Special LaRevista.ro: istoria legendarului Chateau Marmont, cel mai cunoscut hotel din America

De-a lungul anilor, am auzit de nenumărate ori numele acestui hotel-restaurant legendar, considerat azi cel mai cunoscut din America. Istoria lui se leagă de oameni care au rămas repere în cultura pop și pe care i-a găzduit, pentru o noapte sau două, sau pentru perioade lungi. Robert de Niro a trăit doi ani acolo. La fel, pentru o vreme, s-au mutat la Marmont Sharon Tate și Roman Polanski, Greta Garbo sau Jim Morrison. Au mai trecut în vizită Marylin Monroe, John Wayne, Natalie Wood și James Dean, ca să-i amintesc doar pe câțiva. Lindsay Lohan s-a ascuns la Chateau Marmont, în faza ei alcoolică. Johnny Depp a povestit că a făcut dragoste cu fosta lui iubită, Kate Moss, în fiecare încăpere din hotel. În orice caz, nu există celebritate care să nu-i fi călcat pragul. Unele au lăsat în urmă povești uluitoare, de o decadență cum numai Hollywood cunoaște. Altele au sfârșit dramatic, tot așa, Hollywood style, după câte un accident de automobil sau o supradoză de speedball. Toate sunt episoade care construiesc legenda acestui loc formidabil, un loc aflat în văzul tuturor, dar care, paradoxal, este unul dintre cele mai discrete refugii ale celor bogați și celebri.

„Dacă trebuie să intri în bucluc, fă-o la Chateau Marmont”, le-a spus Harry Cohn, fostul director al casei de producție Columbia Pictures, actorilor pe care-i reprezenta, în anii ’50. Încă de la început, hotelul din West Hollywood a fost un loc unde se adunau celebrități și artiști de tot felul, hedoniști prin excelență, în căutarea un spațiu în care să-și exhibe necenzurat plăcerile și fanteziile – adesea ilegale sau, cel puțin, imorale. Chateau Marmont a fost oglinda libertății personale a mai multor generații de artiști și rămâne la fel și astăzi.

„Oamenii fac aici lucruri pe care nici n-ar îndrăzni să se gândească să le facă la Peninsula sau la Four Seasons, și credem că ăsta e un lucru bun”, spune Philip Pavel, managerul Chateau Marmont. „Uneori, musafirii noștri aduc cu ei câte 20 sau 30 de invitați alături de care vor să se simtă bine. Eu sunt ca un părinte: facilitez distracțiile zgomotoase, dar în același timp, le țin sub control. Trebuie să lași oamenii să se bucure, dar să te asiguri că nimeni nu ia vreo supradoză. Ah, asta sună groaznic…”, adaugă managerul.

Ziua în care John Belushi a luat prea mult speedball

Nu întâmplător face Philip Pavel referire la supradoze. Pe 5 martie 1982, comediantul John Belushi, în vârstă de 33 de ani, a plecat de la Marmont învelit într-un cearșaf, după o porție prea mare de speedball (o combinație de heroină și cocaină). Despre Belushi s-a povestit că se drogase toată noaptea, în mai multe cluburi din Los Angeles, înainte de a se întoarce la hotel. La Marmont, a petrecut câteva ceasuri în compania lui Robin Williams și a lui Robert de Niro, care au plecat însă înainte ca Belushi să ia doza fatală.

5 martie 1982: corpul lui John Belushi e scos de la Chateau Marmont

O altă moarte celebră în istoria Chateau Marmont a fost cea a fotografului Helmut Newton, care a pierdut controlul mașinii sale, într-o curbă de la ieșirea din hotel, și s-a izbit într-un zid. A murit câteva ore mai târziu, la Spitalul Cedars-Sinai. Și tot în apropiere de Chateau era să piară, în 1956, actorul Montgomery Clift, care se întorcea de la o petrecere găzduită de Elizabeth Taylor, la ea acasă. Clift intrase cu mașina într-un stâlp și era în stare gravă. Alertată de un prieten comun, Taylor a ajuns printre primii la locul accidentului și și-a salvat prietenul scoțându-i din gât un dinte rupt. Actorului i s-au acordat apoi primele îngrijiri medicale într-una dintre odăile de la Marmont.

Extravaganțe periculoase: Jim Morrison, Led Zeppelin și Billy Idol

Când nu e morbid, Chateau Marmont e un loc unde sunt permise extravaganțe fără număr și unde comportamentele libertine nu sunt niciodată pedepsite. Istoria anilor ’60 la castel este cea a starurilor rock consumate de drame interioare, dornice să evadeze din propriile vieți în universuri colorate psihedelic. Pe atunci, camerele costau o nimica toată la hotel, iar angajații nu scoteau un cuvânt despre ce se întâmpla în interiorul lor – politică la fel de fermă și azi. Cu toate astea, unele povești au fost „atât de” colosale încât au transpirat dincolo de pereții hotelului. Desigur, sunt istorii care transpiră intenționat, pentru că nu există PR mai bun decât scandalul.

Jim Morrison, fotografiat la Chateau Marmont

Jim Morrison, de exemplu, era un obișnuit al locului, unde-i plăcea să vină să se distreze departe de ochii lumii, amestecând fără măsură Jack Daniel‘s cu LSD. Într-o noapte din asta plină de excese, era să moară când a încercat să coboare, de la etajul patru, pe o țeavă de scurgere. A alunecat și a căzut, accidentându-se grav. Solistul de la The Doors a declarat atunci că și-a folosit „a opta dintre cele nouă vieți”. A murit, la Paris, nu la mult timp după acest episod, la vârsta de 27 de ani.

O altă trupă rock care a făcut istorie, nu doar în muzică, ci și la Marmont, a fost Led Zeppelin. Într-o noapte, rockerii s-au dat cu motocicletele pe holurile hotelului, distrugând covoare și decorațiuni interioare, dar sporind astfel faima acestui cuib de nebunii. La fel a făcut și Billy Idol, care, pare-se, nemulțumit de room service și probabil ușor amețit de substanțe recreative, a distrus întreaga cameră, de nervi.

Trupa Led Zeppelin, la hotel

Lindsay Lohan și Britney Spears, persoane non grata la Marmont

În anii mai recenți, Chateau Marmont a găzduit-o pe Lindsay Lohan, care s-a retras în intimitatea hotelului vreme de câteva luni. În 2012, alcoolică și depresivă, actrița s-a mutat la hotel, de unde a fost însă dată afară, pentru datorii neplătite. Lindsay și-a revenit, s-a dus apoi la rehab și și-a șters și datoriile – vreo 50.000 de dolari.

O altă vedetă din aceeași generație, Britney Spears, a fost protagonista unui episod trist, pe terasa hotelului. În 2007, când a trecut prin cea mai tulbure perioadă din viața ei, Britney și-a întins pe față mâncarea din farfurie, în văzul tuturor. Întâmplarea n-a fost privită cu ochi buni nici de ceilalți musafiri, nici de management, care i-a interzis multă vreme accesul lui Spears în hotel.

Sex, drugs and rock ‘n’ rol – o sintagmă ce pare inventată la castel

O altă poveste de pomină, de data asta (cât se poate de) sexuală, se leagă de actorul Dennis Hopper, despre care s-a spus că ar fi fost un mare amator de orgii, organizând petreceri în pijamale cu câte 50 de femei, pe care le și filma. Nu cred că a văzut nimeni casetele, încă, și nimeni n-a confirmat această poveste. Ca multe altele, face parte din legenda locului.

Actorul Dennis Hopper, alături de colegul său de breaslă, Christopher Walken, fotografiați la Marmont, de Annie Leibovitz, pentru Vanity Fair

Howard Hughes, spune lumea, ar fi avut un loc favorit la Marmont: apartamentul cu numărul 64, un penthouse cu două dormitoare, de unde spiona cu binoclul domnișoarele care se bălăceau în piscină. N-ar fi de mirare, având în vedere istoria lui Hughes, milionarul excentric care creștea, în anii ’50 și ’60, o adevărată pepinieră de starlete la Hollywood.

Una dintre piscinele hotelului

Sandra Bullock a declarat despre Chateau Marmont: „Nu-i de mirare că oamenii vin aici ca să aibă aventuri amoroase. Locul are acel aer plin de istorie și știi că mulți au făcut aici lucruri pe care nu aveau voie să le facă”. De exemplu, legenda spune că actrița Jean Harlow, care era căsătorită, ar fi avut aici o aventură cu Clark Gable. Apoi, regizorul Nicholas Ray, în vârstă de 44 de ani, ar fi trăit o idilă (ilegală) cu Natalie Wood, pe atunci o adolescentă de numai 16 ani. Ulterior, în 1955, a distribuit-o în „Rebel fără cauză”, unde Wood a jucat alături de James Dean. De altfel, audițiile pentru acest film au avut loc chiar la Chateau Marmont, în bungalow-ul cu numărul doi, unde se spune că James Dean – vrând să impresioneze – ar fi sărit pe fereastră ca să pătrundă în încăpere.

Circa 1954: fotografie realizată la Marmont, în timpul audițiilor pentru „Rebel fără cauză”

Un episod senzual mai recent ar fi avut loc într-un lift de la Chateau Marmont, între Benicio Del Toro și Scarlett Johansson. În noaptea de dinaintea ceremoniei Oscar din 2004, cei doi actori ar fi descoperit romantismul absolut chiar între pereții ascensorului, și atunci ar fi început idila lor de scurtă durată. Când povestea a ajuns în presă, amândoi au (cam) negat-o, însă declarația lui Benicio Del Toro lasă loc de interpretări. Mai puțin discret, Johnny Depp s-a lăudat că a făcut amor cu fosta lui iubită, topmodelul Kate Moss, în fiecare dintre cele 63 de camere ale hotelului.

După cum vedeți, sintagma sex, drugs and rock ‘n’ rol pare să fi fost inventată la Chateau Marmont. Dacă pereții, sau cearșafurile, ar putea vorbi, mai bine nu ar face-o. Decât în cercuri unde nu e loc de pudibonderii și unde oamenii nu-și duc mâna la gură, a uimire, la auzul grozăviilor petrecute aici.

Marmont, muză pentru mulți artiști

Deși pare, la prima vedere, Chateau Marmont nu este, totuși, (doar) un loc al desfrâului și-al petrecerilor monstruoase. Acestea ajung cel mai ușor în presă, însă istoria cu adevărat impresionantă a hotelului se leagă de generații de artiști care au lăsat o urmă în cultura lumii. Scriitori, fotografi, dramaturgi sau regizori celebri și-au găsit muza la Marmont: Hunter S. Thompson, Annie Leibovitz, Dorothy Parker, Bruce Weber, F. Scott Fitzgerald, Charles Bukowski sau Tim Burton au lucrat cu toții între pereții acestui fabulos hotel. Apoi:

♥ Scenariul pentru „Butch Cassidy and the Sundance Kid” a fost scris aici.

♥ Charles Bukowski face referire la Chateau în cartea sa „Hollywood”.

♥ Sophia Coppola a filmat aici multe scene din „Somewhere”.

♥ Lana del Rey îl menționează în piesa „Off to the Races”.

♥ Anthony Kiedis, de la Red Hot Chili Peppers, și-a înregistrat aici vocea pentru piesa „By the Way”.

♥ Deși nu e un lucru confirmat, se crede că Chateau Marmont a reprezentat inspirația piesei „Hotel California”, a trupei Eagles.

♥ Oliver Stone a filmat aici mai multe scene din filmul său „The Doors”.

♥ Annie Leibovitz a fotografiat-o la Marmont pe Demi Moore, în august 1991, pentru faimoasa copertă a revistei Vanity Fair, unde actrița s-a arătat goală și însărcinată în șapte luni.

♥ Hotelul apare și în filmul „La La Land”, lansat în 2016.

Pe la Chateau Marmont s-au mai perindat Errol Flynn, Bob Dylan, John Lennon și Yoko Ono, Mick Jagger, Ringo Starr, Sidney Poitier, Dustin Hoffman, Katharine Hepburn, Stan Laurel, William Holden, Jessica Lange… Marilyn Monroe și Arthur Miller se cazau la Marmont pentru câte un weekend romantic, iar Paul Newman și Joanne Woodward s-au cunoscut aici.

Marilyn Monroe, la Chateau Marmont, în 1956

Roman Polanski a locuit o vreme la Marmont, în 1968, împreună cu soția sa, Sharon Tate. Zece ani mai târziu, când se afla în mijlocul acuzațiilor de viol, s-a retras tot acolo, înainte de a părăsi definitiv Statele Unite. A fost citat spunând: „Te poți droga numai inhalând fumul care iese prin gaura cheii, pe holurile hotelului”.

Ce se întâmplă la Marmont rămâne la Marmont

Aceasta pare să fi fost dintotdeauna deviza nescrisă a acestui loc, în ciuda nenumăratelor legende care s-au creat în jurul lui. Și felul în care castelul e construit protejează intimitatea oaspeților. În majoritatea hotelurilor, intrarea se face pe la recepție, unde angajații verifică musafirii măcar vizual. La Marmont, celebritățile pot ajunge în camerele lor printr-un lift care urcă direct din parcarea subterană, iar dacă aleg un bungalow, se întorc la el prin grădină, fără să fie nevoiți să treacă pe la recepție. În plus, Chateau Marmont nu este un loc deschis publicului, deci dacă vrei să mănânci pe terasă sau să bei ceva la bar, trebuie să fii cazat sau să te afli în vizită la cineva care stă în hotel. În felul acesta, managementul se asigură că nici un ochi străin nu vede, (aproape) nici o ureche din afară nu aude ce se întâmplă în hotel.

Lawrence Grobel: „La Chateau Marmont m-am întâlnit prima dată cu Robert de Niro”

Eu nu am fost niciodată la Chateau Marmont, dar am norocul să cunosc cel puțin doi oameni care au petrecut o vreme acolo. Unul dintre ei este faimosul jurnalist și scriitor american Lawrence Grobel, care locuiește la doi pași de hotel și, prin natura profesiei, l-a vizitat în câteva rânduri. De altfel, nenumărate interviuri cu celebrități au loc la Chateau Marmont, care oferă liniștea și intimitatea ideale pentru o conversație prelungită.

Iată ce mi-a povestit Larry Grobel:

„Pentru că e aproape de casa mea, mi-a plăcut mereu să merg la Marmont ca să fac un interviu cu cineva, deși n-am făcut prea multe. De Niro, Dominick Dunne și Penelope Cruz sunt primii oameni care-mi vin în minte. Dominick Dunne stătea acolo întotdeauna, și avea aceeași cameră mereu.

Hotelul are acea atmosferă de demult, e mai degrabă european în această privință, nu seamănă cu un hotel confortabil din New York sau Los Angeles. Mulți newyorkezi preferă Chateau Marmont în defavoarea unor hoteluri precum Beverly Wilshire, Beverly Hills sau Bel-Air. Și-apoi, e situat pe Sunset Strip, nu în zona strălucitoare din Beverly Hills.

Desigur, știi că John Belushi a murit acolo. De Niro îl cunoștea și se întâlnea cu el la hotel. Am vorbit și cu Robin Williams și mi-a spus că obișnuia să meargă la hotel cu Belushi în acele zile zbuciumate ale emisiunii Saturday Night Live. Multă cocaină s-a consumat acolo.

