parca nu ma bucuram de nimic!
      Te pup si-ti doresc un an cat mai bun, iar de Craciunul viitor sa-mi scrii la fel! 🙂

  3. Buna dimineata de Craciun ! Nici la noi nu este zapada ( in zona Roman, Iasi, Bacău, Piatra-Neamt ) dar sa spun sincer, nu am nici un regret. Ne-am adaptat la aceste conditii iar traditiile de familie de Craciun presupun vizita traditionala la nasii nostri , multa joaca impreuna cu familia fratelui meu ( Catan, Railway, rentz, wist, etc – sper ca le-am scris corect numele ), vizionarea filmelor preferate si la final a celui mai recent film din seria Star Wars ( de vreo 3 ani mergem la cinema special pentru acest film ). Cel mai adesea in seara de Ajun ne jucam pana la 3-4-5 dimineata dar in acest an, acea seara a jocurilor a fost de pe 21 spre 22 si sa spun sincer asta nu a atins cu nimic magia momentelor. Am facut cozonaci ( fiica mea este fan ”miros de cozonac in casa” ) dar nu m-am mai dat peste cap ca in alti ani si cu toate ca perdelelel nu erau spalate cu o zi inainte, noi ne-am simtit minunat. Te imbratisez , ma bucur mult sa citesc de bine ! Craciun fericit !

  4. Mihaela, multumesc ca mi-ai povestit despre Craciunul vostru! Parca as fi fost acolo, jucand si eu Catan, Railway, wist… desi habar nu am sa le joc! 🙂
    As fi vrut si eu sa gust cozonacii tai, asta recunosc ca mi-a lipsit. Noroc cu rulada cu mac, de care vreau sa mai iau, cat de curand! Sa ne indopam de Revelion!
    Te pup si te imbratisez!

  5. uite așa am aflat și eu secretul gospodinelor din alte țări :). desi, daca stau bine sa ma gandesc, in filme, chiar si in cele americane, mereu apar mese intinse de craciun, gospodinele cu șorțul pus, femeile robotind prin bucatarie și multe multe bucate pe masă.
    mi am dorit ca in perioada asta sa ajung cu soțul intr un restaurant cu lautari sau macar cu muzica live, sa fie atmostera si sa ne simtim ca la petrecere. dar deocamdata n a fost sa fie. imi amintesc ca am prins un weekend la munte acum cativa ani in perioada craciunului si pentru noi a fost ca un revelion :).
    eu am zis ca nu fac mare lucru dar tot am facut si nu stiu pentru cine, ca cei mici nu mananca nici salata beof nici altechestii, doar biscuitii si cozonacul ce le au ronțăit, soțul mănâncă la serviciu și abia am reusit sa mancam cate ceva in cele doua zile libere de craciu. ba pardon, doar in a doua zi, ca in prima ne am uitat la filme si la joaca copiilor c9 a am si uitat sa mancam. la propriu :)))
    asa ca ma apuca revelionul cu bucatele de la craciun, ca in fiecare an de o vreme incoace.
    ma bucur mult insă că ai ajuns la această acceptare, la această pace cu tine însăți și la această liniște. e greu sa te desprinzi de ceea ce stiai tu că este ”normal” dar cu siguranta iti vei face propriile tradiții și vă va fi bine așa.
    aaa, si felul in care v ati ales voi decoratiunile imi aminteste de primul craciun pe care l-am facut alaturi de soțul meu: ne cunoscusem pe 9 decembrie si pe 24 ne pregateam de craciun impreuna. asa ca iata ne, doi indragostiti derutați umbland prin magazine dupa o creanga de brad si cateva decoatiuni. am gasit niste globuri albastre, cu un aer de anii 80, aratand foarte ieftin si saracacios dar minunate pentru noi. pe atunci nu erau maggazinele înțesate de decoarațiuni, ca acum (pe atunci, adica acum 12 ani doar :))) ). le am luat, le am legat cu ață în creangă și gata, aveam și noi brad.
    pana la urma iubirea si intelegerea si faptul ca sunteti impreuna contează :). Să vă fie bine!

    • Vavaly, gospodinele de aici fac mancaruri de Craciun, dar nu se compara deloc cu ale noastre. 🙂 Nu incep sa pregateasca macarea cu trei zile inainte si nu se agita asa de mult. Fac destul de putine lucruri, doar cat se mananca in ziua de Craciun.
      Cat despre decoratiuni, da, am facut totul minimalist, avem doar cateva lucruri, dar chiar au schimbat atmosfera. E frumos si liniste…

  6. Am descoperit absolut intamplator aceasta pagina de facebook si iata-ma, citesc articol dupa articol, postare dupa postare, cu mare drag, captivata de naturaletea si normalitatea expusa prin cuvibte dar emanata indirect din sufletul tau, Corina !
    La multi ani ! In primul rand … apoi, sa-ti dea Dumnezeu impliniri, bucurii, fericire, inspiratie si liniste sufleteasca!
    Citeam postarea asta si reflectam asupra propeie-mi persoane si existente, adaptata la vremurile pe care le traim. Ca si voi, anul acesta de Craciun m-am rezumat la traditionalele sarmale, o ciorba si un cozonac (cumparat di nu facut ca in alti ani) din lipsa de timp, iar pt anul nou oarecum asemanator, cu o salata de boef in compleyare si o prajitura. Anul asta am ales sa peyrec timpul sarbatorilor bucurandu-ma altfel si nu muncibd pe branci pt ca apoi sa ajung sa nu ma mai pot bucura de aceste zile. Am ales mai multe colinde, mai multe filme vechi dar dragi, mai putini oameni in preajma dar adevarati si mai multa hrana pt suflet. Si e tareee bine !
    Anul nou in Braila mea este tare insorit, fara zapada si cu cca 10 grade, cu un soare care te imbie la plimbare si cu sufletul incarcat cu frumos.
    Va doresc sa aveti sufletul plin de frumos si oameni adevarati in preajma !

    • DF, iti multumesc ca mi-ai scris! Ma bucur ca ne-am gasit, multi oameni faini am intalnit prin Facebook sau prin intermediul revistei.
      Sa stii ca o sa fac si eu o salata de boeuf, parca acum mi s-a facut pofta. Cred ca o fac zilele astea, dupa Revelion! :)))
      Multumesc mult si pentru urari, cel putin la fel iti doresc si eu tie! Sa avem cu totii un an bland si darnic!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus