Trei filme nebăgate în seamă la OSCAR 2016, dar bune de tot

Kate Winslet în „The Dressmaker”

Nu mă omor după niciun film dintre cele care-şi aşteaptă anul ăsta rândul la statueta sclipitoare. Am vibrat doar la „Room”, dar până şi-acela e un fel de Hallmark movie pe lângă „La Vita è Bella”, multioscarizatul din 2007, pe o temă similară. Eu aş fi pus şi „Concussion” pe lista nominalizatelor şi aş fi votat cu Will Smith la categoria Cel mai bun actor, dar nu pentru că e negru, ci pentru că e megacredibil în rol. Iar următoarele trei filme pe care vi le recomand nu-s cu nimic mai prejos decât ce se consideră a fi, anul acesta, crème de la crème. Până la urmă, cel mai mare premiu de care ne putem bucura noi e emoţia cu care o poveste filmată ne amprentează mintea şi sufletul.

„An Inspector Calls”

Filmul e făcut după o piesă de teatru scrisă de J.B. Priestley (care semnează şi scenariul), şi toată acţiunea se petrece, practic, într-o sufragerie, semn că n-ai nevoie nici de decoruri somptuoase, nici de efecte speciale ca să-ţi iasă un film mare. Ai nevoie doar de actori foarte buni şi-un script genial. Povestea, pe scurt, e următoarea: un domn care-şi spune inspector de poliţie apare pe nepusă masă la o cină de familie prin care un mare magnat sărbătoreşte proaspăta logodnă a unuia dintre cei doi fii ai săi. Fiecare mesean este, pe rând, acuzat că a contribuit cumva la producerea unei tragedii – sinuciderea unei tinere şi sărmane fete. Un fel de buterfly effect cu final care pe mine încă mă mai bântuie.

„Our Brand is Crisis”

Ar putea să joace femeia asta într-un film, şi filmul ăla, despre orice ar fi el, să nu fie „iubibil” sau măcar „plăcubil”? Răspuns: nu. Deci, în primul rând, vă spun că e un film cu Sandra Bullock. Politic, dar pe bune că nu contează. În timpul algerilor din Bolivia, o americancă e angajată drept şefă de campanie a unuia dintre candidați şi încearcă să pună la punct o startegie care să se muleze pe aşteptările şi cultura bolivienilor. Şi găseşte soluţia ideală: situaţia de criză + tătucul care salvează națiunea. Îmi sună cunoscută de undeva strategia asta – a preşedintelui puternic, răzbătător, jucător, capabil să scoată ţara din marasmul economic şi politic. Parcă dintr-o ţară din Europa de Est, nu mai ştiu din care. 😀 Dar să ne întoarcem la Bullock – arată grozav! E superbă fără a fi o frumusețe și irezistibilă fără a putea să zici că-i sexy, în accepțiunea vulgară a termenului. Unde mai pui că joacă în felul ei natural şi convingător, ca întotdeauna. Iar contextul, deşi inedit pentru ea, vouă o să vi se pară foarte familiar. Hmm… cum naiba se numește ţara aia din Europa de Est în care politicienii promit în campanii că știu să managerieze crizele şi după aia suferă brusc de amnezie?

„The Dressmaker”

Tilly’ Dunnage (Kate Winslet) e protagonista elegantă şi apetisantă a acestei comedii negre, o oarecum tânără croitoreasă care se întoarce în satul natal, locul uitat de lume din care fusese izgonită în copilărie în urma unei tragedii de care toţi o cred responsabilă, dar pe care trauma i-a şters-o din memorie. Încercând să se elibereze de vină şi afle ce s-a întâmplat, de fapt, cu băiatul despre care toţi spuneau că murise din cauza ei, Tilly scoate la iveală tot răul mocnit din acel cătun cu oameni mici și întunecați la suflet. Acum sunt curioasă să citesc şi cartea ce a stat la baza scenariului – un roman best seller în Australia, semnat Rosalie Ham.

Semnat de Alina Grozea