luni , 26 iunie 2017

Trei chestii foarte altfel în America

aspirator vintageDoamnă americană de prin anii 1900, cu aspirator vintage, și azi foarte actual în Statele Unite / foto

La scurtă vreme după ce m-am mutat în Statele Unite, am descoperit că sunt o mulțime de lucruri pe care le luam ca pe un dat în Europa și care aici sunt cu totul diferite sau, pur și simplu, nu există. Ori nu știu eu, încă, unde să le găsesc. Altele, deși le-am văzut, costă de două sau de trei ori mai mult decât la noi, din motive care-mi scapă. Am o listă întreagă de necunoscute pe care mă căznesc să le dezleg și să găsesc soluții pe placul meu. Acolo unde nu pot face nimic, îmi restabilesc convențiile, îmi reeduc gusturile și mă străduiesc, ce să fac, să mă adaptez. Dar haideți să vă spun despre trei dintre chestiile care-s altfel la americani, cu totul altfel decât la noi.

Printre primele lucruri diferite pe care le-am observat, în casele oamenilor, au fost aspiratoarele. V-am mai povestit? Americanii folosesc niște măgăoaie cum n-am mai văzut nicăieri, în genul aspiratoarelor industriale, doar că la scară ceva mai mică. Sunt verticale, au un recipient gen butoi pentru adunat gunoiul, iar capătul e extrem de mare și de lat. Dacă vrei să aspiri prin colțuri, e complicația naibii să dai jos capătul ăla imens și să pui unul mai mic, cu perie. În plus, sunt greleeee, grele rău, îți trebuie brațe antrenate să împingi la dihăniile astea!

Realizez că sună ridicol, dar ce n-aș da să am un aspirator „european”, cum sunt astea de AICI – finuțe, ușoare, cu capete de dimensiuni rezonabile, ușor de schimbat în funcție de nevoi. Și ieftine! Că, am uitat să vă spun, aici, o matahală din asta de aspirat prin casă ajunge la câteva sute de dolari. M-am interesat și de cele „europene” și mi-a spus toată lumea că alea sunt un fel de lux, sunt mult mai scumpe și de aia toată lumea se luptă cu balaurii ăștialalți.

dihanieaspirator american style, cu care poți să tunzi și iarba / foto

Mi-aduc aminte că mi-am luat, când locuiam în București, un aspirator foarte bun, mic, ușor și simpatic – no name, ce-i drept – cu doar 150 de lei. Lux românesc! 🙂 AICI găsiți și voi, ceva mai scumpe, dar bune și frumoase, mă uit cu jind la ele, am înnebunit de tot, nu?

aspirator philipsOù sont mes aspirateurs d’antan? 😂 foto

De ce își spală America rufele în public – posibilă explicație

OK, hai, să zicem că mă descurc eu cu aspiratoarele, asta e, o să mă obișnuiesc. Ce nu pricep nici în ziua de azi e cum se poate ca cea mai grozavă țară a planetei să-și spele rufele în public, la propriu? Văzusem prin filme, ca voi toți, celebrele laundromats, spălătoriile publice unde oamenii stau pe scaun și citesc câte o revistă, mai fac o glumă, mai leagă o idilă, așteptând să se termine țoalele de spălat. Sincer, am crezut că e un obicei perimat, nu mi-am închipuit că și-n ziua de azi se mai practică flirtul la lumina romantică a neonului din spălătorie, pe fondul sonor al mașinilor și uscătoarelor care funcționează continuu. A, apropo, uscătoarele! Aici nimeni nu-și usucă rufele ca la noi, pe sârme sau pe suporturi speciale, uscătorul electric e un lucru pe care e de neconceput să nu-l ai în casă sau la laundromat. Da, e mai rapid și mai comod, aș putea spune, mai ales când ai de uscat lenjerii de pat sau prosoape mari, dar eu am o mulțime de haine care nu suportă uscarea la aparat, că se distrug, așa că am rămas mai de la țară – le întind pe un suport și le las la aer, ca la mama acasă.

Cât despre spălătoriile publice, am găsit o posibilă explicație, după ce am făcut investigații. 😄 Oamenii preferă să-și spele rufele acolo pentru că e mai ieftin. Mașina și uscătorul consumă mult curent, deci ieși în avantaj dacă mergi la laudromat. Așa că adună în borcănaș fise de 25 de cenți, apoi se cară cu șosetele murdare în spate și pierd cel puțin două ore așteptând să le ia acasă curate. Dar, totuși, până și în zonele rezidențiale scumpe, unde trăiesc oameni cu bani, se practică treaba asta, dacă vă vine să credeți. Deci ceva, undeva, nu se pupă deloc, tot nu pricep. Păi, eu, cât mi se spală rufele (slavă Domnului, am mașină și uscător în casă!), scriu cinci articole, fac un antrenament, mai fac și o ciorbă și scot și cățelul la plimbare. Și nici nu mă costă benzina până la laudromat. Deci, în cazul ăsta, filosofia americană time is money nu se prea aplică, ei preferă să-și piardă vremea pe drumuri, stând ore întregi și păzindu-și rufele, că e posibil să ți le și fure careva din uscător, dacă nu ești acolo, am fost avertizată.

Unde un contract de casă e mai durabil decât o relație

O altă chestie cu totul diferită aici e faptul că 95 % din apartamente se închiriază goale. Goale-pușcă! Nu primești nimic în afară de utilitățile de bază – frigider, aragaz și, culmea, cuptor cu microunde, n-ar pune și ei o mașină de spălat în casă. Oamenii, când se mută, sunt nevoiți să-și închirieze câte un U-HAUL, tipicele camioane americane unde-ți cari averile când te stabilești în altă parte. Eu cred că aș fi fost un om mort, în facultate, când m-am mutat de vreo 15 ori în patru ani! Imaginați-vă ce-aș fi făcut dacă aș fi avut de luat peste tot după mine pat, mese, scaune, vitrine cu bibelouri… 😂 O mutare, aici, te costă de cinci ori mai mult decât la noi, mai ales la capitolul stres. Și încă ceva: 99 % dintre proprietari te obligă la contracte pe termen cât mai lung, de parcă te-ai căsători, n-ai închiria o biată locuință. Și nu poți „divorța” oricum – dacă dezertezi înainte de termen, plătești penalități serioase. Cunosc un cuplu care tocmai își reînnoise contractul pentru apartament pentru încă un an, s-au despărțit după două săptămâni de la semnarea lui și ghiciți ce au făcut: au continuat să locuiască împreună 12 luni – ea într-o cameră, unde trăgea băute ca să-i treacă de supărare, iar el dormea pe o saltea în cealaltă – ca să evite penalitățile. American way of life! Unde un contract de casă e mai durabil decât o relație, aspiratoarele sunt cât mașina de tuns iarba, mozzarella di bufala (made in USA) costă de trei ori mai mult ca în Europa, aerul condiționat e obsesie națională, o băutură la restaurant vine automat cu juma’ de kil de gheață, iar o pâine adevărată… încă mai caut.

Dar știți ce? După un an de trăit aici, m-am obișnuit deja cu multe chestii stranii, nu mai fac atâta caz de ele (cu excepția câtorva articole cârcotașe, hehe) și am început să observ că-mi plac tot mai multe lucruri. Normal că o să vă povestesc și despre ele, dar altă dată, că uitați cât de mult am scris, deja! 😊

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus