miercuri , 15 august 2018

Test de singurătate – diagnostic pozitiv

heart x rayfoto

Dacă vrei să te stabilești pe tărâmul tuturor posibilităților, să primești și tu un Green Card și să intri în rândul lumii, unul dintre lucrurile pe care trebuie să le faci e un examen medical. Evident, americanii vor să se asigure că nu aduci în țara lor vreo boală care i-ar putea pune în pericol pe ceilalți, cum ar fi tubercoloza sau sifilisul. Nu mi-am făcut griji că aș putea avea vreuna dintre ele, sănătatea mea e perfectă, dar, totuși, testul pentru TBC s-a întors pozitiv.

Cu două zile înainte, medicul îmi făcuse testul cutanat pentru tuberculoză, care a produs imediat un răspuns pozitiv, adică o umflătură roz și puțin dureroasă pe antebraț, unde m-au înțepat. „Va trebui să facem niște raze X, pentru că vrem să fim siguri că ești OK”. M-a contrariat asistenta, nu înțelegeam cum aș putea fi bolnavă, mai ales în piept, când eu fac sport de zici că am patru plămâni, nu doi, și mai și fumez, fără să resimt consecințele (încă). „Mai costă 50 de dolari, OK?”. La cât am de plătit pentru toate formularele de imigrare, ce mai contează 50 de dolari…? Am întrebat-o cum de testul e pozitiv, totuși, dacă eu mă simt excelent? Era o asistentă drăguță, cu niște ochi mari și negri, cum numai indiencele au, dar engleza ei era așa de încurcată și accentul așa de puternic, că n-am înțeles mai nimic în afară de „don’t worry”, că și ea ar putea fi testată pozitiv, să nu-mi fac probleme.
M-a dus într-o încăpere micuță, unde era aparatul de radiologie, m-a rugat să mă dezbrac și mi-a dat un fel de „bluză” din hârtie, să nu stau topless, așa, ca pe plajă la Mamaia. Și m-a lăsat acolo mult și bine, pe întuneric, ceea ce din păcate mi-a dat timp de gândit la toate prostiile. Cum am ajuns eu aici și de ce trebuie să fac toate astea, ce bine mi-ar fi acasă, cu ai mei, la Vulcan e zăpadă acum, ce frumos trebuie să fie, ce-or mai face cățeii și pisicile, oare Reta o fi tot așa de grasă și de leneșă? Și tot așa, fel de fel de gânduri mi-au dat târcoale, toate despre acasă. În timp ce femeia pregătea aparatul, eu așteptam pe scaun și dintr-o dată mi-am amintit, ca o cretină, de mama. Vă spun, cel mai rău lucru, când ești singur într-o țară străină, și mai ales când se întâmplă să fii la doctor, în vreo cameră meschină, e să te gândești la maică-ta. Eu n-am copii, dar am auzit de la alte femei care-s mame că pentru ele copiii lor rămân copii toată viața, indiferent că au 10 sau 50 de ani. La fel e și cu noi, copiii – nu avem o vârstă la care încetăm să fim copiii mamelor noastre, sunt zile sau doar momente în care asta e tot ce ești, un mucos care încă atârnă sufletește de fusta mamei.

N-am nici pe naiba. Cel puțin, nu la plămâni

În fine, m-am scuturat imediat de gânduri, am și așa o fire mult prea sentimentală, mă străduiesc să nu-mi alimentez apetența pentru dramă în viața de zi cu zi. Am stat cuminte în fața aparatului, la indicația asistentei, cu umerii aplecați în față pentru ca pieptul să fie total lipit de cutia metalică – știți cum pozează modelele acum, ușor cocoșate, exact așa am stat și eu, apoi zzzzz, aparatul a bâzâit, mi-au făcut poză la plămâni și m-au lăsat să plec. N-a fost mare lucru, nu mă înțelegeți greșit, n-a fost nicio tragedie, doar o analiză și-atât. De altfel, mi-au și spus, la ieșire, că e posibil să fi făcut în copilărie vaccinul anti-tuberculoză și că de aceea testul a ieșit pozitiv. Au și trimis radiografiile în laborator, să vadă doctorii că n-am nici pe naiba. Nu la plămâni, cel puțin. Poate doar o mică afecțiune – dificil de diagnosticat chiar și cu raze X – care inflamează zona aia mai la stânga aparatului respirator.
P.S. Pentru cei care trec sau urmează să treacă prin procesul de obținere a actelor de imigrare în Statele Unite, o să scriu în curând pe larg despre asta. Probabil v-ar ajuta să vă spun acum că analizele medicale diferă mult ca preț, în funcție de cabinetul unde le faceți. Sunați și întrebați. Pe mine, până acum, m-au costat 240 de dolari, dar n-am terminat. Cei din România, voi sunteți mai norocoși, atât cât se poate vorbi de noroc în situația în care trebuie să mergeți la doctor: chiar și dacă alegeți o clinică privată, cum ar fi Centrul Medical „Matei Basarab”, și chiar și în raport cu veniturile românești, prețurile vor fi ceva mai prietenoase. Și voi măcar veți fi acasă și-or să vă poată duce mămicile voastre de mânuță, ca să nu vă simțiți ai nimănui. 🙂

***

Urmăriți jurnalul meu american și pe Facebook, sub hashtag-ul #corinainamerica!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus