Sunt în Transilvania multe locuri în care ne-am putea pierde, preț de câteva ore, doar pentru frumusețea ideii de a ne afla departe de tot ce trăim în mod obișnuit. Dintre toate, preferat rămâne un loc lângă care, practic, am crescut și pe care l-am vizitat de mai multe ori, dar niciodată ca până de curând, în vacanța pe care am petrecut-o acasă.
Probabil că aveam nevoie de distanță – la propriu – ca să pot vedea cu ochii de-acum acest loc unic, să mă minunez de faptul că zidurile cetății încă mai stau în picioare, deși sunt mai bătrâne decât America. Să respir cu sete aerul dimprejur și să mă uit în depărtare, la munții pe care-i știu atât de bine, pentru că i-am văzut toată viața, dar parcă abia acum m-am uitat la ei cu adevărat. Și cred că tot acum am privit pentru prima oară și cetatea, cu ochii larg deschiși, și am iubit-o. Se vede și în fotografii.
Foto: Corina Stoica/Instagram
Semnat de Corina Stoica