La Chateau Marmont m-am întâlnit prima dată cu Robert de Niro (cred că am menționat asta în interviul meu cu el pentru revista Playboy). Îi plăcea mult să stea acolo. Cineva îi adusese un echipament sportiv în cameră, să poată face sport. Pentru De Niro, era categoric un hotel mai liniștit și mai puțin intruziv, unde nu prea trebuia să aibă de a face cu paparazzii, iar angajații îl lăsau în pace.

Parte din terasa restaurantului

În grădina castelului

Într-o zi am luat prânzul la Chateau, afară, în grădină, cu Penelope Cruz (despre asta am scris în cartea mea „ICONS”). Atunci l-am văzut pe Gore Vidal intrând pe o ușă adiacentă, se întâlnea cu un actor al cărui nume îmi scapă acum. Iar Cruz se tot gândea cum să facem să trecem pe lângă el, așa, relaxați, și să-l salutăm, pentru că era fascinată de scriitori. Apoi Ben Stiller s-a oprit și a vorbit cu ea. Era genul acela de loc, unde puteai vedea un Stiller, un Vidal sau pe Cruz, luând toți prânzul pe aceeași terasă, iar dacă voiai să te oprești să-i saluți, puteai face asta.”

Citiți aici interviul exclusiv pe care l-am realizat cu Lawrence Grobel, în 2013.

Elliot Mintz: „Te simți mai degrabă ca într-o familie decât ca într-un hotel”

Legendar om de radio și PR al unor vedete de top de la Hollywood, Elliot Mintz a acceptat și el invitația mea de a ne povesti impresiile sale despre Chateau Marmont. Prieteniile lui cu numeroase personalități artistice l-au dus deseori pe Mintz în acest loc, despre care vorbește cu tandrețe:

„Hotelurile noi din Los Angeles par toate să aibă aceeași atmosferă. În majoritate, sunt structuri de oțel și sticlă, concepute mai degrabă să-l reprezinte pe patron sau pe arhitect, decât să-și arate respectul față de oaspete. Îți iau ochii, sunt strălucitoare, sexy, expeditive și practice, scumpe și automate. Pentru 750 de dolari pe noapte, te vei simți apreciat de vocile anonime de la recepție sau room service, sau de veșnic disponibila concierge.

Dacă apeși pe tasta o, poți cere aproape orice. Draperiile, lumina, player-ul audio-video, temperatura și pregătirea apei pentru baie, toate pot fi setate apăsând cu degetul pe câte un ecran digital plasat în diferite camere. Te vei simți în siguranță, izolat de restul lumii prin priveliștile palmierilor și ale orașului. Și, de regulă, există o listă de așteptare pentru rezervări.

Chateau Marmont e diferit. E de modă veche și are o vibrație europeană. Lucrurile se mișcă mai încet. Încăperile par cu adevărat locuite. Holurile sunt pline de secrete. Trotuarele care șerpuiesc de-a lungul clădirii sunt înguste, au doar jumătate de metru, așa că te simți mereu aproape. Nimeni nu încearcă să se ascundă. Te simți mai degrabă ca într-o familie decât ca într-un hotel.

Mi-am petrecut multe nopți în acest loc măreț, de-a lungul anilor. Uneori alături de clienți, alteori împreună cu o persoană specială… Dar în majoritatea nopților am fost în lobby-ul cu ferestre acoperite de draperii, cu podele din lemn închis la culoare și covoare persane, ascultând oameni care începeau spontan să cânte la pian. Unii dintre acești oameni erau artiști cunoscuți în lumea întreagă, cazați în hotel sau aflați doar într-un scurt popas. Ne inspirau cu muzica lor, băuturile curgeau, se luau gustări. Muzicienilor le plăcea mult să cânte împreună cu alții, iar vizitatorii întâmplători, cum eram și eu, se bucurau de șansa rară de a li se alătura.”

Citiți aici interviul exclusiv pe care Elliot Mintz mi l-a acordat, în 2013, iar mai jos, i-am lăsat tot lui Elliot prilejul de a încheia acest articol.

Castelul a fost, mai întâi, o clădire de apartamente

Situat în 8221 Sunset Boulevard, Chateau Marmont a avut ca punct de inspirație un castel de pe Valea Loarei, Château d’Amboise, unde se crede că ar fi înmormântat Leonardo da Vinci. Marmont s-a deschis în 1929, același an în care a avut loc prima ceremonie a premiilor Oscar. Doar că nu a început ca hotel, ci ca o clădire de apartamente de lux.

În 1926, Fred Horowitz, un cunoscut avocat din Los Angeles, s-a întors din Europa cu gândul de a construi, pe un deal din West Hollywood, o clădire inspirată de castelul pe care-l vizitase pe valea Loarei. Un an mai târziu, s-a și apucat de treabă: i-a oferit proiectul cumnatului său, arhitectul Arnold A. Weitzman, care a pus pe hârtie planul construcției în formă de L, cu șapte etaje. Când s-au gândit la nume, au ezitat între Chateau Sunset și Chateau Hollywood, dar au ales Chateau Marmont, după numele străduței care trece chiar prin fața hotelului.

Pe 1 februarie 1929, Chateau Marmont – a cărui construcție a costat 50.000 de dolari – s-a deschis cu fast, ca „cea mai nouă, elegantă și exclusivistă clădire de apartamente din Los Angeles”. Peste 300 de persoane, artiști, afaceriști și jurnaliști, au luat parte la inaugurare. Momentul fusese însă unul prost ales: America se afla într-o gaură financiară fără precedent – vă amintiți, probabil, de „Joia Neagră”, 24 octombrie 1929, ziua în care a căzut Bursa și a început Marea Criză. Ideea lui Horowitz a eșuat în scurt timp. N-a putut păstra Chateau Marmont, așa că i l-a vândut afaceristului Albert E. Smith, pentru 750.000 de dolari.

Smith a fost cel care a transformat clădirea în hotel, în 1931. Apartamentele au devenit camere spațioase, cu sufragerii și bucătării proprii, ceea ce le făcea ideale pentru șederi îndelungate. Au fost utilate cu mobilier cumpărat la prețuri de nimic, imediat după Criză. Mai târziu, s-au construit nouă apartamente exterioare mai mici, în stil cottage, și patru bungalow-uri superbe, aflate pe marginea piscinei.

Construit să facă față la cutremure, Chateau Marmont a rezistat mai multor astfel de zguduituri – cel mai recent fiind în 1994 – fără să sufere pagube majore. În 1976, a fost clasat drept punct de reper istoric și cultural al orașului Los Angeles.

Chateau Marmont, cândva în anii ’50

Cu puțin timp înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Albert E. Smith a vândut hotelul corporației Ajax, iar în următorii 35 de ani, clădirea a trecut prin mai multe mâini. În 1975, Marmont a fost renovat de proprietarii de atunci, Raymond Sarlot și Karl Kantarjian, care i l-au vândut lui André Balazs, în 1990.

Cum a reînviat André Balazs hotelul

Când Balazs a cumpărat Chateau Marmont – pentru suma de 10 sau 12 milioane de dolari, spune presa americană, fără să fie sigură -, hotelul era în paragină. „Ziceai că e un suflet bătrân și neglijat”, declară afaceristul, care s-a îndrăgostit de spațiu și a decis să-l restaureze. A trebuit s-o facă însă cu multă grijă, modernizând fără să-i distrugă istoria, renovând și-n același timp prezervând-i farmecul de demult.

Imagine veche cu exteriorul hotelului, surprinsă în anii ’50

Același loc, azi

Pereții au fost zugrăviți, iar pe podele au fost întinse covoare noi. Mobilele cele mai frumoase au fost păstrate, dar majoritatea au fost înlocuite cu piese antice, care să pară că au fost alese dintr-un magazin second hand. Afară a fost amenajat un restaurant, iar în camere s-a păstrat designul domestic pentru care Marmont e cunoscut, cu băi și bucătării proprii. „Am vrut să creez o atmosferă care să-ți dea impresia că acel loc a fost mereu acolo”, spune Balazs.

Efortul i-a reușit: Balazs și echipa de designeri pe care a angajat-o au cultivat caracterul unic al hotelului. Un lobby cu canapele care par aduse din casa bunicii, dar care au, totuși, un aer nemuritor. Bucătării cu sobe vechi, pe care poți să-ți faci o supă, dacă vrei. Ici-colo, câte o bucată de gresie ciobită în baie, câte un perete cu vopseaua cojită, câte o oglindă zgâriată. Imperfecțiunea hotelului e menită să te facă să te simți ca acasă.

„Fiecare dintre cele 63 de camere sunt un cămin în sine. Majoritatea au bucătării complete, zone de relaxare sau sufragerii, iar unele au balcoane și terase private”, se arată pe site-ul hotelului. Tot de acolo aflăm și prețurile: între 400 și 4.500 de dolari pe noapte.

„Nu e atras de bani doar de dragul banilor”, povestește despre André Balazs un fost angajat. Patronul de la Marmont cunoaște, însă, influența pe care o poate avea asocierea de imagine cu o vedetă. Acum, gândiți-vă câte vedete au girat hotelul, de-a lungul anilor, prin simpla lor prezență acolo. „Balazs crede că un hotel e atât de bun pe cât sunt oaspeții lui. El îi încurajează să fie liberi. Filosofia lui este că, dacă nu deranjează pe nimeni, cui îi pasă ce fac acești oameni? Uneori, lucrurile pot ajunge departe”, adaugă fostul angajat al lui Balazs.

„Bătrâna doamnă”, o afacere de 30 de milioane de dolari pe an

Adiacente hotelului sunt restaurantul cu terasă și barul Marmont, unul dintre cele mai populare locuri din Los Angeles. Cine merge acolo? Staruri precum Johnny Depp, Winona Ryder, Ellen DeGeneres, Leonardo DiCaprio, Cameron Diaz, Kylie Minogue, Madonna sau Uma Thurman, care a avut o relație de lungă durată cu André Balazs.

Intrarea în restaurant, în anul 2011

Astăzi, Chateau Marmont e o afacere de 30 de milioane de dolari pe an. Este parte din André Balazs Properties, un portofoliu de hoteluri răspândite în mai multe colțuri ale lumii. Născut în Boston, din părinți unguri, Balazs are 60 de ani și mai deține hotelurile Chiltern Firehouse, din Londra, The Mercer (New York), Sunset Beach (Long Island, New York) și The Standard, cu locații în East Village (New York), Miami, Hollywood și centrul orașului Los Angeles.

„Chateau Marmont e parte dintr-un Los Angeles care dispare cu repeziciune”, mi-a mai spus Elliot Mintz, care trăiește în oraș de peste 40 de ani. „În timp, va face loc vreunui zgârie-nori unde lifturi automate vor livra sushi în camere, iar sala de sport imensă va pune la dispoziție instructori de fitness de la Hollywood și injecții cu botox. Dar, pentru moment, Marmont e unic și simbolizează garda veche. E o bătrână doamnă extraordinară, care stă așezată deasupra a o mie de istorii nerostite. Ar trebui s-o vizitați curând.”

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te LaRevista.ro!

***

SUSȚINE LAREVISTA.RO PRINTR-O DONAȚIE

SURSE

Chateau Marmont
André Balazs Properties
The New York Times
The Telegraph
The Hollywood Reporter
Wikipedia
Curbed Los Angeles
LA Times
The Times
The Guardian US
New York Post
The Daily Mail
Tatler
Mr. & Mrs. Smith
Page Six
Chateau Marmont Facebook
Flavorwire
Ranker
Mental Floss
This is La La land
Hotel-R
Booking.com
NewJetsetters.com
Whale Lifestyle
Autodo.info
Travelher.net
TheDoorsPhotos.tumblr.com

Semnat de Corina Stoica