vineri , 21 iulie 2017

Toate ca toate, dar fără barbă nu se poate

barbafoto

Sunt una dintre femeile, atât de previzibile, care crede că un bărbat – pe lângă faptul că ar fi ideal să fie deștept, frumos și bogat – trebuie, trebuie să aibă și-un pic de barbă. Inconștient, m-am îndrăgostit mereu de masculi alfa, care semnalizau cu câte un petec sexy de păr de-a lungul maxilarului, prelungit deasupra buzei superioare într-o mustață nici prea-prea, nici foarte-foarte. Iar când mi s-a pus pata pe câte-un exemplar cu obraz de bebeluș, am făcut eu cumva și l-am convins că cea mai bună idee pe care ar putea s-o aibă ar fi să-și lase, în numele sex-ăpilului, barba să crească.

Bineînțeles, bărbatul meu are barbă! Cea mai sexy și mai mișto din câte există, la un loc cu părul lui negru, des și cu fir gros, primitiv de masculin și de atrăgător. Are sprâncene ca smoala, care se încruntă fermecător, când și când, și conturează perfect niște ochi negri, mari și adânci de te ia amețeala când îi privești. Dar barba rămâne, zic eu, sarea și piperul fizionomiei lui, pentru că-i marchează ca o ramă toate trăsăturile inedite. 😍 O tunde(m) cu un aparat special, cum sunt astea de aici, și folosește pentru ea un ulei hidratant, cu un miros discret, pe care acum l-aș recunoaște dintre toate parfumurile lumii.

Când l-am cunoscut pe Paul, avea doar un pic de păr în bărbie, care urca spre o mustață fabuloasă, cu vârfurile lungi și răsucite în sus, ca a lui Dali. O are și acum, doar că a mai scurtat din antene, nu mai e așa remarcabilă, dar tot îl opresc pe stradă cel puțin trei oameni, la fiecare ieșire din casă. Și, după ce-l complimentează, îi pun aceleași întrebări, de parcă s-au vorbit: cât timp i-a luat s-o crească așa, cum reușește s-o țină în forma asta și ce face cu capetele ca să stea răsucite-n sus. Mai nou, Paul arată spre mine și le spune că my wife e responsabilă de mustața și de barba lui, pe care, apropo, și-a lăsat-o să crească la scurtă vreme după ce ne-am cunoscut – nu știu cum i-a venit ideea. 😄

Adevărul e că, în timp, am devenit aproape expertă în materie de păr facial masculin: mă prind imediat care ar fi lungimea ideală a bărbii, în funcție de fizionomie, și îmi dau seama ce formă ar trebui să aibă mustața ca să fie în concordanță cu barba, forma buzelor și restul feței. Ca să nu mai spun că mânuiesc cu precizie chirurgicală aparatul de tuns barba și forfecuța pentru mustață, de parcă m-aș fi născut din părinți bărbieri. Am vocație, pe cuvânt! Stau și câte-o jumătate de oră, afară, pe terasă, retușând și aranjând, țac-țac, când cu forfecuța și cu pieptănul, când cu aparatul, până când spun în sfârșit că sunt mulțumită de rezultat, iar bărbatul e deja adormit pe scaun.

Am scris mai demult despre un studiu interesant, care puncta motivele pentru care tot mai mulți bărbați poartă barbă. Cred că-i foarte adevărat, să-l citiți și voi, să-mi spuneți ce părere aveți. Pe de o parte, mă irită că toți copilașii și-au lăsat părul să crească pe față, sperând că asta-i va face (să pară) mai bărbați. Dar, totuși, decât o lume de obraji masculini fini ca o piersicuță, mai bine una plină de bărboși romantici, fie ei și din ăia de imitație.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus