joi , 23 noiembrie 2017

Special LaRevista.ro: nouă lucruri care mă binedispun

A photo by Jez Timms. unsplash.com/photos/eVpi1PRrBEUfoto

Încep cu ce mă enervează cel mai mult la mine, în perioada asta: că nu reușesc nicicum să mă mențin într-o stare de echilibru – am ori zile foarte bune, când sunt plină de energie și am convingerea că o să reușesc tot ce-mi propun, ori zile în care nu sunt bună de nimic, mi se pare că totul e golit de farmec și sens și că ar trebui să mă opresc din tot ce fac și să încremenesc, așa, așteptând să vină din nou o briză de aer pozitiv. Uneori, vă spun deschis, nu mă ajută nimic altceva decât somnul, mă culc și dorm până nu mai știu de mine, și tare greu mă remontez. Dar, de cele mai multe ori, găsesc lucruri mici, aparent banale, care mă reașază pe drumul cel drept. Le notez aici, poate vă sunt și vouă de folos!

  • ador să mă uit la poze pe Instagram! Nu sunt de mult în rețea, am descoperit-o de curând și regret doar că nu mi-am făcut mai demult un cont. Cum sunt înnebunită după fotografii frumoase, mi se pare că mi-am găsit locul! Eu postez mai mult lucruri și povești legate de revistă și de viața mea în America, nu am creații vizuale prea spectaculoase, dar sunt profiluri superbe, care mă binedispun și mă inspiră cu adevărat.
  • îmi place la nebunie să merg prin magazine și să văd ce mai e nou. Nu-mi cumpăr de fiecare dată ceva, dar faptul că probez diverse ținute mă face să mă simt frivolă, în sensul plăcut al cuvântului. Nu iau nimic în serios, mă joc și mă prostesc în oglindă și-mi vin tot felul de idei de combinații vestimentare la care nu mă gândisem până atunci. Sunt și câteva site-uri pe care mai arunc un ochi, cum ar fi acesta, fie că vreau să văd ce-a mai apărut sau să-mi comand un e-book, aici știu că am acces la un mall online cu de toate pentru toți.
  • fac un antrenament dement! Sigur, nu am chef de fiecare dată, uneori sunt prea deprimată, dar e de ajuns să mă forțez să mă schimb în echipament și să dau drumul la muzici, și mi se deschide apetitul imediat! Pe cuvânt, nu există pentru tristețe și stres nici un medicament mai eficient, care să fie și gratis și comod de administrat, acasă.
  • mă uit la „Seinfeld”. Nu doar că n-am fost niciodată vreun mare fan al serialelor, dar nici măcar nu văzusem „Seinfeld” până de curând! (râdeți, da…) Acum am ajuns la sezonul al șaselea și devorez episod după episod. Când mă așez pe canapea, cu ceva bun de mâncat, și apăs Play și apare Jerry pe ecran, viața pare mai ușor de suportat.
  • citesc, citesc, citesc! Câte puțin, în ultima vreme, când timpul a devenit așa un lux, dar nu trece nici o zi în care să nu mă delectez cu măcar câteva pagini. De pus pe listă, dacă n-ați citit-o deja: „Prințul mareelor”, de Pat Conroy.
  • ce m-ar mai ajuta mult de tot ar fi să le am aici pe prietenele mele din România, ca să nu mai spun de familie… Dar, cum nu prea am pe nimeni, în afară de Paul, mă binedispun și-mi mai trece dorul când vorbesc cu ei pe Skype. Prietena mea Alina mă întreabă, câteodată, „Hai, vorbim cinci minute?”, ca să sfârșim apoi trăncănind câte o oră online… Iar cu ai mei vorbesc între două și patru ore, niciodată mai puțin. 🙂 Ne întindem la vorbă, că până îi întreb de ei, până întreb de căței, de pisici… Și când o văd pe mama, când îi aud pe toți și îi văd în casă, am senzația că sunt acolo cu ei și n-am cum să nu mă binedispun.
  • gătesc și mă relaxează atât de mult! Mai ales că Paul îmi face galerie, mănâncă tot și zice mereu că „n-a mai gustat niciodată ceva atât de bun”. Iar eu îl cred. 🙂 Gătitul e terapie, când ai pentru cine – dacă ar fi s-o fac doar pentru mine, m-ați prinde rar la cratiță, dar așa, am senzația că fac ceva ce contează.
  • îmi face bine să ies la plimbări lungi, seara. Cum în Georgia e încă vară, merg desculță prin zone cu multă natură în jur, ascult cicadele și greierii, admir luna și stelele și-mi reamintesc că există doar zile urâte, nu-i toată viața o povară.
  • mă bucură și-mi dă sens scrisul aici, pentru voi. Nu întotdeauna, recunosc, vedeți că am zile când lipsesc – nu o fac din neglijență, ci pentru că ori muncesc în altă parte, ori sunt mult prea stoarsă de puteri ca să mai produc ceva de calitate pentru revistă. Dar, de fiecare dată când mă întorc aici, mă simt acasă și mi-e bine.

Pe voi ce vă binedispune?

***

V-a plăcut acest articol? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus