luni , 25 septembrie 2017

Special LaRevista.ro: povestea lui Andrei Porumbeanu și a lui Gamble Benedict, moștenitoarea averii Remington

Am intrat în magazin să caut o măsuță de cafea pe care s-o pun pe balcon, lângă fotoliu. După primul pas, mi-am dat seama că am pătruns într-un loc plin de comori de demult. Piese splendide de mobilier, unele recondiționate, tablouri pe care puteai observa pânza de păianjen a timpului, oglinzi în care-și pieptănau părul domnișoarele de odinioară, felurite obiecte de decor, gata să-ți povestească istoria lor prin lume.
Într-un colț al magazinului, lângă fereastră, un coș de răchită aduna un mănunchi gros de reviste. Toate, în format broadsheet, de modă veche, din vremea în care o publicație săptămânală avea și câte 150 de pagini, de-o citeai ca pe o carte.
N-am știut la care să mă reped mai întâi. Am luat una la întâmplare – un număr din LIFE din aprilie 1960. Pe copertă, în dulcele stil old school, nimic altceva decât sigla revistei și-o fotografie. Un bărbat îmbrăcat în costum, cu o frizură ușor ondulată și pieptănată pe spate, ținea în brațe o fată îmbrăcată într-o rochie satinată, albastră cu buline albe. Zâmbeau larg, fără rețineri. Titlul scurt anunța exclusivitatea ediției: „The Elopers: Gamble and Andrei”. Firește, al doilea nume mi-a atras pe loc atenția. Există Andrea în italiană, Andreas în germană, André în franceză… Dar nici o altă limbă nu cred că are versiunea aceasta: Andrei. Deschid revista, caut articolul și descopăr, scris cu litere mari: „Now they are Porumbeanus” („Acum sunt familia Porumbeanu”). Cum?! Cine e bărbatul ăsta, Andrei, și cine e femeia asta, și cum au ajuns să-i cheme pe amândoi Porumbeanu – fără îndoială, un nume românesc? Și ce caută pe coperta revistei LIFE? Am citit și am aflat, și-o să vă spun povestea lor.

O poveste care a ținut prima pagină a revistei americane, acum 57 de ani, și care a făcut deliciul publicului vremii, însetat de scandaluri mondene, așa cum e și azi. Andrei Porumbeanu, un român în vârstă de 35 de ani, căsătorit, seduce o tânără de 19 ani, Gamble Benedict, care se întâmplă să fie moștenitoarea averii Remington, primul producător în serie al mașinii de scris. Afacerea valora, pe atunci, spunea presa americană, între 50 și 90 de milioane de dolari, din care lui Gamble îi reveneau 20. O sumă suficientă cât să atragă într-un vârtej de episoade pasionante nu doar pe cei doi protagoniști, ci și pe oamenii din preajma lor. Iubire adevărată sau mimată, dar în orice caz, interzisă, evadări în miez de noapte, o căsătorie clandestină, urmată de demascări spectaculoase și acuzații de mită: istoria cuplului Benedict – Porumbeanu are toate ingredintele unui romance thriller de neuitat.

Cine este Gamble Benedict?

Nu auzisem numele ei niciodată, dar pe cel al companiei deținute de familia ei îl cunoaștem bine. Bunicul lui Gamble, Henry Harper Benedict, a fost „creierul” afacerii Remington, o marcă ce rămâne un standard în domeniul mașinilor de scris, deși începuturile ei se leagă de producția de arme și mașini de cusut.

Gambi a crescut la New York, într-o casă „de mărimea unui hotel”, cu menajere și majordomi. A absolvit școala de fete Chapin, din Manhattan, în 1959. Se plimba în limuzine, se bucura de un trai îndestulat și își petrecea verile în Southampton, și azi un refugiu de vis al bogătașilor, situat în Long Island, statul New York.

Viața aceasta lipsită de griji a început însă cu o tragedie: când Gamble (alintată „Gambi”) avea doar cinci ani, mama ei, Josephine, s-a sinucis. Gambi și fratele ei, Douglas („Doug”), au rămas în grija bunicilor, Henry și Katharine Benedict (căreia nepoata ei îi spunea „Grammie”).

Katharine a vrut control total asupra lor, așa încât a obținut în instanță custodia celor mici, iar tatăl lor, psihiatrul James Sharpe, a dispărut devreme din peisaj.

Vara în Southampton, cu românca Ileana Bulova

În primăvara anului 1959, Gambi avea 19 ani și își petrecea vacanța, ca întotdeauna, în Southampton, la Meadow Club, un complex luxos unde vilegiaturiștii se relaxau jucând golf sau tenis, înotând în piscine cu apă turcoaz sau bucurându-se de restaurantele fine dimprejur. Alături de Gambi și familia ei – în speță „Grammie” Katharine – își făceau veacul în Southampton și alte femei măritate bine. Una dintre ele, care are un rol esențial în povestea noastră, era românca Ileana Bulova.

Cine a fost Ileana Bulova

Figura aceasta, fascinantă prin destinul ei, ar merita ea însăși un articol, dar, dacă nu știți cine a fost, vă spun pe scurt: a chemat-o Ileana Maria Pociovălișteanu, apoi Kerciu (după primul ei soț, aviatorul Virgil Kerciu), apoi Bulova (după al doilea soț, magnatul de origine cehă Arde Bulova, producător al ceasurilor Bulova), apoi Lindt (după al treilea soț, Auguste Lindt, ambasadorul Elveției la Washington și moștenitorul fabricii elvețiene de ciocolată Lindt). Frumoasa Ileana, născută la Târgu Jiu, a avut mereu inspirația unor alegeri care au propulsat-o în cele mai rafinate cercuri.
A murit pe 6 august 2009, la 90 de ani, în West Palm Beach, Florida.

Vila din Southampton a Ilenei Bulova era situată în apropiere de Meadow Club, de unde Gamble și bunica ei erau nelipsite, pe timpul verii. Atunci, în luna mai a lui 1959, Ileana nu era acolo, ci se afla într-o călătorie în Europa. Dar, din datele încețoșate pe care le-am găsit, își lăsase vila în grija unui bărbat român pe care nu știu cum și unde îl cunoscuse. Era tocmai bărbatul care avea să apară, puțin mai târziu, pe coperta revistei LIFE.

Intră în scenă Andrei Porumbeanu

Spre dezamăgirea mea, e personajul despre care am găsit cele mai puține informații. Pentru că nu s-a remarcat pe scena internațională altfel decât prin asocierea cu persoane din înalta societate, bucăți mari din viața lui rămân un mister. Totuși, am aflat despre el destule cât să-i putem schița un portret.

Porumbeanu s-a născut la Buzău, pe 27 ianuarie 1925. Locuiesc în Statele Unite, așa că nu m-am putut duce la Buzău, să caut ajutor la primărie și să-i aflu rădăcinile. Istoria lui personală, așa de zgârcită în date, spune că a fost fiul unui colonel în Armata Română. Nu se știe în ce împrejurare a plecat, probabil după război, în Austria. La Salzburg a cunoscut-o pe Helma „Mädi” Schneikart, artistă educată la celebra școală de muzică Mozarteum, cu care s-a căsătorit, în 1947, în pofida dezacordului părinților ei.

Probabil că la sfârșitul anilor ’40, Porumbeanu a plecat împreună cu Helma în Statele Unite. Pe 9 septembrie 1949, li s-a născut singurul copil – o fetiță pe care au botezat-o Georgette („Gigi”). La scurt timp după aceea, Andrei s-a hotărât să urmeze cariera militară a tatălui său, așa că s-a înrolat în Armata Americană. În 1951, era deja soldat: LIFE a publicat o fotografie cu Andrei datând din acest an, realizată la baza militară din Topeka, Kansas. Conform revistei, Porumbeanu a avut gradul de Airman 1/C și a servit în uniformă americană timp de trei ani, până în 1954. După unele date, a petrecut o vreme în misiune în Maroc.

O informație pe care poate că nu o cunoașteți: înrolarea în armata Statelor Unite a rezidenților permanenți pe teritoriul american accelera considerabil procesul de obținere a cetățeniei. Orice imigrant care deținea un act de rezidență permanentă în SUA trebuia – și trebuie și azi – să aștepte cinci ani ca să poată aplica pentru cetățenie, cu excepția celor care se căsătoresc cu un cetățean – ei au dreptul să aplice după trei ani. Participarea militară, însă, i-a scurtat în mod cert lui Porumbeanu perioada de așteptare.

În stânga, tatăl lui Porumbeanu. În mijloc, Andrei, la baza militară din Topeka, Kansas. În dreapta este o imagine rară: Andrei, Helma și fetița lor, Georgette.

Mai multe surse spun că, după perioada petrecută în armată, Andrei a lucrat pentru o companie petrolieră. Colaborarea s-ar fi rupt în momentul în care firma ar fi vrut să-l transfere la San Francisco. Porumbeanu își dorea să trăiască la New York, așa că acolo a rămas, vreme de câțiva ani, alături de soție și de fetiță.

Dornic să acceadă cât mai sus pe scara socială, Andrei căuta permanent oportunități de progres material. Soția lui, Helma, care, conform unor declarații ale tatălui ei, l-ar fi întreținut pe Porumbeanu multă vreme, l-a părăsit cândva spre sfârșitul anilor ’50. Așa că, în 1959, bărbatul se simțea liber de orice angajament sentimental. Avea cheile de la vila lui Bulova din Southampton și plănuia o vară de huzur și petreceri pe marginea piscinei, ca milionarii în preajma cărora se învârtea. Și, ca să țină pasul cu ei, organiza sindrofii extravagante, adunând în vara aceea, în contul Ilenei Bulova, cheltuieli de peste 1.000 de dolari.

Într-o seară de mai, la un party găzduit de Russell Burke, un agent imobiliar, Porumbeanu a făcut cunoștință cu Gamble Benedict, o fată mult mai tânără decât el, nu doar atrăgătoare și plăcută, dar și moștenitoarea unei averi impresionante. Cei doi au început imediat o relație care a continuat toată vara, spre furia bunicii Katharine, care, interesându-se de viața românului misterios care-i cucerise nepoata, a luat foc. „Știi că o s-o dezmoștenesc pe Gambie dacă se mărită cu tine”, i-ar fi spus Katharine lui Andrei. „M-aș însura cu ea și dacă n-ar avea un sfanț”, a venit răspunsul.

Gambie a încercat s-o împace pe „Grammie” spunându-i că Andrei avea să obțină curând divorțul de Helma. Katharine, care l-a catalogat imediat pe Porumbeanu drept un „vânător de averi”, nu s-a lăsat convinsă, spunând că avea să facă tot ce-i stătea în putere ca să pună capăt acestei povești.

Gambi și Andrei, relaxându-se în Southampton, în vara lui ’59

De la moartea lui Josephine, Katharine a rămas extrem de posesivă și de grijulie în privința lui Gambi, încercând să-i controleze fiecare mișcare. Inclusiv viitorul ei soț avea să fie ales cu grijă, după standardele lui „Grammie”, care își dorea ca nepoata ei să se mărite, evident, în societatea din care făcea parte. La Balul de Crăciun din 1959, care s-a ținut la Hotelul Waldorf-Astoria din New York, Gambi – deja îndrăgostită de Porumbeanu – s-a numărat prin „debutantele” sezonului, alături de alte tinere, de același rang, eligibile pentru căsătorie. Moștenitoarea lui Benedict a luat parte la eveniment și a făcut o figură frumoasă, de dragul aparențelor, însă o căsnicie aranjată cu vreun bogătaș nu era tocmai planul ei. Visa la un alt viitor: avea să se căsătorească cu Andrei și să plece să studieze în Europa, la Sorbona.

Gambi, „săraca fată bogată”

1959: Gamble, pe care presa o numește „prințesa din Manhattan”, declară că ar renunța mai degrabă la avere decât la iubitul ei, Andrei Porumbeanu. „Prefer să fiu dactilografă decât o săracă fată bogată, închisă într-o colivie de aur. N-am făcut nimic ca să merit acești bani, n-am făcut nimic ca să-i dobândesc. Dacă Grammie nu-l acceptă (n.r. pe Andrei), mai bine îmi iau o slujbă în care să bat la una dintre mașinile ei de scris, de la 9:00 la 5:00.”

Cu vânt în pânze, spre Antwerp

Pe 27 decembrie 1959, la două zile după balul de la Waldorf, la 4:00 dimineața, Gambi și-a făcut bagajul și s-a furișat din casa ei din Mahnattan, cu destinația Pennsylvania Station, unde s-a întânit cu Andrei. Timp de patru zile, s-au ascuns pe la prietenii lui din New York, iar în ajun de Anul Nou, s-au îmbarcat pe vasul norvegian Edga.

Timp de opt zile, au călătorit spre Europa, într-o companie restrânsă – doar câțiva pasageri norvegieni, care și-au amintit de ea ca „modestă și rezervată”, iar de el, ca „vorbăreț și cam lăudăros”. Porumbeanu s-a prezentat drept „economist”, deși presa l-a descris ca fiind „șofer” sau „fost șofer”. Unele surse susțin că ar fi fost șoferul familiei Benedict (greu de crezut), altele spun că ar fi lucrat ca șofer al Ilenei Bulova și că i-ar fi fost acesteia un soi de asistent personal, având acces, astfel, la casa și cercul ei de cunoscuți.

Vasul Edga a acostat în Belgia, la Antwerp, de unde îndrăgostiții fugari s-au îndreptat, cu trenul, spre Paris, să se căsătorească. Un lucru rămâne curios în toată desfășurarea de evenimente: în escapada lor, Gambi și Andrei au fost însoțiți de doi corespondenți ai revistei LIFE, ziariștii Gabrielle Smith (mi-a fost imposibil s-o găsesc până la publicarea acestui articol) și Will Lang (nu mai e în viață). Pe de o parte, cuplul fugar se ascundea de familia Benedict, mai ales de „Grammie”. Pe de alta, a avut martori care, cu prima ocazie, au publicat cronica acestei călătorii, cu fotografii exclusive, într-una dintre cele mai citite reviste din Statele Unite, cu un tiraj de 6.700.000 de exemplare! E greu de spus dacă Gamble și Andrei doar se bucurau de atenția pe care le-o acorda presa sau dacă revista LIFE a plătit pentru această exclusivitate. Orice afirmație în sensul acesta ar fi pură speculație.

Trebuie să menționez, totuși, că în a doua ediție a revistei LIFE în care apar Gambi și Andrei (cea pe care ați văzut-o mai sus, cu ei pe copertă, din aprilie 1960), apar patru pagini de reclamă la compania Remington.

Reclamă la superbele mașini de scris portabile Remington, abia lansate. LIFE, aprilie 1960

Încă două pagini de publicitate, la epilatoarele marca Remington

Au debarcat la Jean Cosacesco

În fine, ajunși la Paris, Gambi și Andrei au decis că n-ar fi o mișcare bună să meargă la amica lor comună, Ileana Bulova, unde aceasta – căsătorită atunci cu Auguste Lindt – avea una dintre reședințe. În schimb, au debarcat acasă la un alt prieten al lui Porumbeanu: Jean Cosacesco, un avocat român conectat la lumea bună din capitala franceză, fost membru al Parlamentului României, înainte de al Doilea Război Mondial. „Sunt în Paris”, i-ar fi spus Andrei amicului său. „Știu. Ești în toate ziarele!”, i-a răspuns acesta.

Gamble și Andrei și-au petrecut sejurul savurând frumusețile Parisului, făcând plimbări lungi pe malul Senei și plănuindu-și următoarea destinație: Italia. Au decis să rămână, totuși, la Paris, pentru a sărbători ziua de naștere a lui Gambi, care împlinea 19 ani pe 15 ianuarie.

Rochia din brocart și spiritul de negociere românesc


Ceea ce Gambi își dorea cel mai mult era să-și cumpere o rochie. Și-o dorea pentru petrecerea de ziua ei, iar Andrei i-a promis că o să i-o cumpere cadou. Într-un magazin de pe strada Faubourg Saint-Honoré, Gambi s-a uitat mai întâi la o haină din piele de oaie, noua modă la Paris. Apoi a trecut la rochii. A găsit una dintr-un brocart de culoarea zmeurei și a ieșit din cabină îmbrăcată în ea, puțin timidă, dar vizibil încântată.

– Îți place?, a întrebat Andrei.
– Mmm!, a spus Gamble.
– Mai mult decât orice altă rochie pe care ai avut-o?
– Mmm!, a spus Gamble.
– Mai mult decât orice altceva ai avut vreodată?
– Da, a zis Gamble.
– Vândută!, a spus Andrei. Cât costă? Era 180 de dolari. Andrei a tras aer în piept și s-a tocmit cu vânzătoarea. A obținut rochia pentru 120 de dolari. „Merci”, i-a spus Gamble.

Este o scenă descrisă în ediția de ianuarie 1960 a revistei LIFE, de către cei doi jurnaliști care însoțeau controversatul cuplu. Petrecerea pentru ziua lui Gambi, continuă corespondenții LIFE, a avut loc „la un restaurant rusesc-țigănesc-românesc din Montmartre” (n.r. Le Chauve-Souri, situat pe Strada Henri Monnier, Nr. 29, restaurant-cabaret, care azi nu mai există). Aici s-a chefuit cu șampanie și caviar, iar Andrei a încercat să o învețe pe iubita lui câteva dansuri românești. Pentru că Gambi era începătoare, Porumbeanu a compensat dându-se în spectacol și dansând cazacioc, plin de vervă, spre amuzamentul tuturor.

Andrei și Gambi, distrându-se, de ziua ei de naștere, la restaurantul parizian Le Chauve-Souris

Fratele lui Gambi și un avocat, angajat de „Grammie”, vin la Paris

Între timp, la New York, li se pregătea ceva. Lui Katharine „Grammie” Benedict nu i-a fost greu să afle unde se afla nepoata ei. Femeia a sunat la poliție pe 3 ianuarie 1960, la mai bine de o săptămână după fuga lui Gambi, dar, temându-se de un scandal, a insistat ca fata să nu fie anunțată ca persoană dispărută. În schimb, a ales calea pașnică și a purtat mai multe conversații cu Gambi, la telefon. Pe de altă parte, i-a însărcinat pe Doug și pe avocatul Robert Hoffman să-i găsească pe cei doi fugari și să se folosească de orice pârghie legală pentru a o aduce pe Gambi acasă.

Doug și Hoffman au zburat la Paris, unde le-au luat urmele lui Gamble și Andrei. Totodată, avocatul a cerut ajutorul poliției și tribunalului francez. În seara de 22 ianuarie 1960, Doug a sunat-o pe sora lui și i-a cerut să se întâlnească, propunându-i o reconciliere. Gamble și iubitul ei au căzut însă într-o capcană, pentru că imediat ce s-au dat jos din taxi, îi aștepta poliția.

Andrei Porumbeanu, așteptând decizia Tribunalului francez pentru minori

A doua zi, Gambi a fost dusă în fața judecătorului Pierre Roland-Levy, la Tribunal pour Enfants din Paris. Pentru că sub legea franceză de atunci era încă minoră, a fost plasată în custoria fratelui ei Doug, care a dus-o direct la Aeroportul Orly. Gamble s-a întors în SUA, însoțită de Doug și de avocatul Hoffman. Lui Porumbeanu i s-a interzis s-o vadă înainte de plecare.

Gambi a revenit în State cu inima frântă. Pe deasupra, la aeroportul Idlewild (actualmente, JFK), o aștepta o mulțime de jurnaliști și fotografi, care erau la curent cu întreaga poveste.

23 ianuarie 1960: Presa adunată în fața reședinței Benedict din New York (East 75th Street, Nr.5), așteptând-o pe Gamble

Între timp, Katharine a adunat informații despre Porumbeanu și, așa cum a promis, a făcut tot ce i-a stat în putință ca să pună capăt acestei idile scandaloase. A găsit-o pe Helma, fosta – actuala soție a lui Andrei, și a încercat s-o mituiască – vom vedea mai târziu – ca să dispară pentru o vreme, împreună cu fetița, Georgette. Fără Helma, Porumbeanu nu putea divorța și, deci, nu se putea căsători cu Gambi.

O telegramă care datează din acea perioadă, trimisă de Helma tatălui ei, care trăia la Stuttgart, confirmă cel puțin faptul că femeia și fiica ei se ascundeau. „Gigi și cu mine suntem bine, sănătoase. Nu ai nici un motiv să te îngrijorezi. Sunt la țară pentru că vreau să evit presa de scandal”.

Foarte curând după plecarea intempestivă a lui Gambi din Paris, Porumbeanu s-a întors și el în Statele Unite. A fost așteptat, ca un star, de o cohortă de jurnaliști la aeroport, îndreptați cu blițurile spre el și dornici să-i ia declarații. Primul pas pe care l-a făcut a fost să-și angajeze un avocat care să-l sprijine împotriva lui Katherine Benedict, principalul său dușman. Andrei plănuia o acțiune în instanță prin care s-o acuze pe „Grammie” că „i-a ascuns soția” ca să nu-i poată acorda divorțul.

Mult mai agilă în lupta ei legală, Katharine a depus o plângere la Girls Term Court (o instanță specializată în probleme ce implicau fete minore) din New York, chiar pe 27 ianuarie, de ziua lui Porumbeanu. În acțiunea sa, bunica lui Gamble acuza că fetei „i-a fost afectată sănătatea, reputația și siguranța”, pe motiv că „a părăsit țara, s-a asociat cu un bărbat căsătorit, tată al unui copil, un bărbat pe nume Andrei Porumbeanu”.

28 ianuarie 1960: Presa laudă „profilul atrăgător” al lui Andrei Porumbeanu, luat cu asalt de jurnaliști, la ieșirea din instanță

Acesta s-a prezentat în sala de tribunal când a avut loc procesul și a fost de față când Katharine l-a numit, public, „un refugiat fără un ban” și „un vânător de averi”. Instanța a decis: Gamble a fost plasată sub controlul strict al bunicii sale și a fost mutată într-o altă locuință, sub supravegherea fratelui ei, Doug. Lui Porumbeanu i s-a interzis să o contacteze.

CITEȘTE MAI DEPARTE! POVESTEA DEVINE ȘI MAI INTERESANTĂ.

Semnat de

Un comentariu

  1. Mihaela Grigoras

    Super poveste !

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus