vineri , 26 aprilie 2019

Alexandra Nechita: Acasă vorbim doar româneşte şi practicăm toate tradiţiile ca şi cum am trăi în România

AlexN

Încă de la vârsta de 12 ani, Alexandra Nechita a expus peste tot în lume, din America până în România, Singapore, Japonia sau Noua Zeelandă, iar picturile sale se găsesc în diferite muzee ale lumii (cum ar fi Colecţia Vaticanului, din Roma, sau The Rock&Roll Hall of Fame, din Cleveland) ori în colecţiile private ale celebrităţilor precum Celine Dion, Woopi Goldberg, Charlize Theron, Stephen Baldwin, Catherine Deneuve, David Letterman, Rosie O’Donnell, Phil Collins, Calvin Klein, Oprah Winfrey, Larry King (care a prefaţat cartea pe care Alexandra a scris-o) sau Lionel Ritchie. De-a lungul timpului, a avut apariţii televizate la CNN, The Oprah Winfrey Show, The Rosie O’Donnell Show, CBS Sunday Morning sau NBC’s Today.  

Deşi locuieşte în America, de la vârsta de doi ani, Alexandra vorbeşte doar româneşte acasă şi împreună cu familia sa practică toate tradiţiile cu aceeaşi regularitate ca şi cum ar trăi în România, pentru că „ştie la prima mână cât de valoros este pentru cultura şi rădăcinile cuiva faptul că acestea să fie prezente activ în viaţa lor”.

Pe cine admiri, în mod special, dintre toate emblemele istorice ale culturii române?

Sunt o mare admiratoare a lui Constantin Brâncuşi. Ar trebui să menţionez că se află printre multitudinea de artişti români pe care am admirat-o dintotdeauna. Motivele mele vin dintr-o perspectivă vizuală. Munca sa a avut capacitatea de a dura în timp şi de a aprinde emoţii. Îi consider munca atât de puternică şi intuitivă, acestea fiind cele două atribute pe care m-am străduit să le ating în munca mea de zi cu zi.

Dar din cultura mondială?

Lista este imensă. Şi, deşi mi-ar plăcea să indic o personalitate renumită la nivel mondial pentru a putea discuta, îmi dau seama că cei pe care admir cel mai mult sunt oamenii care îmi influenţează viaţa în mod regulat, de la familie, la prieteni şi la cei care se află în sfera mea de lucru. Îmi dau seama că, deşi încă visez la lucruri mari şi aspir la titluri complexe şi glorie, ceea ce mă preocupă mai mult este dorinţa de a fi o fiinţă umană bună. Ştiu că sună banal, dar este într-adevăr o misiune zilnică să faci în mod conştient alegerile corecte, nu doar pentru binele meu, dar şi pentru al celor din jurul meu. Cu adevărat, lucrurile care contează cel mai mult în final sunt cele mici.

Din punctul tău de vedere, sunt românii patrioţi?

Românii sunt cu siguranţă patrioţi. Ei bine, cel puţin cei din familia mea. Având în vedere faptul că părinţii mei au trecut prin tulburări politice şi sociale severe, nu am simţit niciodată că ar fi dorit să-şi ascundă trecutul, cu toate că ştiu cât de dificil şi împovărător a fost pentru ei. În schimb, l-au folosit ca să ne înveţe pe mine şi pe fratele meu, care este născut în America, să ne păstrăm identitatea românească. Chiar şi astăzi, vorbim doar româneşte şi practicăm toate tradiţiile cu aceeaşi regularitate ca şi cum am trăi în România. Ştiu la prima mână cât de valoros este pentru cultura şi rădăcinile cuiva faptul că acestea să fie prezente activ în viaţa lor. Mi-aş dori să pot spune că toţi românii care trăiesc în străinătate au în continuare această dragoste şi admiraţie pentru ţara lor aşa cum o au părinţii mei şi aşa cum m-au învăţat pe mine să o am, dar realitatea tristă este că mulţi uită şi, înainte să-şi dea seama, sunt doar de origine română.

Dacă ar fi să facem o paralelă între România şi alte ţări, care e profilul cultural al României, din punctul tău de vedere?

Nu mă consider calificată să răspund corect la această întrebare. Realitatea este că am trăit în Statele Unite de când aveam doi ani. Cu toate acestea, văd că România lucrează într-adevăr spre creşterea culturii şi a patrimoniului. Văd aceasta prin intermediul multitudinii de organizaţii şi a numeroşilor români cu care m-am asociat. Se pare că toţi împărţim o pasiune comună pentru ţara noastră şi personalitatea sa culturală şi ceea ce înseamnă aceasta pentru noi.

Cum credeţi că va evolua cultura în România, în următorii ani?

Această întrebare este atât de subiectivă. Nu putem prezice evoluţia politică, socială sau economică a României. Tot ceea ce putem face este să încercăm să o ghidăm în direcţia pe care noi o visăm. Nu putem fi blocaţi în metodele şi ideologiile din trecut, dar în acelaşi timp nu putem abandona istoria şi tradiţia cu totul. Este importantă expunerea continuă, să continuăm să descoperim noi metode şi cu aceasta progresul va fi făcut.

Profesional vorbind, care a fost prima ta iubire?

Din punct de vedere profesional, prima mea dragoste au fost călătoriile ce au venit odată cu pictura mea.

Cum ai descoperit pasiunea pentru pictură?

Mi-am descoperit pasiunea pentru pictură când eram foarte mică. Eram consumată de dragostea mea pentru culori şi mă simţeam cel mai bine când puteam participa în orice fel de marcare, de la pereţi la podele la zeci şi zeci de cărţi de colorat pe care le umpleam în fiecare săptămână. Părinţii mei nu au fost niciodată uimiţi de „talentul” meu, ci mai degrabă erau îngrijoraţi că au un copil introvertit care va creşte fără nicio abilitate socială. Mă încurajau să continui să desenez şi să pictez, dar în acelaşi timp mă împingeau să iau parte în aşa-zisele jocuri de copii normale. Arătam prea puţin interes în a mă juca afară cu păpuşile sau în a-mi face prieteni noi. Tot ceea ce îmi doream era să fac desene cu creioanele, cu acuarelele. La acea vârstă nu aveam o concepţie asupra a ceea era un artist sau ce ar însemna o carieră în artă, tot ceea ce îmi doream era să pictez mereu. Pot spune cu siguranţă că inima mea a dorit pictura de prima dată când m-am cufundat în vopselurile seducătoare ce mi-au permis să mă exprim.

Fiecare amintire a unei meserii făcute cu pasiune este, cu siguranţă, importantă. Însă, dintre toate una, mai mereu, se evidenţiază mai mult. Care ar fi aceasta, în cazul tău?

Păstrez foarte multe picturi în propria mea colecţie privată. E un arsenal al muncii pe care îl păstrez pentru o varietate de motive. Ar fi uşor să zic că acelea sunt piesele mele cele mai memorabile sau „favorite”, dar nu acesta este motivul pentru care ţin o colecţie privată. Mă consider o artistă foarte prolifică. Constant fac ceva. Câteodată bun, câteodată rău. A indica cu precizie o anume lucrare memorabilă de-a mea este dificil, nu pentru că ar fi memorabile toate, ci pentru că fiecare piesă reprezintă vocea mea, logica mea, intuiţia mea, înfrângerea mea, viziunea mea şi aspiraţiile mele. Fiecare pictură sau sculptură reprezintă o experienţă care mi-a lăsat sentimente ce nu le-am mai avut înainte. Sunt încremenită în acel moment, cu monumentalele mele statui de bronz, parţial şi din cauza capacităţii lor de a revitaliza un spaţiu geografic. Sunt o mare adeptă a artei publice şi a conexiunii dintre comunitate şi geografie. Toate aceste sunt idei pe care le explorez prin intermediul marilor mele sculpturi pentru exterior.

Când ai simţit că ești cel mai mândră de tine, de-a lungul profesiei?

Mă simt cel mai mândră de mine însămi atunci când văd cu ochii mei interacţiunile dintre lucrările mele şi privitor.

Care sunt cele mai valoroase lucruri pentru tine, ca individ?

Posesiunile mele cele mai valoroase sunt mintea şi spiritul meu, pe care le datorez părinţilor mei. Însă familia mea este cel mai important dar. Mama şi tatăl meu de neegalat, fratele meu, care este prietenul meu cel mai bun, şi bunica mea incredibilă, care m-a crescut.

„Români pentru o lume”, campania Fundației Sergiu Celibidache

Pentru astfel de români ca Alexandra Nechita a luat naştere „Români pentru o lume”, campania naţională de responsabilitate socială iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache. „Români pentru o lume” reprezintă un omagiu adus marilor personalităţi româneşti ce au adus mândrie şi glorie României, peste tot în lume şi aduce în atenţia fiecăruia dintre noi pe co-naţionalii noştri care, prin activitatea lor, rămân nemuritori. Finalitatea acestei campanii o constituie organizarea unui concurs naţional online (pe www.romanipentruolume.ro  şi pe pagina de Facebook) de tribut adus culturii sau unei personalităţi anume, prin care oameni din domenii diferite ale culturii se vor putea înscrie astfel încât să dedice o pictură, o compoziţie, o sculptură, un poem, etc. În urma unui vot de specialitate şi prin votul sponsorilor, cei selectaţi vor merge în finală, unde vor fi jurizaţi de către un juriu de specialitate şi de către public. Câştigătorii vor primi burse de studiu în România şi în străinătate.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus