marți , 26 septembrie 2017

Ştefania Nistoreanu: „Extravaganța mea e să nu fiu la modă”

Stefania

Să stai de vorbă cu un artist e întotdeauna o șansă de a privi lumea altfel. Ca o carte deșteaptă, care-ți deschide ochii spre nevăzut, o discuție cu un om care-și exprimă artistic universul interior îți poate revela noi sensuri a tot ce te înconjoară. Nu e asta adevărata bogăție?

ȘTEFANIA NISTOREANU, într-un interviu inedit, pentru voi. 

Cum arată o zi perfectă pentru tine?

La mine sunt mai multe variante de perfect: o zi extrem de creativă şi prolifică, sau una de meditaţie şi visare. Rezumând, o zi firească; toate zilele pot fi perfecte…

Care crezi că este cel mai mare mit despre pictori?

Nefericirea. Nu poţi fi nefericit când creezi, e o stare febrilă care culminează cu înălţarea, e ca şi cum ai fi îndrăgostit şi ai avea orgasm.

Ce înseamnă luxul pentru tine?  

Luxul înseamnă să ai puterea de a înțelege secretele universului, capacitatea de a zbura (la propriu) și voința de a iubi necondiționat!

Dar sărăcia?

Sărăcie înseamnă să nu ştii nimic, să nu vrei nimic, să nu crezi nimic, să renunţi la tine, la iubire, la curaj.

Dacă ai putea păstra o singură amintire, pe care ai alege-o?

Nu am ajuns în punctul în care să păstrez o singură amintire, mai am multe amintiri de adunat şi sortat.

Când te-ai îndoit cel mai mult de calitatea ta de artistă?

Nu cred că m-am îndoit cu adevărat de calitatea de artist, dar nici nu fac din asta ceva ostentativ. E clar că am momente când nu sunt mulţumită de mine şi cred că nu sunt atât de bună pe cât mi-aş dori. Asta se întâmplă pentru că „programele” mele se virusează şi dau erori, însă esenţa mea de artist rămâne, nici o simulare nu o poate şterge.

Ce ai încerca să faci, dacă ai şti că n-ai putea da greş?

Să călătoresc în timp şi spaţiu. Să cuceresc lumea, adică să pun stăpânire pe ea, dar prin puterea convingerii, nu prin violență.

Dacă ai putea să locuieşti într-o pictură, care ar fi aceea?

Am s-o pictez cândva…

Care e partea cea mai frumoasă a meseriei tale?   

Starea de graţie care ţi-o dă condiţia de creator.

Care este slăbiciunea pentru care te critici cel mai mult?

Frica (nehotărârea şi încăpăţânarea care duc la ea); frica de eşec, frica de a renunţa şi de a o lua de la capăt – sursa tuturor relelor de pe Pământ.

Când ţi-a fost ultima oară ruşine şi de ce? 

Când am realizat că perseverez în prostia mea, şi nu s-a întâmplat o dată…

Cea mai frumoasă dovadă de dragoste pe care am primit-o vreodată a fost…

Sacrificiul. A renunțat la el însuși pentru mine, sau în favoarea mea, fără a primi ceva în schimb…

Care e cel mai groaznic lucru pe care l-ai face pentru bani?  

M-aş minţi şi aş minţi… Asta aş face, şi am mai făcut-o, dar gratis!

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, în ce moment al vieţii tale ai vrea să te opreşti acum?

La cinci ani, când ştiam că sunt un pui de zeiţa, prietenul meu cel mai bun era un înger, lumea era perfectă şi toţi ajungeam în Paradis!

Care este forma de artă care te emoţionează cel mai mult, în afară de pictură? 

Muzica şi dansul!

Care e sunetul care te deranjează cel mai mult? 

Sunetele produse de mașini și mașinării care distrug natura, sunetele agregatelor și armelor de război, sunetele umane produse prin violență, sunetele produse de suferință, durere, neputință. Toate mă dor.

Parfumul meu favorit este…

Parfumul pe care îl obţin dacă ies desculţă în grădină, după ploaie şi după amor.

Partea mea preferată a zilei este…. 

Seara şi noaptea.

Cel mai spectaculos om pe care l-am cunoscut este…

Logodnicul meu. Chiar e un spectacol, unul inedit şi emoţionant!

Care e cel mai mare viciu al tău?

Nebunia!

Cea mai folositoare invenţie este, pentru mine… 

Roata! Și criptografia.

Cea mai mare dezamăgire a mea este…

Nu îmi permit să fiu dezamăgită, n-aș mai putea sa visez, universul meu s-ar risipi.  Dar, dacă mi-aş permite, ar fi degenerarea umanităţii…

Cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodată a fost…                         

Să merg pe calea mea, să-mi asum ceea ce sunt, să-mi şlefuiesc cât mai multe faţete ale diamantului.

Desenul meu animat favorit este… 

Pantera Roz.

Consider că un artist autentic trebuie neapărat să…

Să fie original, să-şi asume condiţia, dar să nu facă un caz din asta, ideal ar fi să uite!

Cea mai frumoasă femeie pictată cred că este…

Venus!

Scena de film la care plâng întotdeauna este…

„Viata lui Pi”, scena în care tigrul pleacă în junglă fără să-și ia rămas-bun.

Dacă aş merge la un bal mascat, m-aş costuma în…

Într-un  personaj  din tablourile mele, o extraterestră cu aripi diafane şi echipată cu gadgeturi avangardiste.

Politicienii mei preferaţi sunt…

Am înţeles destul de devreme că nu pot adora politicieni, aş putea doar să le recunosc unora, în general din epoci de mult apuse, nişte calităţi şi merite…

Calitatea pe care o admir cel mai mult la un bărbat este…

Curajul, mai ales curajul de a mă vrea, a mă avea şi a mă păstra (suporta).

Dacă ai putea salva dintr-un incendiu un obiect din casa ta, ce ai salva?

Mapa cu schiţe.

Accesoriile de care nu mă despart niciodată sunt…

Ochelari de soare.

Greşeala cea mai gravă pe care femeile o fac în privinţa vestimentaţiei este aceea că….  

Oferă prea mult, se dezvăluie insistent şi opulent; hainele lor țipă facilitate, ieftin. Poate fi incitant, la prima vedere, însă, pe termen lung, bărbaţii înteleg și preferă subtilitatea, dovedindu-se cele mai inteligente vietăţi de pe Pământ…

Ţinuta mea de zi favorită este compusă din…

Depinde de loc şi temperatură, dar în general, o rochie-cămaşă de in sau bumbac, de preferință albă, şi nişte flats (bascheţi, mocasini). Sau cămaşă albă şi jeans clasic, cu pantofi sport sau bărbăteşti, şi o curea serioasă.

Nu aş purta niciodată…

E greu să spun ce n-aş purta, pentru că majoritatea hainelor şi accesoriilor inventate vreodată ar putea fi purtate într-un anumit context, cu un scop şi în combinaţii ingenioase. Dar, sigur, nu simt nevoia să ies sumar îmbrăcată pe stradă şi cu platforme sau tocuri de striptease, foarte frecvente ziua în oraş, sau să port haine din materiale artificiale, care te îmbolnăvesc, pur și simplu.

Când eram mică, cel mai mult îmi plăcea să mănânc…

Salam de Sibiu (original) – acum nu mai există, atunci era delicatesă – plus ou fiert şi cam atât. Nu mâncam mai nimic când eram mică, dar am crescut destul de bine pentru că l-am moştenit genetic pe Papa.

Iar astăzi, nu mă pot abţine de la…

Ciocolată și dulciuri cu ciocolată. Ciocolata trebuie să fie cât mai bună şi mai fină, ideal cu o concentraţie mare şi foarte mare de cacao. Deci, sunt dependentă de cacao.

Cum îţi bei cafeaua?

Nu beau cafea, deloc, e prea mult pentru mine. Înţeleg filosofia acestui drog planetar, îi apreciez aroma şi gustul, dar nu pot să-l consum, corpul meu e alergic la cofeină. Nici ceai negru nu îmi permit să beau, deși îl ador cu lapte, dar mă desfăt cu ceai alb şi verde, în diverse combinaţii, şi mai ales cu lapte.

Care sunt plăcerile tale de zi cu zi?

În afară de somn, un somnuleţ şi după-masă (cu iubitul), pe canapea în atelier.

Să-mi îngrijesc şi să-mi iubesc animăluţele, pisici şi câini, să mă plimb cu ele în grădină şi să uit acolo de mine.

Un ceai cu prieteni simpatici, amuzanţi şi sinceri.

Să gătesc bunătăţi şi să fiu complimentată pentru asta. Să citesc, să studiez  şi să filozofez.

Să mă antrenez fizic şi mental, să merg la masaj, să mă admir în oglindă, să visez…

Care sunt cele mai mari extravaganțe ale tale?         

În lumea asta departe de adevăr, extravaganța mea e să nu fiu la modă: să nu deschid niciodată televizorul şi să îl dispreţuiesc, să mă detaşez de tot, să mă relaxez şi să visez, să creez mental lumi superbe, bazate pe alte principii şi geometrii (lumi despre care vorbesc în tablourile mele). Ar mai fi curajul şi plăcerea să mănânc tot ce vreau şi când vreau, şi să rămân slabă şi invidiată… (zâmbește)

Extravaganţele tipice artiştilor le-am înlocuit de câţiva ani cu un sistem militar, dar şi asta e o extravaganţă, nu?

Care sunt cele mai neplăcute părţi ale profesiei tale?

Depinde cum vezi asta. Eu nu văd părţi negative în profesie, ci în felul în care e percepută și apreciată. Sunt oameni care nu înţeleg ce faci – doar desenezi şi vrei şi bani pentru asta? Suspect…

Ce ritualuri ai atunci când pictezi?

Nu prea am ritualuri, pur şi simplu mă aşez în fața pânzei de pe şevalet şi intru în transa picturii. Și nu mai vreau să scap de acolo, parcă aş fi posedată, fac febră, mă epuizez şi simt că plutesc de bucurie… Sunt o norocoasă.

Dacă viaţa ta ar fi o pictură, ce pictură ar fi?

Una abstractă, cu unghiuri drepte, dar şi curbe surprinzătoare. Verde, roşu, violet, auriu, simboluri ancestrale, interpretări multiple ale formei. Privește lucrările mele, sunt câteva indicii acolo…

Cine este cel mai bun prieten al tău?

Logodnicul meu, care îmi este şi maestru.

Ce te enervează cel mai mult la oameni?

Refuz să gândesc aşa, aş fi mereu nervoasă.

Dacă ar fi să poţi avea succes într-o altă profesie, pe care ai alege-o?

Ninja!

Dacă ai putea fura ceva fără să fii prinsă, ce ai fura?

Nu pot să vorbesc despre asta, ar creşte şansele să fiu prinsă!

Ce îţi reproşezi cel mai des?

Că mi-e frică şi lene!

Cum ar arăta pictura care ar surprinde cel mai bine natura umană?

Am multe lucrări care aprofundează tema asta: The Beginnings, Rungu, The Face of Power, The Lab, Morpheus.

Dar dragostea?

O explozie colorată şi strălucitoare, de exemplu, Happy Harmony.

Happy-Harmony

„Happy Harmony”, www.stefanianistoreanu.ro

Dacă ar trebui să alegi un singur cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Vis!

Cum ţi-ar plăcea să îmbătrâneşti, cum te vezi peste vreo 30 de ani?

Să fi cucerit lumea şi să fi aflat secretul nemuririi, sau măcar să n-am regrete, să am urmaşi, să fiu îndrăgostită şi să pictez.

Spune-mi o glumă.

Totul poate fi o glumă, ne luăm şi luăm totul prea în serios…

Spune-mi un lucru bun care ţi s-a întâmplat astăzi. 

M-am trezit târziu, într-un pat curat, într-o cameră frumoasă, şi mi-am adus aminte că orice e posibil şi nimic nu e grav, aşa că am coborât liniştită să-mi hrănesc pisicile şi căţeluşii şi să trăiesc…

Cum arată fericirea pentru tine?       

Linişte absolută!

Ce faci în fiecare seară, înainte să adormi?     

Îmi vizitez planeta de unde vin şi unde mă voi întoarce cândva!

Fotografii: www.stefanianistoreanu.ro, arhiva personală a Ștefaniei Nistoreanu

Semnat de

Un comentariu

  1. nu am citit, am savurat interviul acesta. ritmul, intrebarile, raspunsurile, toate m-au purtat in lumea de vis a Stefaniei.
    o viata frumos traita si frumos exprimata asa cum frumos si luminos ii este chipul.
    mult succes Stefania! poate ca acolo, pe planeta aceea a ta, lucrurile stau altfel decat aici, pe Pamant, dar popasul pe care il faci pe planeta asta sigur va lasa o urma.

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus