duminică , 21 octombrie 2018

Trei motive pentru care n-aș mai putea trăi fără epilator

epilarefoto

Habar n-am ce făceau femeile pe vremea când nu exista epilator, eu am avut bafta să mă nasc la fix, tocmai când firmele lansau acest performant sistem de luare a grijilor de pe cap și-a firelor de păr de pretutindeni. Vreo cinșpe ani mai târziu – vorba vine – a ajuns și-n România, adică începuseră reclamele la el exact când eu eram la vârsta la care trebuia să profit din plin de invenția asta. Și-am tot profitat! De atunci, oricât de ridicol ar suna, și știu că sună, chiar nu-mi pot imagina cum mi-ar fi viața, azi, fără un epilator în casă. Să explic de ce:

  • ceara e grozavă, dar n-am înțeles niciodată cum pot femeile care o folosesc să aștepte până când blănița le ajunge cam la lungimea celei de urs ca s-o poată îndepărta de pe picioare sau din alte zone unde n-a fost invitată. Adică, n-ai și tu un soț, un iubit sau măcar un motan care doarme cu tine în pat și-ți simte țepii când se freacă tandru de tine? Ce faci până crește părul, porți iegări, fie iarnă, fie vară?
  • bun, să zicem că porți izmene până când natura își face treaba, iar firele de păr ajung suficient de lungi cât să scapi de ele cu ceară. Dar nu-i așa simplu: trebuie să-ți faci o programare la cosmeticiană, ceea ce presupune și niște mici compromisuri legate de timp – „Nu putem decât joi, e plin până atunci!”. Și-apoi să-ți rupi acel timp din program, să bați drumul până acolo și să te lași smulsă cu bestialitate de o doamnă care te și vede în plenitudinea goliciunii îmblănite. Sublim.
  • OK, să ne imaginăm că-ți cumperi tu ceară și te transformi în propria cosmeticiană. Eu am făcut asta o dată, pe vremuri, m-am gândit că doar ce, cât de greu poate fi: o pui pe aragaz, după care ți-o torni pe picioare, o lași să se usuce și tragi de ea ca și cum ți-ar fi făcut ceva rău și ai vrea să te răzbuni. Scena a fost așa: aragaz și gresie împroșcate cu ceară topită; piele distrusă și prost epilată; eu, distrusă și plină de nervi, jurându-mă tuturor zeilor că nu mai fac.

Despre aparatul de ras și crema depilatoare nici n-am amintit, că pentru mine sunt doar măsuri de urgență, de bază rămâne epilatorul. Nu l-am putut lua cu mine pe cel de acasă, pe care-l aveam de peste zece ani, pentru că ar fi fost în pericol de moarte dacă l-aș fi pus într-o priză americană. Așa că primele lucruri pe care mi le-am cumpărat din Atlanta au fost un uscător de păr și un epilator – comandat de pe net și așteptat ca și când! Cred că v-ați prins deja de ce: aparatele astea mici și simpatice smulg chiar și cele mai scurte fire de păr, deci nu trebuie să aștepți până când arăți ca Leonardo DiCaprio în „The Revenant” ca să te poți epila. Apoi, îl poți folosi oricând e nevoie, la tine acasă, în intimitate și fără să depinzi de nimeni. Nu arde pielea, iar eventualele iritații dispar după zece minute. Nu face mizerie și e ușor de pus în geantă, dacă pleci într-un weekend la Boston, să zicem. 🙂 Ca să nu mai spun că e o investiție pe termen foarte lung, care te va scuti de dat bani la fiecare două săptămâni la cabinete cosmetice.

Dacă sunteți în căutare unui asemenea prieten de nădejde, verificați și ofertele de la Philips, poate găsiți ceva pe placul vostru.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus