joi , 20 septembrie 2018

Trei filme lejere, pe care merită să le vezi

foto

Cele mai proaste filme din lume nu sunt filmele pur și simplu proaste, ci filmele proaste care se cred bune și ajung să fie nominalizate la Oscaruri. Eu pe alea le urăsc cel mai tare. Nu este cazul celor trei titluri de mai jos, care nu supralicitează nimic, ci se prezintă publicului onest, exact așa cum sunt: niște filme fără mari pretenții, dar care pot reuși cu brio să-ți transforme o după-amiază anostă într-o seară în care pleci de la cinema zâmbind. Și asta nu-i de colo, nu-i așa?

Dă-o mai departe” (“Tag”)

Un film simpatic foc despre un grup de prieteni care încep un joc de leapșa în clasa I și nu-l termină nici după 20 de ani în câmpul muncii (glumesc). Dar cam asta e ideea, oamenii sunt amuzanți, filmul, pe lângă un scenariu adorabil de absurd (deși trailerul spune că e făcut după fapte reale) și-un dinamism infantil, are și momentele lui de duioșie, de genul celor care te fac să-ți suni prietenii vechi și buni din copilărie, de care viața nu te mai leagă cu nimic, nici cu o leapșă – dă-le un telefon sau caută-i pe Facebook, măcar așa, să vezi cum o mai duc.

(Regia: Jeff Tomsic. Cu: Annabelle Wallis, Jeremy Renner, Jon Hamm, Leslie Bibb, Rashida Jones, Isla Fisher și Ed Helms)

Confruntare în adâncuri” (“The Meg”)

Subiectul care a făcut din „Fălci” un clasic al filmelor horror revine tridimensional și chiar patrudimensional pe marile ecrane, într-un amestec bizar de thriller și comedie. Scenele pe bază de megarechin ucigaș, pe care Spielberg le-ar fi văzut în mod normal de un realism oripilant, ceva de să-ți stea popcornul în gât, nu alta, sunt pentru Jon Turteltaub, regizorul acestei pelicule, prilej de comicărie totală. Dar, până la urmă, e un film cu Jason Statham, deci avem în meniu și acțiune, și suspans, ambele de proporții exagerate, bineînțeles, cum îi stă bine unui film de categorie B. În combinație cu umorul bine plasat în momente total nepotrivite (deci cu atât mai ilare), rezultă un plancton cinematografic ușor de digerat, distractiv, vizionabil de întreaga familie, inclusiv de copii.

(Regia: Jon Turteltaub. Cu: Ruby Rose, Jason Statham, Robert Taylor, Rainn Wilson)

„Spionul care mi-a dat papucii” (The Spy Who Dumped Me”)

Două americance proaste (scenariul le face așa, nu eu) sunt prinse într-o conspirație de calibrul CIA/MI6 (cine a urmărit „Homeland” sau „Scandal” știe despre ce vorbesc) și demonstrează până la urmă că nu-s deloc atât de tute pe cât le crede lumea. Filmul este mai degrabă despre prietenie, decât despre spionaj, și dincolo de toată desfășurarea caricaturală, pe mine m-a înduioșat. Femeile vor savura atmosfera girl power asezonată cu scene și replici care te fac să râzi când complice, când cu zgomot, băieții se vor pierde în ochii de căprioară ai Milei Kunis și toată lumea va fi mulțumită. Iar cireașa de pe acest tort e Gillian Anderson, dură și posh, în rol de șefă peste spioni – always a pleasure, Miss Scully, always a pleasure.

(Regia: Susanna Fogel. Cu: Mila Kunis, Justin Theroux, Kate McKinnon, Sam Heughan, Gillian Anderson)

Semnat de

Un comentariu

  1. Mi-a placut filmele, merita vazute, multumesc pentru recomandare!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus