Special LaRevista.ro: scriitori celebri și ritualurile lor

Foto: sites.psu.edu

Cum și-a scris Jane Austen romanele pe care le citesc și astăzi cu nesaț oameni din lumea întreagă? Unde s-a născut Huckleberry Finn și în ce atmosferă își inventează poveștile Stephen King sau Haruki Murakami? Nu am fost singurii curioși să aflăm: Mason Currey, autorul cărții „Daily Rituals: How Artists Work”, s-a documentat și a adunat în acest volum informații inedite despre ritualurile de scris ale 161 de autori celebri. Iată 10 dintre ei și obiceiurile lor creative.

JANE AUSTEN

Se trezea devreme, înainte de toate celelalte femei ale casei, și cânta la pian. La ora 9.00, pregătea micul-dejun pentru toată familia, iar asta însemna cea mai mare parte din activitatea sa casnică. Apoi, se așeza să scrie, într-o cameră liniștită, adeseori alături de mama și sora sa, care coseau în apropiere. Dacă primeau musafiri, își ascundea hârtiile și li se alătura, începând și ea să coase. Cina, principala masă a zilei, era servită devreme, între orele 15.00 și 16.00. După aceea, Austen și familia ei stăteau de vorbă, jucau cărți și beau ceai. Seara și-o petrecea citind cu voce tare din romane, inclusiv din cele pe care ea însăși le scria și pe care le citea familiei, chiar dacă erau încă în lucru.

VICTOR HUGO

Hugo scria în fiecare dimineață, stând în picioare la un birou mic, în fața unei oglinzi. Se trezea în zori și bea un ibric de cafea fierbinte, în timp ce citea câte o scrisoare pe care o primea de la Juliette Drouet, iubita lui, care locuia la câteva case distanță de a lui. După ce îndeplinea acest ritual, Hugo înghițea două ouă crude, se închidea în cameră și scria până în jurul orei 11.00, înainte de prânz.

MARK TWAIN

Rutina sa era simplă: se așeza în birou, dimineața, după un mic-dejun bogat, și rămânea acolo scriind până la ora cinei, în jurul orei 17.00. Sărea peste prânz, iar familia sa nu îl deranja în birou, astfel că lucra neîntrerupt timp de câteva ceasuri. „În zilele fierbinți”, i-a scris unui prieten, „deschid larg ferestrele biroului, îmi fixez hârtiile cu bucăți de cărămidă și scriu în mijlocul furtunii, înfășurat în haine de in”.

STEPHEN KING

Scrie în fiecare zi a anului, inclusiv de ziua lui de naștere și de sărbători, și aproape niciodată nu se oprește înainte de a atinge ținta lui zilnică de două mii de cuvinte. Lucrează dimineața, începând cu ora 8.00 sau 8.30. În unele zile, încheie devreme, pe la 11.30, însă alteori continuă să scrie până spre ora 1.30. După-amiezile și le petrece dormind, scriind scrisori, citind sau alături de familia lui, uitându-se la meciuri Red Sox la televizor.

FRANZ KAFKA

În 1908, Kafka a început să lucreze la Institutul de Asigurare a Accidentelor Muncitorilor din Praga. Trăia alături de familia sa într-un apartament înghesuit, unde se putea concentra doar seara, târziu, când toată lumea dormea. „Timpul e scurt, puterea mea e limitată, biroul e o oroare, apartamentul e zgomotos, iar dacă o viață plăcută nu e posibilă, atunci trebuie să te descurci prin manevre subtile”, îi scria Kafka lui Felice Bauer, în 1912. În aceeași scrisoare, artistul mai spunea: „La 22.30 (dar de multe ori nu înainte de 23.30), mă așez să scriu și continuu, în funcție de energie, de dispoziție sau de noroc, până la ora 1.00, 2.00 sau 3.00, sau chiar până la 6.00 dimineața”.

LEV TOLSTOI

„Trebuie să scriu în fiecare zi, fără să dau greș, nu atât pentru succesul operei mele, ci mai degrabă ca să nu-mi ies din ritm”, nota Tolstoi în jurnalul lui, la mijlocul anului 1860, când lucra la „Război și pace”. Din spusele lui Serghei, fiul său, Tolstoi lucra izolat – nimeni nu avea voie să intre în biroul lui, iar ușile de la camerele din apropiere erau toate încuiate, ca să se asigure că nu avea să fie întrerupt.

CHARLES DICKENS

În primul rând, avea nevoie de liniște absolută; într-una dintre casele sale, a mai instalat o ușă la biroul său, pentru a ține zgomotele departe. Biroul lui era așezat cu fața spre fereastră, iar pe el se aflau instrumentele de scris ale autorului – stilouri cu pene de gâscă și cerneală albastră – alături de câteva obiecte de decor: o mică vază cu flori proaspete, un cuțit pentru hârtie, o frunză metalică aurită cu un iepure așezat pe ea și două statuete din bronz (una cu două broaște duelându-se, iar cealaltă cu un bărbat înconjurat de pui de cățel).

GEORGE ORWELL

Slujba de la Booklovers’ Corner (un anticariat londonez unde era angajat part-time) s-a dovedit a fi ideală pentru Orwell, în anii ’30, când avea puțin peste 30 de ani. Se trezea la 7.00 și mergea să deschidă librăria în jurul orei 8.45, iar apoi își petrecea acolo cam un ceas. Avea după aceea timp liber până la ora 14.00, când se întorcea la anticariat și lucra acolo până la 18.30. Asta îi lăsa timp pentru scris dimineața și după-amiaza devreme, ceea ce era perfect, pentru că erau perioadele din zi când se simțea cel mai inspirat.

HARUKI MURAKAMI

Când lucrează la un roman, Murakami se trezește la ora 4.00 și scrie vreme de cinci sau șase ore, fără oprire. După-amiaza, aleargă sau înoată (sau le face pe amândouă), își rezolvă treburile zilnice, citește și ascultă muzică. Se culcă la ora 21.00. „Păstrez această rutină zilnică fără variații. Repetiția în sine devine lucrul cel mai important; e o formă de vrăjire. Mă vrăjesc pe mine însumi ca să intru într-un stadiu mental mai profund”, a declarat Murakami în cadrul unui interviu pentru revista The Paris Review. Singurul inconvenient al acestui program, a recunoscut Murakami, este acela că nu-i permite să aibă o viață socială prea bogată.

SIMONE DE BEAUVOIR

Deși munca se afla pe primul plan, programul său zilnic gravita în jurul relației sale cu Jean-Paul Sartre, care a durat din 1929 până la moartea lui, în 1980. În general, Beauvoir lucra singură, dimineața, iar apoi lua prânzul cu Sartre. După-amiaza, lucrau împreună în liniște, în apartamentul scriitorului, iar seara mergeau la diverse evenimente sociale și politice, sau se duceau la cinema, beau Scotch și ascultau radioul acasă la Beauvoir.

Sursa: „Daily Rituals: How Artists Work”; shortlist.com

Semnat de LaRevista.ro