LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Cred că o să ating un maximum de subiectivitate cu scurta și obraznica mea recenzie, dar nu pot să mă abţin. Spun asta pentru că nu am deloc la inimă cuplul secolului format din cetăţeana Jolie Angelina şi cetăţeanul Pitt Brad. Şi nu, nu mă număr printre cele care l-ar lega de patul lor pe blonziul cu fălci rotunjoare, că altfel aş fi iniţiat o petiţie online „Salvaţi-l pe Brad de sub papucul nebunei“.
Tot ce fac ei (și mai ales ea) mi se pare exagerat, ostentativ, iar el a preluat şi de data asta stilul ei de viaţă, aşa cum a făcut cu toate muierile pe care le-a iubit. Am citit mai demult un articol, foarte sugestiv, în care autorul se minuna de personalitatea artistică a lui Brad Pitt, aflată în contradicţie cu modul în care actorul se mulează, în viaţa reală, după toanele şi gusturile gagicilor consoarte. În articol erau prezentate: poză cu el şi cu Juliette Lewis – hippie, poză cu el şi cu Gwyneth Paltrow – androgin, poză cu el şi cu Jennifer Aniston – elegant, poză cu el şi cu Angelina Jolie – grunge. Ok, încă un mascul căruia îi alege muierea hainele, o să ziceţi, mare chestie!
Nicio chestie, m-am luat şi eu cu bârfa şi parcă trebuia să zic ceva despre filmul ăsta proaspăt lansat. Așa, deci atâta lipsă de chimie între doi protagonişti căsătoriţi şi-n realitate n-am mai perceput de pe vremea lui Nicole Kidman + Tom Cruise = love & hate în Eyes Wide Shut. Numai că filmul ăla a fost salvat de la ridicol de alte valenţe artistice, printre care o poveste ceva mai complexă şi-o baghetă regizorală nițeluș mai versată – a lui Kubrik.
În By The Sea, scenele cu doi soţi înstrăinaţi suportă un magnetism firav, deşi, fiind vorba de oameni care odată s-au iubit şi ideea e că poate încă se mai iubesc, un dram de polaritate poate genera taman paleta aia de emoţii contradictorii cu potențial de a răvăşi memorabil spectatorul. Băi, dar nici când e vorba de aproape-sex între cei mai sexoși indivizi ai planetei să nu vedem decât ochi daţi peste cap și buze întredeschise la modul cel mai cabotin posibil? Şi erotism stângaci a la Oana Sîrbu cu Ştefan Bănică Jr.?
Brangelina e la aparate pe toate planurile, în filmul ăsta: joc, scenariu, regie. Angi şi-a oferit sieşi rolul de viitoare posibilă amantă a boss-ului din platou, zici că e o actriţă debutantă, fără talent şi care consideră necesar să și-o tragă cu regizorul. Numai că ups, regizorul e tot ea. Şi uite aşa a rezultat, scuzați, un fel de autoamușinare cinematografică: prim planuri buzate fără număr, alunecări lascive de cameră pe pulpele cam descărnate ale divei, silicoane noi la vedere plus niște țoale într-adevăr mişto, pe care cadrele întârzie ca la Fashion TV. Dar cum doamna nu putea să se filmeze numai pe sine din toate unghiurile, de voie, de nevoie, pe lângă alte personaje blurate ca impact vizual, l-a vârât în poveste şi pe soţ. El pare un actor fără pile la regizor, focusul pe dumnealui e sensibil redus. Iar treaba şi-o face cam la 50% din capacitatea lui de expresie artistică, din estimările mele de om care-a urmărit cu sufletul ghem Fight Club, Șapte ani în Tibet, Fury şi povestea lui Benjamin Button.
Ok, Alina, am înţeles că te pui de-a curmezişul, faci pipi contra vântului şi nu-ţi place deloc de ăştia doi după care leșină o planetă întreagă. Dar până la urma merită văzut filmul ori ba?
Merită, măcar pentru imaginile din Malta – sunt superbe – îți fac dor de mare si de dragoste… ca-n filme. 😀 La un moment dat, scenariul se animă un pic, câteva cadre voyeuristice şi schimburi de replici amar-amuzante sau, dimpotriva, dure, mai hâțână lâncezeala și spală întrucâtva păcatele unui script plictisitor. Aerul rarefiat însă de emoţie autentică sau măcar convingător mimată persistă timp de peste două ore, pe câte se aşterne, leneș, pelicula. Asta mi se pare păcat, să nu poţi empatiza, să nu ţi se deschidă, oricine ai fi şi orice sentimente ai avea vizavi de actorii principali, culoarele necesare pătrunderii cu sufletul în poveste. Angelina Jolie şi Brad Pitt au făcut un film cu ei, pentru ei. Şi pentru fanii lor înfocați. Care sunt destui, deci nu-mi fac probleme pentru succesul de box-office, e asigurat.
Filmul „Pe malul mării“ (By The Sea) are premiera în cinematografele din România pe 20 noiembrie 2015 și este distribuit de Ro Image 2000.
Semnat de Alina Grozea
