vineri , 22 octombrie 2021

Zoia Alecu: „Pentru mine, un bărbat sexy trebuie în primul rând să fie deştept”

Care a fost cel mai important mesaj pe care ai încercat să-l transmiţi de-a lungul anilor, prin muzica ta?

Tot ceea ce faci tu ca artist, în clipa în care scrii, reprezintă un mesaj. Sigur, câteodată s-ar putea ca şi situaţia politică să mă facă să scriu anumite lucruri. Societatea asta, suprasaturaţia de corupţie şi de politicieni mincinoşi care promit marea cu sarea şi care, până la urmă, fac invers… Eu nu fac politică. Dar, parcă, totuşi, nu mi-e indiferent. Un instrument mic pentru a trimite mesaje unor mase mari de oameni există şi în mâinile noastre. Noi, românii, dacă am învăţa să luăm atitudine, fără să fim fanatici, ne-am scuti de multe necazuri. S-a ajuns la faza asta în care spui: „Să am ce pune pe masă mâine”. Mai departe de mâine nu prea ne mai gândim. Dar după noi vin şi celelalte generaţii, copiii noştri, nepoţii noştri… Dacă noi nu le dăm în primire nimic, ei vor avea nimic. Și cu atât mai puţin vor avea pentru ce să lupte!

Care e desenul tău animat favorit?

Îmi plăcea foarte mult Woody, îmi plăceau Tom şi Jerry. Și basmele: Albă ca Zăpada sau Cartea Junglei cred că le-aş putea vedea la nesfârşit. Sunt nişte desene fabuloase. Foarte frumoase sunt și Doamna şi Vagabondul și Pisicile aristrocrate.

Care sunt filmele la care plângi întotdeauna?

Eu, fiind un om foarte sensibil, ca orice artist, pot să fiu ușor impresionată de unele scene. Spre exemplu, îmi vine în minte celebrul film al lui Sean Penn, Mă cheamă Sam. Este un film extraordinar, la care cu mare greutate reuseşti să nu plângi. E atât de impresionantă relaţia dintre el şi fetiţa lui şi felul în care o iubeşte, şi în care încearcă să o ocrotească, cu puterile lui… Extraordinar! Pe mine m-a emoţionat profund acest film, la fel ca și cel cu Will Smith, În căutarea fericirii.

Dacă ai merge la un bal mascat, în ce te-ai costuma?

În niciun caz nu m-aş costuma în puma sau în pisică, ori în ceva frivol. Cred că m-aş costuma în cavaler.

Care sunt scriitorii tăi preferați?

Mi-a plăcut cu precădere Bulgakov. Și Dostoievski, care are un stil psihologic profund, alegoric. Este greu de înţeles, dar, odată ce te-a prins, este greu să laşi cărţile lui din mână. Îmi place foarte mult şi Julio Cortazar – „Sfârşitul jocului” este una dintre cele mai deosebite cărţi pe care le-am citit vreodată. Citesc cu plăcere Marquez, Borges.

Care sunt pentru tine cei mai sexy bărbaţi din lume?

Pentru mine, un bărbat sexy trebuie în primul rând să fie deştept. Apoi, sexy, pentru mine, înseamnă atitudinea. Întotdeauna am deliminat trupul de atitudine. Pentru că întotdeauna un trup construit mai puţin fericit poate să câştige foarte mult prin atitudine. Sexy mi s-a părut, de exemplu, Al Pacino. Sau Sean Connery, dar în a doua parte a vieţii lui. Un bărbat bine a fost și Robert Redford – cred că el ar trebui să se cloneze (zâmbește).

Care este accesoriul de care nu te desparţi niciodată?

Ceasul. Dacă nu am ceasul la mână, mă trezesc şi nu mai pot să adorm. Mă mai trezesc în timpul nopții și am un gest reflex: să duc mâna la ochi şi să mă uit cât e ceasul. Face parte din corpul meu deja, îl port din copilărie. Un alt obiect de care nu mă despart niciodată este lanţul cu cruciuliţă pe care îl port la gât. Este un obiect primit în dar şi care o mare valoare sentimentală. Și înainte de el aveam un alt lănţişor cu cruciuliţă, primit de la mătuşă-mea, pe care l-am pierdut, din păcate.

Care ţi se pare cea mai grozavă invenţie în materie de cosmetică?

Cred că cea mai mare invenţie în materie de cosmetică nu a fost inventată încă. Poate atunci când se va inventa metoda non-invazivă prin care să îţi poţi reface nu numai faţa, ci şi corpul, fără să te taie un doctor, aceea va fi descoperirea epocală. Pentru femei ar fi foarte important. Pentru bărbaţi, mai puţin, pentru că bărbaţii beneficiază de o textură mai bună decât noi.

Ce-ţi plăcea cel mai mult să mănânci când erai mică?

Nu prea îmi plăcea să mănânc, asta era durerea. Îmi plăcea foarte mult rasolul de vită, carnea fiartă pur şi simplu, cu hrean şi cu pătrunjel. Îmi plăcea foarte mult grătarul, mai ales cel din carne de vită. Îmi plăceau dulcurile, dar nu prea mâncam. Noi mâncam dulciuri o dată pe lună, când lua tata salariul. Se ducea la o cofetărie care a căzut la cutremur, lângă fostul Hotel Bucureşti. Era o cofetărie care se numea Nestor. Aveau nişte maeştri cofetari care făceau nişte bunătăţi de-ţi lăsa gura apă! Acolo se ducea tata, la fiecare dată de 17 a lunii, când lua salariul, şi venea acasă cu bomboane cu vişine trase în ciocolată, cu prăjituri, cu bomboane învelite în zahăr ars şi ciocolată. Bineînţeles că noi, fiind patru copii,  la topeam în două zile! În casă mai aveam marmeladă, care era foarte bună. Întotdeauna nişte marmeladă cu puţin unt şi cu pâine îţi satisfăcea nevoia de dulce.

Dar, astăzi, de la ce mâncăruri nu te poţi abţine?

De la fructe de mare. Homari, raci, creveţi, caracatiţă, calamari – le ador.

Cum îţi place să-ţi bei cafeaua?

Când beam cafea, o beam cu lapte şi cu un pic de zahăr. Când nu aveam lapte, o beam cu frişcă. Dar nu mai beau cafea de peste 20 de ani. Am avut o lungă perioadă în care am consumat ness, şi încă foarte tare. Beam câte şase căni pe zi, de câte 250 de mililitri, pentru că pierdeam nopţile. Timp de 12 ani am fost plecată în străinătate şi am avut program de noapte. Trebuia să dansez, să cânt, să fiu în formă. Apoi am lăsat cafeaua de tot. Vreo doi ani, am băut fără cofeină, până când am aflat că o cafea decofeinizată suportă foarte multe procese chimice care sunt cancerigene.

Care este primul lucru pe care îl faci dimineaţa, când te trezeşti?

Imi fac toaleta, mă pieptăn, apoi cobor în bucătărie şi îmi prepar ceva de mâncare. Dacă am chef, îmi fac un ceai. Îmi iau vitaminele, după care încep să-mi desfăşor programul.

Ai vreun vis din copilărie pe care nu ţi l-ai împlinit?

Când eram mică am visat de foarte multe ori că aveam aripi și zburam. Te face să simţi că poţi absolut orice. Din păcate, e un vis irealizabil, nu?

Care sunt cele mai mari extravaganţe ale tale?

Nu mi-am prea permis extravaganţe niciodată.

Dacă viaţa ta ar fi un film, ce fel de film ar fi?

Ar fi o dramă, o poveste cu de toate. Aşa cum este viaţa, de altfel, pentru că nu râzi de la început până la sfârşit , și nici nu plângi de la început până la sfârşit, ci există un melanj care-i conferă un farmec. Și un rost.

Crezi că este ceva greşit despre tine în percepţia publică?

Uneori, unii oameni, care, zic eu, nu sunt foarte fini psihologi, m-au acuzat de aroganţă sau de superioritate, pe care eu nu le-am afişat niciodată. Dacă sunt într-un mediu unde chiar nu cunosc pe nimeni, primul lucru este să zâmbesc tuturora. Pentru că eu nu sunt o țâfnoasă şi n-am să fiu niciodată. Iar unii care, probabil, sunt mai emotivi de felul lor, au impresia că eu mă cred superioară. Și poate că îşi doresc să intre în vorbă cu mine sau să legăm o amiciţie, dar pentru că nu îndrăznesc să o facă, au impresia că eu trăiesc într-un turn de fildeş. Ei, bine, nu.

Dacă ai putea să furi ceva, fără să te prindă nimeni, ce ai fura?

Când eram copil, furam fructe de pe unde nimeream. Am mers odată la furat de pepeni cu verişorii mei. Eram undeva în regiunea Dobrogea şi, pentru că noi nu aveam în grădină pepeni, ne-am dus în grădina altuia. Ei, bine, ne-a văzut şi dacă nu ne-a fugărit pe acolo… Pe doi dintre noi i-a prins şi i-a caftit! Ţin minte că până acasă nu m-am oprit din fugă. Astăzi, însă, nu ştiu ce aş fura. Probabil că ciocolată. Să zicem că ar fi, aşa, o masă pusă şi lumea încă nu s-ar așeza. Aș fura un pic de ciocolată, pentru că eu niciodată n-am răbdare.

Ce anume ar trebui să fie în plus sau în minus în viaţa ta pentru ca să spui că este perfectă?

Asta este o întrebare foarte grea. În minus mi-aş dori vreo 15-20 de ani. Iar în plus nişte lucruri mai degrabă de natură materială. Spre exemplu, mi-aş dori să am maseuza mea personală. Să am un elicopter și un pilot pentru elicopterul respectiv. O limuzină, pentru că îmi plac maşinile mari. Cu tot cu şofer, ca să nu mă obosesc eu (zâmbește).

Ce rol a jucat dragostea în viaţa ta?

A jucat un rol important. Și încă mai joacă. Pentru că, fără dragoste, viaţa este îngrozitor de searbădă. Dacă nu eşti capabil de iubire, înseamnă că suferi de un handicap grav. Dragostea este cea care umple viața cu frumos; în lipsa ei, eu una nici macar n-aș putea să respir. Poate, de multe ori, mi-am iubit dușmanii, i-am iertat, fiind pe deplin conștientă că doar așa pot eu respira.

Cel mai recent album semnat Zoia Alecu se numește „Printre lupi”.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus