marți , 26 septembrie 2017

Welcome to Atlanta: impresii de călător boem

Atlanta GeorgiaFoto: layoverguide.com

Ideea mea despre cum ar putea să fie America s-a conturat din cărți, din filme, din muzică, din fotografii – din toată cultura la care nu doar că am avut acces, dar care ni s-a servit din abundență în Europa, cel puțin de când am devenit eu conștientă de lumea dimprejur. Așa că, atunci când am ajuns în Statele Unite, am căutat America din muzica lui Prince, a lui Johnny Cash și a lui Bruce Springsteen, America lui Steinbeck și a lui John Fante, America aceea pe care am văzut-o în „Tequila Sunrise”, în „Forrest Gump”, „Thelma and Louise” sau „Jerry Maguire”. America aceea nu mai există, și poate nici n-a existat vreodată, ați putea spune, și probabil că nu v-ați înșela prea mult. N-am (prea) găsit-o. N-am regăsit aproape nimic din ceea ce construisem în imaginația mea despre acest tărâm atât de bine cunoscut de toți, și despre care știm, de fapt, atât de puține lucruri înainte să ajungem să-i pășim peste graniță.

Am trăit, totuși, câteva frânturi de viață profund americane. Scurte momente în care am realizat că văd lucruri sau situații pe care doar aici le-aș putea vedea. Un Dodge accelerând nervos pe un Interstate cu șase benzi. Taco Bell. Pancakes scăldate în sirop de arțar. O mașină Fedex făcându-și loc pe autostradă. Indicatoarele rutiere verzi, tipic americane. Zgârie-norii și the night skyline – felul în care se conturează în orizont un oraș mare, noaptea. Dunkin’ Donuts. Accentul sudic al unei doamne de culoare, cu bonetă albă, care m-a servit la IHOP, zâmbindu-mi cu așa multă căldură și spunându-mi „Yes, ma’am”. Gustul pe care îl are un cheeseburger într-un loc bine ales – complet nou pentru mine. Mersul la laundry să-ți speli rufele – mi-a displăcut total. Casele cu verandă, unde m-am visat mereu citind și bând cafea, sau pur și simplu uitându-mă la cer…

În rest, ce am descoperit, timp de o lună, în Atlanta, Georgia, vă povestesc mai jos.

  • Prima mea senzație, încă din seara în care am ajuns, e că nimic din ce văd în jur nu e adevărat. Că totul e o iluzie și că materia care mă înconjoară e un soi de hologramă pe care cineva o poate dirija să dispară și să reapară oricând. Vă spun sigur că nu era confuzia creată de jetlag! Stai în dreapta șoferului, în mașină, privești afară și lucrurile par ireale. Poți jura că e o butaforie. Te uiți la clădiri și ai impresia că sunt așa ușoare, că le poți apuca cu două degete și le poți suci în fel și chip, ca pe niște jucării. De altfel, multe dintre ele chiar arată ca niște jucării: sunt colorate ca niște bomboane de fructe, sunt (deseori) kitch și simpatice, în măsura în care ești dispus să le accepți felul de a fi.
  • Totul e nou, nimic nu are istorie, peste locul ăsta nu a trecut timpul. Tocmai de asta, dacă mergeți în Downtown Atlanta, n-o să vedeți decât clădiri funcționale. Niciuna dintre ele nu mi s-a părut a fi fost construită dintr-un imbold artistic sau arhitectural de nestăvilit, deci nu sunt sigură dacă au o valoare estetică reală. E drept că nu am fost și nu sunt turistul clasic, care să se trezească dimineața și să plece la colindat, deci poate că asta a fost doar ceea ce s-a întâmplat să văd eu. Clădirile nu sunt urâte, nu mă înțelegeți greșit; au un aspect foarte îngrijit, dar sunt doar mari și funcționale, și-atât. Peisajul străzii nu te emoționează, nu te umple de nimic. Construcțiile ce răsar din pământ sunt ca niște fantome, ar putea foarte bine să nici nu fie acolo. Nu te oprești, ca-n Europa, să te uiți la o clădire despre care descoperi în scurt timp că are o poveste extraordinară.

 

  • Există însă două zone cu adevărat interesante și cu ceva mai multă personalitate, unde mi-a plăcut să mă plimb: Virginia Highland și Little Five Points. Magazine de autor, cu lucruri-unicat, frizerii vintage în care, dacă intri, te întorci în anii ’60, restaurante relaxate și cârciumi vesele, desene murale care-ți atrag privirea la tot pasul, muzicanți care fac trecerea oamenilor pe stradă mai frumoasă. Foarte interesant. Foarte uman.
  • Ce-mi mai place mult de tot e felul în care sunt construite locuințele. Stau într-o zonă rezidențială foarte frumoasă și liniștită, unde ți-e mai mare dragul să privești casele. Foarte ergonomice și calde, genul de locuințe în care iarna te vezi înfășurat într-o pătură pufoasă, cu o cană de hot chocolate în brațe, iar vara te închipui afară, pe terasă, savurând un vin alb, rece, în bătaia liniștită a vântului. Zona unde mă aflu acum în vizită are surprinzător de multă verdeață, având în vedere că se află chiar în Atlanta, nu într-una dintre suburbii.

 

  • De altfel, Atlantei i se spune „orașul din pădure” – printre sute de blocuri-turn și de construcții absolut colosale, își fac loc copaci și suprafețe verzi întinse, așa încât poți avea uneori senzația că te afli într-un orășel unde oamenii încă trăiesc curat și iubesc și prețuiesc natura. Paris, Roma, München, București – o fi cam târziu să ia exemplu…?

 

  • Nu știu cum se face, dar pe unde mă duc, am bafta de a vedea mereu câte un animăluț sălbatic. O să ajung să cred că sunt niște întâlniri karmice. Am petrecut o perioadă în Germania, iar în curtea casei unde am stat trăia un arici. M-am împrietenit cu el și venea să-l hrănesc în fiecare seară. Aici, terasa dă într-un fel de pădure, nu exagerez, chiar asta e senzația – copaci frumoși și înalți, de abia întrezărești celelalte case. Iar în copaci, în afară de păsări minunate, țopăie zi de zi veverițe! Un peisaj mai mult decât încântător atunci când îți bei cafeaua afară, la soare. Da, e soare și călduț deja în Georgia, un adevărat început de primăvară. Binecuvântarea așezărilor din sud.
  • Ei bine, frumusețea și liniștea asta au, totuși, un preț: dacă locuiești într-o astfel de zonă rezidențială, nu te poți mișca nicăieri fără o mașină. Sistemul de transport public în Atlanta e aproape rudimentar – o spun chiar localnicii – pentru că aproape toată lumea are o mașină. Dacă vrei să ajungi în diferite părți ale orașului, îți trebuie timp și picioare bune, pentru că ai mult de mers pe jos până la prima stație de autobuz, care să te ducă apoi la prima stație de MARTA (rețeaua de metrou din Atlanta), ca să poți ajunge unde dorești. E o călătorie lungă, la care mai nimeni nu se înhamă decât dacă nu are încotro. Ah, stați, MARTA nici măcar nu te duce oriunde îți dorești – are patru linii majore, deci dacă ai treabă în nord-vest, să zicem, te descurci cu alte autobuze.

 

  • Ce e inedit și plăcut: deși toată lumea are mașină (și toată lumea o conduce), traficul e chiar aerisit. Sigur, sunt mulțimi de mașini pe strazi, dar nu am văzut până acum traficul din România sau din marile metropole europene, în care mașinile înaintează, bară la bară, câte un centimetru pe oră. Nu, aici se merge, mașinile-s multe, dar se mișcă permanent. Asta, datorită spațiilor uluitoare, a șoselelor ce pot avea și câte opt benzi de circulație și care nu lasă timp mașinilor să se înghesuie una într-alta. Apropo, știu că ați auzit deja asta despre America, dar e atât de maaaare! Totul e atât de spațiooos! Spațiu, spațiu și iar spațiu! Nici o șansă să dezvoltați aici vreo senzație de claustrofobie. Dimpotrivă, de îndată ce ieși din aeroport ai impresia că cineva îți descheie ultimul nasture de la cămașă și că poți în sfârșit respira liber.

 

  • Americanii sunt campioni când vine vorba de mâncare nesănătoasă, dar, printr-o stranie așezare a lucrurilor, sunt cei mai entuziaști promotori ai stilului de viață echilibrat. Asta îi face și cei mai profesioniști creatori de servicii și produse în domeniu. Locuințele au acces la sala de sport și piscină incluse în chirie (lucru întâlnit și în alte țări, e drept), iar dacă te preocupă cu adevărat sănătatea ta, îți vine foarte ușor s-o menții, pentru că ai la îndemână tot, absolut tot ce ai nevoie.
  • Mâncarea din supermarket-uri, ca peste tot, poate fi foarte bună sau foarte rea, în funcție de cât de atent ești atunci când o alegi și de cât de mult ești pregătit să cheltuiești pentru ea. Un mare avantaj este că ai la dispoziție o varietate incredibilă de fructe și legume, exotice sau nu; orice crește pe acest pământ poți cumpăra și mânca. Farmer’s Market e un loc bun pentru astfel de cumpărături, în timp ce supermarket-uri precum Kroger’s sau Publix oferă aproape tot ce are nevoie o familie normală în materie de alimentație. Preferatul meu, însă, e lanțul Whole Foods – de la cosmetice până la cafea și alimente sau mâncare proaspăt gătită, sunt produse integrale, în mare parte bio, greu de găsit în alte locuri. După multe teste, am ajuns la concluzia că Whole Foods au și cele mai bune croissante cu unt. 🙂
  • Dacă tot vorbim de mâncare, laptele american e cel mai sec pe care l-am gustat vreodată. Am căutat peste tot un lapte care să aibă gust de lapte, nu am găsit decât la Whole Foods, dar nici acela nu e chiar lapte… În rest, dacă-l cumperi de la alte magazine, are gust de lapte praf, ceea ce probabil că și este, pentru că am uitat o sticlă deja desigilată în frigider timp de vreo șase zile și n-avea nici pe naiba! (Nu vă speriați, doar l-am mirosit, nu l-am mai băut.) Cred că e precum hamburgerii de la McDonald’s – te poți bucura de ei și când au un an vechime!
  • Atlanta – și bănuiesc că și alte orașe – are o varietate incredibilă de restaurante. Primul pe care l-am încercat, la întâmplare, a fost unul cu specific brazilian (bunicel, dar nu memorabil). Am mâncat apoi cea mai bună mâncare indiană la Swapna Indian Cuisine, iar ieri am ajuns la un restaurant persan, cu preparate cu o aromă neobișnuită, dar foarte plăcută. Bineînțeles, am vrut să testez un cheeseburger american 100 % și am făcut asta la Burger 21 și Steak ‘n Shake. Nu sunt o consumatoare de junk food, dar experiența a fost un răsfăț total și nu regret nici un carbohidrat ingerat! 🙂 N-am vrut să ratez nici marile instituții culinare americane IHOP (International House of Pancakes) și Dunkin’ Donuts; ambele m-au făcut să spun: Mi-a plăcut, dar nu mai vreau! La fel și cu un restaurant cu specific vietnamez, pe care nu-l mai încercasem niciodată. Mâncarea nu e rea, dar pur și simplu nu mi se potrivește mie. În schimb, când am ajuns la Copeland’s, mi-am dat seama care e mâncarea mea preferată din lumea întreagă, fără să fi știut până acum! Bucătărie specifică zonei New Orleans, deci de inspirație franceză, dar americanizată în cea mai delicioasă manieră posibilă. Vă rog, mergeți la Copeland’s dacă ajungeți în America și-l întâlniți pe undeva! Dacă n-o să vă placă, vă decontez eu consumația, promit!
  • Există magazine în care poți găsi, cred, cam tot ce-ți trece prin minte. Inclusiv pufuleți românești, fâină Dobrogea sau Boromir, napolitane Eugenia sau ciocolată Rom! Da, le-am văzut într-un butic cu produse din Balcani – Bakall International – unde căutam să-mi cumpăr cafea grecească.
  • Dacă ajungeți în Atlanta și nu aveți timp să vedeți decât un singur lucru, alegeți Georgia Aquarium! Este locul pentru care s-a inventat sintagma „o experiență de neuitat”. Pentru prima oară în viață, am văzut pinguini – atât de mulți și de frumoși, că nu știam pe care să-l admir mai întâi. Am văzut dragoni de mare, castori, balene Beluga, rechini enormi, pisici de mare și o mulțime de alte specii cu care știu că nu m-am mai întâlnit vreodată față în față. Când ajungeți, întrebați la intrare la ce oră începe spectacolul cu delfini – trebuie să prindeți neapărat un show inclus în preț. Dar, vă avertizez de pe acum, e atât de emoționant, că s-ar putea să vă trebuiască o batistă, just in case

Atlanta Aquarium

[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_1.jpg]3222
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_2.jpg]1081
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_3.jpg]911
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_4.jpg]871
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_5.jpg]871
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_6.jpg]861
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_7.jpg]801
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_8.jpg]751
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_9.jpg]732
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_10.jpg]822
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_11.jpg]782
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_12.jpg]732
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_13.jpg]692
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_14.jpg]751
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_15.jpg]732
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_16.jpg]682
[img src=http://www.larevista.ro/wp-content/flagallery/atlanta-aquarium/thumbs/thumbs_17.jpg]692

 

  • Lângă Aquarium, în Pemberton Place, se află și muzeul Coca-Cola, companie care își are sediul în Atlanta. Mie nu mi-a stârnit curiozitatea, dar nici n-aș refuza categoric să merg.

World of Coca Cola Atlanta

  • Americanii sunt foarte curioși de oamenii care vin să le viziteze țara. E de ajuns să începi să vorbești și să-ți remarce accentul, că și vor să știe de unde vii, iar apoi încep un lung șir de întrebări despre țara ta, despre cum îți place în America etc. De multe ori m-am simțit ca în timpul unui interviu, oferind explicații tuturor curioșilor. Încă nu știu ce să cred despre mitul că americanii habar nu au de România sau de Europa, în general. Unii știau exact unde e țara noastră, alții m-au întrebat „de ce vorbesc despre România și Europa ca și cum ar fi două lucruri diferite” (??!).
  • Am traversat granița spre South Carolina, într-o zi, ca să ajung în Charleston, la malul oceanului. Un loc cu totul diferit de Atlanta, despre care am să vă povestesc curând.
  • Nu știu dacă am reușit să vă schițez o imagine realistă asupra locurilor vizitate, dar, de fapt, nici nu am avut cu adevărat această ambiție – știu că e imposibil. În schimb, sper că v-am deschis măcar apetitul pentru colindat. Închideți romanele și albumele de fotografii și pregătiți-vă bagajul. America e, în mod sigur, un loc de văzut cu ochii voștri, măcar o dată-n viață!

Fotografii: arhiva personală, www.larevista.ro

Urmăriți jurnalul meu american și pe Facebook, sub hashtag-ul #corinainamerica!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus