sâmbătă , 22 iulie 2017

Să nu ne uităm la ceas

ceasfoto

Aveam vreo 12 ani când am primit cadou primul meu ceas. Era un Casio, cum se purtau în anii ’90, foarte asemănător cu ăsta de aici. Eram mândră de el de parcă ar fi fost vreo medalie câștigată prin sudoarea frunții, așa că nu ieșeam din casă fără el. 🙂 De atunci, ani de zile, ceasul a fost un accesoriu obligatoriu și am tot schimbat mai multe modele, până când…

…i-a luat locul telefonul mobil. Nu sunt singura care a renunțat să folosească ceasul în scopul lui primar și să-l poarte ca accesoriu. Acum suntem toată ziua cu ochii în telefon și putem vedea limpede câtă vreme am pierdut pe Facebook sau Instagram. 🙂 Dar sunt nostalgici care preferă să aibă în jurul încheieturii măsura timpului, așa cum aleg să citească în continuare ziare și reviste sau să trimită scrisori în loc de e-mail-uri. Dacă sunteți printre ei, aici e de voi, plus că au și reduceri.

Ceasul rămâne, pentru mulți, și un barometru al bunăstării. Unii măsoară statutul social al celui din fața lor ghidându-se după ceasul pe care-l poartă la mână. Iar alții, conștienți de mesajul pe care-l transmit prin accesorii, epatează cu câte o extravaganță de multe mii de euro, doar pentru că are simbolul vreunei mărci celebre.

Mai ales în România, și-n lumea mondenă în care m-am învârtit mult timp, grație profesiei, chestia asta a contat mereu nemaipomenit de mult. La orice chermeză cu vedete și oameni de afaceri se discuta și despre aceste aspecte – ce geantă are cutare, ce pantofi, ce bijuterii, ce ceas. Și cât costă! Le vedeam mai apoi ținutele disecate prin reviste, cu mențiunile firmelor și prețurile aferente, de parcă asta le-ar conferi oamenilor valoare și i-ar face demni de atenție: banii pe care-i poartă în picioare sau la mână. Stați așa, să ne înțelegem: îmi plac și mie lucrurile frumoase și durabile și știu că produsele de marcă au pe bună dreptate reputația pe care o au. M-ar bucura doar să nu mai văd această judecată superficială și vulgară, mai ales în presă, care are atâta putere de influență. Așa că vă invit, ca-n titlul romanului de Rodica Ojog-Brașoveanu: să nu ne uităm la ceas! 🙂 Cel puțin, nu la marca lui. Doar la timp să fim atenți, să ni-l petrecem preocupânu-ne mai mult de miez și mai puțin de înveliș.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus