vineri , 11 august 2017

Un obiect viu

Frumusețea asta tocmai a împlinit 10 ani și încă funcționează. Nu-l mai pot închide, i s-a stricat butonul „off”, iar dacă-l las deschis, se consumă rapid bateriile, așa că trebuie să-l țin gol când nu-l folosesc. Altfel, merge perfect.

L-am luat în 2007, când mi-am cumpărat și primul laptop (propriu și personal, nu primit cu împrumut) și am fost foarte bucuroasă de amândouă. Eram în presă de un an și aveam, în sfârșit, două dintre cele mai utile instrumente pe care le poate folosi un ziarist. Laptopul a crăpat recent, ăsta mic e încă pe baricade. A înregistrat multe povești – practic, toate interviurile mele din ultimii 10 ani, plus nenumărate conversații „banale”, de familie și cu prieteni, pe care le păstrez ca să le ascult peste niște ani.

V-am mai zis, recent: obiectele au viața pe care le-o dăm, iar acest mic reportofon bleumarin n-a fost un simplu martor al întâlnirilor mele profesionale, ci simt că a adunat în carcasa lui mult suflet și multă istorie umană. Mă impresionează rezistența lui și-l consider, ca o nebună, un obiect viu, un prieten, un soi de spirit pozitiv care mă veghează discret și mă servește cu fidelitate.

Mersi, Olympus. Visez la multe alte interviuri de-acum înainte!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus