joi , 19 octombrie 2017

Sarah Lee Leslie: „O să plimb căței și peste 20 de ani”

Sarah Emma Kennedy

Sarah Lee Leslie e unul dintre cei mai interesanți oameni pe care i-am cunoscut în Statele Unite. Timp de 10 ani a fost contabilă, dar, sătulă de un job care o ținea blocată într-un birou de la 9.00 la 5.00 în fiecare zi, a decis să-și pornească propria afacere. Una de suflet: să plimbe câini! Anul acesta, Sarah a deschis Wag ‘n Walk, o firmă specializată în îngrijirea animalelor de companie. Deși e încă la început, seriozitatea, bunătatea și talentul ei în interacțiunea cu patrupedele i-au adus nenumărați clienți, așa că Sarah muncește de dimineața până seara. Și-apoi, timpul liber și-l petrece tot plimbându-se pe afară, cu cățelușa ei, Kennedy, și cu fiica ei în vârstă de doi ani, Emma.

Vă fac cunoștință cu Sarah Lee Leslie, om liber și curajos, care și-a urmat visul și nu s-a lăsat până nu l-a văzut împlinit!  

Ce-ți place cel mai mult la ceea ce faci?

Cunosc oameni interesanți și îi ajut pe clienții mei, care țin atât de mult la animalele lor. Simplul fapt că le pot fi de ajutor e grozav. Și îmi petrec mult timp afară, în natură, nu sunt blocată întreaga zi în spatele unui birou. Îmi place să mă mișc și să fiu în natură cu animalele, asta mă face să mă simt minunat, fizic și mental. Și-apoi, mai e faptul că ajung să dezvolt o relație cu clienții mei și cu animalele lor. În timp, ajung să-i cunosc destul de bine, iar animalele se simt confortabil cu mine, deci e vorba de o legătură mai strânsă.

Și programul? E plăcut să ai un orar atât de flexibil?

Mă ajută faptul că pot fi flexibilă pentru clienții mei, dar, de fapt, e un program de muncă foarte solicitant. E vorba de muncă de dimineața până seara, în fiecare zi. Dar îmi conferă un sentiment de libertate că fac ceea ce îmi place să fac, urmând însă propriile mele reguli. Asta e o mare recompensă.

Deși trebuie să muncești și în weekend…

Da, sfârșiturile de săptămână sunt cele mai pline perioade, și sărbătorile, pentru că oamenii de obicei atunci călătoresc și nu pot fi acasă, să aibă grijă de animale, așa că au nevoie de ajutor.

Când ți-a venit ideea să pornești o afacere în domeniul ăsta?

M-am întrebat: Ce îmi place cel mai mult? Ce mă face fericită? Ce făceam când nu lucram? Cel mai mare hobby al meu e să merg la plimbare cu Kennedy, cățelușa mea. Mă liniștește.

Am știut mereu că vreau să lucrez cu animalele, dar nu știam exact cum. Am încercat diverse lucruri – am lucrat la un adăpost unde am învățat multe despre ce înseamnă să îngrijești un animal. Le scoteam la plimbare, le făceam baie, le curățam cuștile, asta a fost grozav. Am vrut să încerc să muncesc într-o clinică și să învăț medicina care stă la baza îngrijirii animalelor. Dar m-am întrebat: Ce îmi place cel mai mult și cel mai mult să fac? Și m-am gândit că ar fi extraordinar să pot să plimb câini toată ziua! 🙂 Bineînțeles, asta e doar o mică parte din puzzle. Dar așa a crescut această idee. Am început să mă documentez și m-am împrietenit cu alți oameni care lucrează în domeniu și, încet-încet, toate s-au legat.

Cât de greu a fost să-ți vezi visul cu ochii?

Să-mi adun curajul și încrederea mi-a luat ceva timp. Să cred în mine însămi a fost partea cea mai grea. Am fost entuziasmată să pornesc la drum, dar a fost și o provocare, și încă e. Afacerea mea e în creștere, e încă nouă, e un bebeluș.

Sarah 2

Când ai început?

M-am lansat în iunie 2015 și am învățat atât de multe lucruri despre care nu știam că vor face parte din această afacere. Fiecare zi e diferită. Toate se schimbă în permanență, cunosc oameni noi, întâlnesc alte animale, alte situații, alte medii.

Care a fost partea cea mai dificilă, odată ce ai început?

Să mă fac cunoscută, să ajung la potențialii mei clienți. M-am gândit că am ideea asta grozavă, știam că-i pot ajuta pe oameni având grijă de animalele lor și am crezut că pur și simplu… ei o să fie acolo! N-a fost așa. E nevoie de multă muncă, multă reflecție și dedicare, și trebuie să-ți iei un angajament că vei fi tot mai bun în fiecare zi și să-ți faci numele cunoscut. Trebuie să ieși cu adevărat din zona ta de confort, pentru că oamenii nu vor veni să-ți bată la ușă. Trebuie să fii pregătit să obții ceea ce-ți dorești.

Sunt și părți proaste într-un business ca ăsta?

Eu fac totul singură, așa că sunt responsabilă pentru toate – marketing, munca în sine, facturi, contabilitate. E muncă grea, dar merită, categoric. E dificil să găsesc un echilibru între muncă și familie. Și apoi, e greu când te atașezi de un animal și se rănește sau moare… Asta e dureros.

Ce concepții greșite ai avut înainte să începi să ai grijă de animale?

Am crezut că va fi un job lejer și că voi avea timp liber. Am crezut că va fi ușor. Dar, dacă vrei să faci o afacere în domeniu pe cont propriu, trebuie să fii pasionat, pentru că-ți va cere multă dedicare, angajament și timp ca să pornești un lucru și să-l faci să meargă. Este și foarte plăcut, deoarece crezi în ceva atât de mult și nimic nu te va opri.

Ai renunțat la locul tău de muncă imediat ce ai început afacerea?

Nu, când am început, era doar o idee, abia puneam totul pe hârtie. Am fost contabilă pentru un club de bowling, așa că lucram ziua, iar apoi, imediat ce-mi puneam fetița la culcare, începeam să muncesc cât de mult puteam pentru afacerea mea, și asta a fost rutina mea în fiecare seară. Și continuă să fie, de fapt. Când nu plimb căței sau am grijă de animale de companie, lucrez la partea de business.

De ce crezi că ești potrivită pentru meseria asta?

Dacă aș putea, le-aș oferi serviciile mele tuturor celor care au nevoie de ajutor. Am descoperit că sunt atâția oameni care trec prin perioade grele sau sunt bolnavi și nu pot avea grijă de animalele lor. Iar ele pot fi singurele care-i ajută să treacă peste toate greutățile.

Ce faci, mai exact, pentru clienții tăi?

Sunt acolo când ei nu pot fi. Le ofer flexibilitate și siguranță. Plimb cățeii, îi hrănesc și le dau medicamentele (dacă e necesar). Asta e rutina. Îmi petrec timp cu fiecare animal și îl las să mă cunoască. Câinii și pisicile sunt animale sociale, le place interacțiunea. Știu să fac și resuscitare cardio-pulmonară la animale și să le acord primul ajutor, ceea ce-i liniștește pe clienții mei, în caz că apare vreo urgență.

La ce te gândești când ești la „serviciu”?

La fiecare față îmblănită și la faptul că abia aștept s-o văd pe următoarea!

Sarah 3

Spune-ne despre primul animal pe care l-ai iubit!

Familia mea a avut animale de companie când și când, dar nu îmi amintesc să fi avut unul în copilărie. Mi-am luat primul câine, pe Kennedy, când aveam 20 de ani, acum ea are 11 ani. E neprețuită pentru mine. De când am văzut-o prima oară. N-o să uit niciodată ziua aia. Kennedy e parte din familia mea.

Care a fost cea mai emoționantă experiență pe care ai trăit-o cu un animal?

Când Kennedy a făcut pui. A fost uimitor s-o privesc, iar ea a avut încredere să mă lase s-o ajut în timpul travaliului.

Cum e să-ți crești fetița cu Kennedy în casă? Eu cred că e minunat, dar sunt mulți oameni care sunt de părere că ar fi periculos sau nesănătos.

E important să știi că un animal e un animal, că are instincte și limite pe care copiii trebuie să le învețe. Trebuie să-l respecți și să știi de ce e capabil. Deci e important să înveți un copil, încă de la o vârstă fragedă, cum să se poarte cu un animal. Dar cred că e grozav! N-aș face lucrurile altfel. Kennedy, cum ziceam, e parte din familia noastră. Emma învață să interacționeze cu animalele și e atrasă de ele. Petrecem timp împreună, ne jucăm, mergem la plimbare, iar Kennedy ne aduce doar bucurie. Eu am crescut în Filipine și nu-mi amintesc să fi avut vreun animal de care să mă atașez, așa că am vrut ca Emma să aibă unul. E foarte bine și pentru ea. Învață să fie atentă, învață să împartă cu alții ceea ce are, începând cu mâncarea. Când îmi cere ceva bun, îmi spune să-i dau și lui Kennedy ceva. Iar Kennedy e un câine unic, are multe purtări pe care nu le-am văzut la alți câini, cum ar fi să latre la televizor și, de fapt, să se uite la televizor. Emma învață despre lumea din jurul ei, iar Kennedy are o mare influență la acest capitol. Sunt foarte apropiate. Și pot să-ți spun că, încă dinainte ca Emma să vină pe lume, Kemnedy a știut că voi avea un copil.

Serios? Chiar ai simțit că știa?

Da. Comportamentul ei s-a schimbat, până și felul în care se așeza lângă mine când dormeam, mai ales în timpul ultimelor luni de sarcină, când eram „foarte” însărcinată. J Era diferită, era mai precaută, nu mai era așa energică în preajma mea. Iar când am adus-o pe Emma acasă, pentru Kennedy aproape că n-a fost nicio surpriză. Apoi, când Emma era foarte mică și dormea în pătuțul ei, Kennedy se așeza lângâ ea și o păzea.

Te vezi plimbând câini în 20 de ani de-acum înainte?

Categoric. Face parte din ceea ce sunt. Pentru mine și Emma, timpul petrecut în familie înseamnă o plimbare cu Kennedy. Și, vezi și tu, lumea s-a schimbat atât de mult, ne petrecem atât de mult timp în fața televizorului sau a calculatorului, sau cu jocurile video, iar ăsta e un alt lucru important pentru mine: vreau ca Emma să iasă afară, să se bucure de natură, să se miște, să observe lumea din jur. Și e mult mai bine când e și un câine prin preajmă! 🙂

Doamne-ajută, o să plimb căței și peste 20 de ani de-acum încolo, și știu sigur că și Emma va face la fel!

În câțiva ani o să te poată ajuta la treabă!

Da! Și abia aștept!

O ultimă întrebare: ai gustat vreodată mâncare pentru câini?

Haha, poate că da! E posibil să se fi întâmplat când aveam vreo 20 și ceva de ani, când am luat-o pe Kennedy. Nu-mi amintesc exact când, dar știu că am încercat-o. Îmi place și să fac acasă bunătăți pentru animalele clienților mei și pentru Kennedy. Sunt biscuiți naturali – doar piure de legume, fructe și făină. Și i-am încercat! 🙂

Wag ‘n Walk, firma lui Sarah, operează în zona orașului Atlanta, mai exact în localitățile Flowery Branch, Buford, Dacula, Braselton și Winder din statul Georgia. Dacă vreți s-o susțineți pe Sarah, Like la pagina ei de Facebook! 🙂 

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus