sâmbătă , 25 noiembrie 2017

Quakeri, quilturi, pasiune și dramă în „Ultima fugară”, de Tracy Chevalier

carte1

Cea mai nouă carte a lui Tracy Chevalier. O călătorie în America anilor 1850, prin care descoperim manierele vremii, oamenii, credințele și convențiile sociale rigide ce le dictau traiul și felul în care se iubeau.

Fie că și-a imaginat cum s-a născut celebra „Fată cu cercel de perlă” a lui Vermeer, fie că a construit o poveste în jurul fosilelor de creaturi necunoscute în „Făpturi uluitoare”, Tracy Chevalier are un talent unic în rândul scriitorilor contemporani: fiecare carte a ei se arată cititorului precum o bijuterie prelucrată îndelung, cu migală. De dincolo de paginile romanelor sale răzbate truda pe care a investit-o în fiecare cuvânt ce compune tabloul unei istorii, așa cum personajele sale țes câte o bucățică de suflet în fiecare obiect al îndeletnicirii lor. De data aceasta, inspirată de cultul lor pentru liniște, într-o lume tot mai zgomotoasă și mai obositoare, Chevalier și-a ales eroina din rândul unei comunități de quakeri de la 1850.

Cu inima frântă de o poveste de dragoste nefericită și cu un bagaj în care așază un dram de speranță și câteva quilturi, Honor Bright părăsește Anglia natală și pleacă spre Ohio, însoțindu-și sora într-o călătorie ce-i schimbă viața definitiv. „În copilărie fusese învățată că fiecare poartă în sine un dram de Lumină și că, deși măsura ce sălășluiește în noi poate fi mai mare sau mai mică, trebuie să încercăm cu toții să fim vrednici de dramul nostru de Lumină”, scrie Tracy Chevalier despre Honor Bright. Protagonista romanului își regăsește dramul de Lumină în a-i ajuta pe cei nefericiți –  sclavii fugari ai Americii mijlocului de secol XIX, pe care-i călăuzește spre libertate cu prețul propriei siguranțe. „Calea Ferată Clandestină”, rețeaua secretă prin care negrii fugari își caută izbăvirea de sub sclavia dureroasă, devine și drumul lui Honor, nevoită să încalce reguli ferme ale comunității ce o adoptă, pentru că nu poate îndura alegerea lașității. În ciuda pericolelor la care se spune aproape orbește, mânată de convingerea binelui pe care-l înfăptuiește, curajul ei este răsplătit, chiar dacă viața sa nu ia forma unui final fericit, clasic-siropos, care ar fi ruinat, oricum, această poveste atât de originală.

Ca în toate romanele sale, Tracy Chevalier a împletit personaje închipuite cu evenimente istorice reale, într-o pânză literară impresionantă. Pentru a reda cât mai verosimil îndeletnicirea la care Honor excela, scriitoarea a luat lecții de cusut quilturi și a realizat ea însăși unul, pe parcursul unui an întreg, devenind astfel foarte familiară cu acest domeniu și descriindu-l cu bogăție de amănunte în carte. De asemenea, scriitoarea participă și astăzi la reuniuni ale quakerilor, savurând practica lor religioasă de a petrece câte un ceas tăcând, pur și simplu, „ascultându-l pe Dumnezeu”, după cum explică Honor. Probabil că și de aici, din acest obicei de igienizare a sufletului și a minții, își găsește Tracy Chevalier inspirația pentru cărțile sale atât de iubite pretutindeni.

Pont de lectură

LaRevista.ro vă recomandă să citiți această carte într-o zi de toamnă, pe o terasă liniștită, ascultând doar murmurul vântului printre ramurile copacilor. Sau oriunde, oricând.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus