marți , 13 noiembrie 2018

Radu Beligan: „Eu sunt un băiat de la țară care a luat masa cu Regina Angliei”

Beligan1

Într-un interviu pe care l-a acordat, joi seara, postului Antena 3, Radu Beligan a făcut mărturisiri impresionante despre viața și cariera sa. Printre altele, actorul a subliniat că „orice e posibil în viață”, dacă avem forța și determinarea de a ne urma visurile, el însuși fiind „un băiat de la țară”, care plimba vaca în picioarele goale, dar care mai târziu a ajuns să ia masa cu regina Angliei. După o pauză de opt ani, de când a avut premiera piesei „Egoistul”, maestrul, în vârstă de 94 de ani, va reveni pe scenă într-un nou rol, la Teatrul Metropolis din București, în această toamnă.

Mihai Gâdea, realizatorul emisiunii Sinteza Zilei, de la Antena 3, a stat de vorbă cu Radu Beligan chiar în casa actorului, în prezența fiicei acestuia, Lamia. De altfel, Lamia va juca, alături de tatăl său și de Marius Manole și Rodica Ionescu, în noua piesă care va avea premiera la Metropolis, „Lecția de violoncel”.

Iată câteva dintre cele mai importante declarații pe care Radu Beligan le-a făcut la Antena 3:

● Nu mai ştim să trăim, nu mai ştim să iubim. Singurul lucru care ne mai poate salva este iubirea, iar eu sunt optimist. Sunt sigur că Dumnezeu are planurile lui şi pentru noi. Fericirea se strecoară uneori pe o uşă care e lăsată deschisă fără să-ţi dai seama. (…) Sunt condus de această dorință de a fi propovăduitor al iubirii între semeni.

● Dacă Dumnezeu ţi-a dat un dar, eşti obligat să răspunzi acestui dar. Este profund condamnabil să laşi o vocaţie în paragină, să nu-i dai prilejul să se împlinească. Sau măcar să se verifice într-un fel. Sunt convins că în faţa instanţelor artistice şi ale conştiinţelor eşti condamnabil dacă deturnezi un talent din drumul lui sau dacă nu îi dai un prilej să se afirme într-un fel.

● Eu m-am născut într-o familie modestă, cu patru copii. Tatăl meu, un actor cu mai puţin noroc decât mine, şi-a încheiat prematur viaţa teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu. Mama era casnică, ţinea din toate punctele de vedere casa singură; până şi hainele de pe noi erau croite şi cusute de ea. În plus, ştiind foarte bine limba franceză ne-a învăţat şi pe noi. Eu am fost favorizat pentru că şi-au dat seama că îmi place cartea. Părinţii mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.

● În ciuda taxelor destul de mari, tata m-a dus la un examen la Negruzzi, liceul din Moldova. Mi-aduc aminte ca şi când ar fi fost ieri. La sfârşitul examenului de intrare a apărut o doamnă cu o listă pe care a citit-o şi i-a invitat pe cei admişi să vină să plătească taxa de intrare. Eu eram entuziasmat, dar tata, săracul, s-a îngălbenit! Nu avea decât nouă lei în buzunar. Mi-a zis: „stai puţin! Ai răbdare! Deocamdată să mâncăm ceva.“ Cu cei nouă lei, tata a luat o jumătate de pâine şi un kilogram de prune pe care le-am mâncat pe iarbă în grădina Copou. Am fost sărac. Am avut o şansă extraordinară şi am înţeles că numai prin muncă pot schimba ceva în viaţa mea. Mi-am dorit, şi am reuşit, când am ajuns la rândul meu cap de familie, să le pot să ofer copiilor mei ceea ce n-a putut săracul tata să îmi dea. Deşi el, săracul, mi-a oferit tot ce-am vrut.

● Eu sunt născut o dată cu România mare şi sunt ombilical legat de ea. Nu pot să plec. În trei rânduri am avut şansa să plec. Niciodată nu m-am gândit că aş putea să plec din România vreodată. Eu îmi iubesc ţara şi nu am să plec niciodată din ea, orice aş păţi aici.

● Eu sunt un băiat plecat de la ţară. Mergeam cu vaca, cu picioarele goale… Imaginaţi-vă că băiatul acesta a luat masa cu Regina Angliei! Orice e posibil în viață, orice! Trebuie doar să avem mereu forță, forță și acea determinare de a ne urma visurile!

● O viaţă trăită frumos este tot ce poate dori un om. O viaţă bine trăită. Eu am trăit pentru meseria mea şi asta mi-a afectat de multe ori viaţa personală. Copiii mei ar putea să îmi reproşeze că, de multe ori, n-am fost alături de ei pentru că eram prea mult absorbit de munca aceasta. Am pus întotdeauna teatrul pe primul plan. Nu am fost cel mai bun soţ şi nici cel mai bun tată din lume. Totuşi, cred că moştenirea spirituală pe care le-o las lor, şi publicului, mă spală de aceste păcate.

● Regret? Nu am niciun regret. Nu pot să am. Fata mea spune „cine nu are un regret?’’ Uite, eu nu am! Am trăit şi momente proaste, dar dacă ar fi să le dau un sfat tinerilor le-aş spune să nu regrete niciodată ceea ce au făcut. Să regrete ceea ce nu au făcut.

● Actorii ar fi cei mai fericiţi oameni dacă ar izbuti ca publicul să însemne totul pentru ei. Publicul a fost totul pentru mine. Dacă i-am făcut fericiţi pe oameni, am adormit şi eu fericit. Mi-am atins scopul. Dacă oamenii au ieşit din sală fericiţi, atunci am primit cel mai mare cadou. Iar eu mi-am făcut datoria. Publicul este stăpânul meu definitiv. El m-a făcut aşa cum sunt azi. Şi sunt, slavă Domnului, fericit!

Sursă: ziarulmetropolis.ro

Foto: Cristina Nichituș, semnalplus.ro,

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus