marți , 21 noiembrie 2017

Țara tuturor posibilităților (culinare)

Banane tailandeze: nu sunt prea bune, sincer. Nu sunt dulci mai deloc și au prea mult amidon

Că America e un creuzet de culturi, ăsta e lucru știut, nu vă spun ceva nou. S-au adunat aici oameni din toate colțurile lumii, de te simți uneori ca într-un mare oraș turistic, vara. Se vorbesc în jurul meu toate limbile pământului, se perindă prin fața mea oameni de toate rasele și națiile – pe unele dintre ele le întâlnesc pentru prima oară în viață. Și fiecare a adus cu ea câte ceva, iar asta se vede, la modul practic, mai ales la capitolul „gastronomie”. Nu doar că găsești restaurante cu orice specific poftești, dar există și magazine de nișă națională, pentru cei cu dor de casă și pentru cei ca mine, care sunt dornici să afle, să vadă, să guste, să învețe lucruri noi.

Chayote – din aceeași familie cu pepenii și dovleceii. Foarte popular în America Latină

Unele sunt atât de noi, încât nici măcar n-am auzit vreodată de ele, darmite să le văd. O să vă arăt azi câteva, am fost chiar zilele trecute la magazin și am făcut pentru voi câteva fotografii.

De când l-am descoperit, cumpăr cam 90 % din ce mănânc de la un supermarket asiatic. Mă rog, se prezintă ca fiind „internațional” și au inclusiv pufuleți și apă minerală românească. Dar cele mai multe lucruri sunt din Asia, și credeți-mă, e fascinant să te plimbi printre rafturi!

Pare cactus – încă nu le-am încercat

Mi se întâmplă foarte des să nu am habar ce văd în fața ochilor, pentru că ambalajele sunt scrise în limbi pe care nu le pot descifra. Alteori mă prind sau întreb: cum se gătește asta? Așa am învățat să fac tăieței filipinezi, se cheamă pansit, sunt ușor de preparat și delicioși. Sau mi-am luat, de curând, panko – ăsta e pesmet japonez, cu care se face tempura. În amestecul pentru tempura, japonezii adaugă și amidon de porumb, n-am știut, până de curând. Am aflat apoi că și curry-ul tailandez, preferatul meu, conține același amidon, se pare că altfel nu se leagă bine sosul, care are la bază lapte de cocos.

Frunze de cactus. Amicii mei mexicani mi-au spus că ei le gătesc și că sunt foarte bune. Curând o să le încerc!

Urmează, apoi, rafturi întregi de ingrediente inedite, aduse de la mii de kilometri distanță. Orice îți trece prin cap să gătești, ai la îndemână tot ce-ți trebuie, și nu la prețuri mari. Un mare favorit al meu e și raionul de suplimente, nu că m-aș îndopa cu ele – în momentul de față nu iau nimic de genul ăsta -, dar experimentez, câteodată, vreau să văd cum reacționează corpul meu la diverse substanțe (perfect legale).

Jujube, mai pe românește, curmale asiatice. Am mâncat, sunt bune!

Mi-am cumpărat, într-o zi, de curiozitate, să nu râdeți, pudră de baobab! Cine Doamne, iartă-mă auzise de așa ceva? Dar aflați că cineva, în Africa, adună semințe de baobab, le usucă, le macină și știu eu ce le mai face, le împachetează frumos și le trimite în America! Pudra a fost foarte bună, e ușor acrișoară, poți s-o pui în apă, în smoothie sau într-o salată. Am făcut o cură de vreo lună și mi-a prins bine, e energizantă și-ți reglează digestia. Foarte populare sunt și pudra de maca (avem și noi în casă, dar o iau rar, pentru că uit) și pudra de roșcove, o găsiți și voi aici și nu e scumpă.

Malanga coco: n-am auzit și n-am probat încă. Înțeleg că la gust seamănă cu cartoful.

Absolut spectaculos e însă plimbatul prin raionul de fructe și legume. Pe lângă cele pe care le știm cu toții, și pe care le găsesc mai bune și mai ieftine decât în magazinele americane, am descoperit la supermarket-ul ăsta lucruri despre care, repet, nu știam că există. Vinete chinezești sau tailandeze, legume al căror nume abia îl pot pronunța, ardei iuți coreeni, frunze de cactus sau de aloe vera, pe care nu le văzusem niciodată. Mi-am și luat o frunză de aloe și am folosit gelul proaspăt ca mască de față, e minunat!

La discreție: frunze de aloe vera

Nu vă mai țin de vorbă, vă las să vă uitați la poze. Sunt câteva lucruri grozave în America, iar diversitatea – în toate aspectele – e primul dintre ele!

Vinete chinezești: sunt foarte bune, le cumpăr mereu și le pun în tocănițe sau le trag la tigaie. Nu seamănă deloc cu vinetele noastre, ci mai degrabă cu dovleceii.

Vinete indiene. Nu le-am luat pentru că nu știu să le gătesc.

Vinete tailandeze

Chives coreean. Iertați-mă, nu am găsit nicicum traducerea lui „chives” în română. E din aceeași familie cu ceapa, usturoiul și arpagicul.

Yam mov: din familia cartofilor, se asemănă mai degrabă cu cei dulci.

Rădăcină de lotus

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus