marți , 18 septembrie 2018

Special LaRevista.ro: ce cărți citim toamna asta

Carti

O carte e un bun companion oricând, indiferent de locul unde ne aflăm, de starea care ne domină, de anotimpuri. Dar sunteți și voi de acord că toamna pare să fie timpul cel mai bun pentru asemenea îndeletnicire splendidă precum lectura? Noi am citit toată vara cărți grozave, iar acum, că soarele s-a mai îmblânzit, iar vântul adie cu iz de nostalgie, avem parcă și mai multă poftă să descoperim noi povești. Sunt atâtea cărți care ne așteaptă să le savurăm, încât le-am fi pierdut șirul dacă nu le-am fi așezat pe hârtie, să nu ne scape niciuna dintre ele. Ne-a ieșit o listă de 13 volume, toate unul și-unul. Ar trebui să ne ajungă până la iarnă, când o să ne cuibărim lângă o sobă caldă, cu un alt tom de cărți prin preajmă!

„Bărbatul sentimental” – Javier Marias

Marias

Într-un tren care duce la Veneţia, un bărbat îşi priveşte tovarăşii de compartiment, un ciudat triunghi format din doi bărbaţi şi o femeie, cu o curiozitate care pare a anticipa faptul că destinele acestora se vor intersecta cu al său. Frumoasa femeie adormită, cu faţa acoperită de plete lungi, va deveni obsesia protagonistului, unul dintre bărbaţi va muri, celălalt îşi va recăpăta libertatea. Viaţa de artist a naratorului, trăită în hoteluri luxoase, o viaţă de repetiţii şi de concerte, îi conferă o detaşare fantomatică de evenimentele povestite, în care el însuşi are un rol principal dramatic şi, în cele din urmă, tragic cel puţin pentru unul dintre personaje.

Acest roman fascinant şi ciudat al lui Javier Marías, anunţat de The New York Times Book Review drept „uimitor“, a fost tradus în peste treizeci şi cinci de limbi şi a fost vândut mai mult de cinci milioane de exemplare.

„Nimeni nu se salvează singur”  – Margaret Mazzantini

Mazzantini

Margaret Mazzantini ne oferă în Nimeni nu se salvează singur un roman care echivalează cu autobiografia sentimentală a unei generaţii. O carte curajoasă, despre obstacolele iubirii în vremea noastră.

Delia şi Gaetano erau cândva un cuplu. Acum trebuie să înveţe să-şi uite, fiecare, perechea şi deprinderile. Stau amândoi într-un restaurant, la puţin timp după ce au distrus ceea ce fusese o familie. Delia şi Gaetano sunt încă tineri – au treizeci şi ceva de ani, o vârstă la care poţi s-o iei oricând de la capăt. Ar vrea să se împace, însă problemele din trecut, revelate în flashback-uri succesive, îi bântuie. Dar unde au greşit? Problema e că nici unul nu ştie. Pasiunea de la început şi furia de la sfârşit sunt încă la fel de prezente. Crescuţi într-o epocă în care totul pare să fi fost deja spus, schimbă între ei cuvinte ce nu reuşesc să dea glas singurătăţii, dorinţelor lor, pentru că trăiesc în confuzia unui soi de analfabetism afectiv.

Povestea unui cuplu ca multe altele, un cuplu ca noi, contemporan cu noi.

„Copila de zăpadă” – Eowyn Ivey

Ivey

Copila de zăpadă (2012) îmbină amirabil atmosfera de basm a ţinuturilor acoperite de zăpadă din Alaska şi realitatea dură a vieţii de fermier într‑o regiune sălbatică, neprietenoasă, care nu‑şi dezvăluie uşor secretele. Ajunşi deja la jumătatea vieţii, Jack şi Mabel se luptă să‑şi clădească o viaţă nouă în Alaska anilor ’20, însă durerea pricinuită de lipsa copiilor sapă o prăpastie tot mai adâncă între ei. Într‑o clipă de exaltare, la căderea primei zapezi din an, cei doi clădesc o copilă de zăpadă cu chip delicat, buze trandafirii şi păr bălai. Nu mică le este însă mirarea a doua zi, când descoperă că fetiţa de zăpadă a prins viaţă, ca şi cum povestea Snegurocikăi, ce încântase copilăria lui Mabel, ar fi devenit dintr‑odată realitate. Din acea clipă, Faina, copila de zăpadă, va deveni parte din familie, şi prezenţa ei delicată, candidă, zglobie le va schimba vieţile pentru totdeauna.

Copila de zăpadă împleteşte cu subtilitate şi sensibilitate realismul magic al scriitorilor sud‑americani cu o proză dură, viguroasă, dramatică, în stilul lui Jack London.

„Hoțul de cărți” – Markus Zusak

Zusak

Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de către mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe, sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar – Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citească cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cântă la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi.

Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Markus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

„Din inima Africii” – Karen Blixen

Blixen

Neavizaţii ar crede că e nevoie de o alchimie subtilă pentru ca o baroneasă scandinavă să scrie despre Africa sălbatică. În realitate, lucrurile nu stau aşa. Karen Blixen îşi traduce experiența kenyană într-un text cursiv, parfumat şi nostalgic, din care răzbat deopotrivă emoţii şi regrete.
Proprietară a unei plantaţii de cafea care îşi trăieşte apogeul şi apoi falimentul, ea alcătuieşte un insectar afectiv în care prinde experienţe la limită, episoade marcante, portrete de prieteni sau servitori, descrieri de naturalist împătimit, păţanii exotice şi un lung şir de obiceiuri sau ritualuri africane. Povestită cu naturaleţe şi farmec, aventura din podişurile Kenyei a cunoscut o ecranizare prestigioasă, cu un afiş dominat de Meryl Streep şi Robert Redford.

„Leaganul pisicii” – Kurt Vonnegut

Vonnegut

„Leagănul pisicii” (1963) este romanul care îi aduce lui Kurt Vonnegut consacrarea literară, confirmându-i vocaţia satirică şi stilul narativ alert. Romanul urmăreşte parcursul unui tânăr scriitor fascinat de personalitatea lui Felix Hoenikker, părinte fictiv al bombei atomice. Studiindu-i biografia, tânărul autor află în mod accidental de existenţa unei invenţii aparent inofensive a omului de ştiinţă. Pe traseul dintre orăşelul american unde a lucrat Felix Hoenikker şi insula San Lorenzo, măcinată de sărăcie, protagonistul descoperă dimensiunile amoralităţii iresponsabile a savantului a cărui ultimă invenţie – gheaţa 9, „sămânţa pierzaniei” – va declanşa dezastrul. Corabie a nebunilor plutind voioasă în ape tropicale, San Lorenzo este cea mai rea dintre lumile posibile. Un infern exotic, în care bunii sălbatici au fost de mult corupţi, iar dreptul natural a fost înlocuit de teroare.

„Extrem de tare si incredibil de aproape” – Jonathan Safran Foer

Foer

„Dragă cititorule,
Mă numesc Oskar şi sunt inventator, astrofizician şi fan Beatles. Am nouă ani.
Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriaşul bunicii e mut şi are palmele tatuate cu DA şi NU. În camera lui tati am găsit o cheie pe care am de gând s-o încerc în toate încuietorile din New York. Ştiai că acum sunt mai mulţi oameni vii pe pământ decât au fost vreodată? Adică, dacă ar vrea toţi să-l joace pe Hamlet în acelaşi timp, n-ar putea, pentru că n-ar fi destule cranii! Asta e povestea mea, pe care n-am de gând să ţi-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine că m-ai întâlnit!”

„Julie & Julia” – Julie Powell

Julie

365 de zile, 524 de reţete, o micuţă bucătărie de apartament — sau despre cum şi-a riscat o fată căsnicia, slujba şi sănătatea mintală pentru a deprinde arta vieţii.

Ajunsă la vârsta de 30 de ani şi împotmolită într-o slujbă de secretară fără perspective, Julie Powell se hotărăşte să demareze un ambiţios proiect: să gătească într-un an 524 de reţete din cartea Mastering the Art of French Cooking, scrisă de nonconformista Julia Child. Numai că reţetele nu sunt nici simple, nici puţine şi nici foarte clar explicate.

Julie se pune pe gătit şi — la sugestia lui Eric, soţul său (care se manifestă surprinzător de tolerant şi iubitor) — începe să‑şi consemneze aventurile gastronomice pe un blog, spre deliciul cititorilor ei.

Întâlnirea dintre Julie şi Julia se dovedeşte a fi un punct de cotitură. Arta de a găti se transformă treptat în arta de a trăi frumos. Reţetele se succed ameţitor, cu gusturi şi arome tot mai diverse şi mai complicate, cititorul descoperind în cele din urmă reţeta bucuriei — adică însăşi esenţa vieţii.

Teribil de sinceră, amuzantă, ironică şi spontană, Julie Powell îşi aşterne viaţa pe hârtie. Ceea ce rezultă e o carte savuroasă, despre fericirea aflată la îndemână. Şi despre cum putem găsi împlinirea căutând o simplă ieşire din rutină.

Cartea a fost ecranizată în 2009, cu Meryl Streep (Julia) şi Amy Adams (Julie), scenariul şi regia fiind semnate de Nora Ephron.

„Povești despre nebunia obișnuită” – Charles Bukowski

Bukowski

„Cineva m-a întrebat odată: Ce faci? Cum scrii, cum creezi? Nu scrii, i-am răspuns. Nu încerci să scrii. Este foarte important: să nu încerci, fie că e vorba de Cadillacuri, de creaţie sau de imortalitate. Aştepţi, şi, dacă nu se întâmplă nimic, mai aştepţi un pic. La fel şi cu gândacul de sus de pe tavan. Aştepţi până vine el spre tine. Când ajunge destul de aproape, îl prinzi, îi dai o palmă şi îl omori. Sau, dacă îţi place cum arată, faci din el un animal de casă.” Aceasta ar fi esenţa lui Charles Bukowski: un scriitor controversat, revoltat împotriva tiparelor scriiturii, a convenţionalismului şi a modelelor, şi totuşi dornic să-şi comunice viziunea asupra unei realităţi ignorate de toţi cei de dinaintea sa.

Elemente ale personalităţii sale egocentrice şi misogine se regăsesc în portretul poetului beţiv din poveşti despre nebunia obişnuită, obsedat de sex şi prins într-o relaţie conjugală deloc fericită.

„În umbra lui Adrian Pintea” – Lavinia Pintea Tatomir

Lavinia Pintea

„O carte frumoasă şi profundă aşa cum numai o mărturisire veritabilă, făcută din adâncul sufletului poate fi… Volumul iese pe piaţă la şapte ani de la dispariţia adoratului actor Adrian Pintea, ca un semn de iubire fără sfârşit.” – Alice Năstase Buciuta

„În preajma ei, realităţile merg în răspărul gravitaţiei şi al banalităţii. De palma stângă a Laviniei Pintea Tatomir se lipesc obiectele, iar de inima ei s-a lipit, în ciuda tuturor obstacolelor pământene, o iubire atât de mare, de veşnică şi de splendidă, încât noi, cei care astăzi citim despre ea într-o carte de-o frumuseţe tulburătoare, În umbra lui Adrian Pintea, ne cutremuram de emoţia revelaţiei că dragostea există mai presus de graniţele convenţiilor, ale timpului sau spaţiului. Şi că dragostea nu moare niciodată”, semnează Alice Năstase Buciuta pe coperta IV a volumului scris de Lavinia.

„Dialogul vântului cu marea” – Nina Cassian în conversație cu Carmen Firan

Nina

„Două poete se joacă atingând profunzimi într-un dialog savuros, uneori incendiar. Frumuseţea reiese din sinceritate şi din eleganța punerii în scenă pentru a reda postura Ninei Cassian – poeta absolut remarcabilă, cu care voi continua şi eu să vorbesc pentru tot restul vieţii”Alice Quinn, Director Executiv, Poetry Society of America. 

Amintirile unei nonagenare” – Antoaneta Ralian

Ralian

„Într-o carte pe care am tradus-o, un personaj bătrân se simte atât de anonim şi de inconsistent încât, ca să se convingă că există, calcă adânc în straturile de zăpadă, apoi întoarce capul ca să-şi vadă urmele, dovezi că da, există. Eu sunt ferm convinsă că încă exist. Dar, asemenea bătrânului, prin cărţulia de faţă, întorc şi eu capul, să-mi văd urmele.“  – Antoaneta Ralian

„Cu Hitler până la sfârșit” – Heinz Linge

Heinz

Pe 30 aprilie 1945, Heinz Linge a dat foc trupului neînsufleţit al lui Adolf Hitler, în grădina noii Cancelarii a Reichului, respectând astfel ultima dorinţă a dictatorului. Începând din 1939, a fost ordonanţa lui Hitler şi s-a aflat permanent lângă acesta, având ocazia să afle ca nimeni altul amănunte inedite despre viaţa publică şi privată a Führerului. Memoriile lui Heinz Linge sunt deosebit de importante pentru cei care doresc să înţeleagă cu adevărat atât epoca respectivă, cât şi modul de gândire şi de acţiune al lui Adolf Hitler.

„Memoriile lui Linge oferă un portret extraordinar şi dătător de fiori al omului Hitler. Detaliile banale ale vieţii de zi cu zi a acestuia – programul de somn şi de masă, relaţia cu Eva Braun, chiar şi pasiunea sa pentru bowling – se întrepătrund cu planificarea războiului, coordonarea personalităţilor naziste marcante şi ameninţările cu trimiterea în lagărele de concentrare adresate subordonaţilor pentru cea mai mică inepţie. Această carte este de nepreţuit pentru oricine încearcă să înţeleagă una dintre cele mai celebre personalităţi ale istoriei.” – Joseph Craig, Military Bookclub USA

Toate volumele de mai sus pot fi găsite și la librăria online Libris.

Semnat de

2 comentarii

  1. recomandari una si una, demne de luat in seama. multumiri pentru ele. sunt cateva titluri la care ma gandesc deja de catva tmp.

  2. Lectura placuta, Vavaly!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus