LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Vocea ei caldă și piesele ei, de un bun-gust cu totul neobișnuit în muzica noastră, au așezat-o pe primul loc în topul celor mai bine vânduți artiști independenți din România. Alexandra Ușurelu nu se află sub contract cu nicio mare casă de discuri, ci își conduce cariera singură. De fapt, împreună cu soțul ei, Bobby Stoica, compozitor, producător și fost membru al trupei Voltaj. A încheiat nu de mult două turnee, a lansat un nou videoclip superb, pentru melodia „Suflet, rămâi pur”, și se pregătește să scoată pe piață cel de-al doilea album. Și ne-a acordat un interviu, în care vă invită s-o cunoașteți mai îndeaproape și să priviți lumea altfel.
Cât de mult îţi pasă ţie, Alexandra, de succesul comercial? Cât de important este pentru tine gustul publicului, înainte să lansezi o piesă? Cât de mult te ghidezi după ce „place” şi câtă greutate are în final ce-ţi place ţie?
Pentru mine, normalitatea este să-ți pese în cel fel și unde ajunge mesajul tău, muzica pe care o cânți. Asta poate și pentru că este foarte personală expunerea mea în fața publicului, nu cânt pentru că trebuie sau pentru că așa mi s-a zis acum, ci pentru că așa simt. Cred că asta definește, de fapt, drumul unui artist independent. Bineînțeles că este importantă pentru mine părerea oamenilor pentru care cânt, atâta timp cât mă regăsesc în ea.
Succesul este ceva provizoriu, vine și pleacă, deci nu asta caut. Caut, în schimb, să fiu consecventă și oricât de bun sau mai puțin bun ar fi ultimul cântec lansat, să reușesc să-mi țin publicul aproape.
Ştiu – şi dovadă sunt vânzările primului tău album şi succesul turneelor tale – că exista o audienţă care cauta şi iubeşte muzica ta. Ţi-a fost greu s-o găseşti? Cum ai ajuns la oamenii care te ascultă, în condiţiile în care nu eşti sub contract cu nicio casă mare de discuri?
Talentul este doar un dar cu care ne naștem – acesta este lucrul pe care am făcut bine să-l înțeleg ca să pot ajunge acum la ascultătorii mei; ca să ajungi la oameni, trebuie să și muncești foarte mult și să fii atent cum valorifici tot ce ai primit, ca să poți da mai departe. Cel puțin, acestea cred eu că sunt „ingredientele”. Apoi, publicul căruia eu mă adresez este un foarte bun promotor al meu, pentru că el povestește mai departe și transformă totul într-un fenomen în jurul meu.
Poate ar fi fost mai ușor drumul alături de o casă mare de discuri, dar în punctul acesta al carierei, eu sunt împăcată cu alegerea de a face lucrurile după cum simt, în mod natural, organic, altfel poate nu aș fi învățat cum să fac un afiș, cum să montez un clip din concert, ce înseamnă producția unui concert și multe altele. Această libertate m-a făcut să înțeleg că nu trebuie să aştepţi să ți se întâmple minuni, le poți crea chiar tu.
De curând am fost invitată ca speaker la o conferință TEDx și, pregătindu-mi discursul despre emoție ca monedă de schimb, mi-am dat seama că emoțiile mele teribile sunt, de fapt, un dar – cel puțin așa m-a învățat publicul meu să le privesc – și că fiecare poate găsi înlăuntrul lui tot ce contează pentru a deveni un model de „se poate și altfel”.
Care sunt cele mai mari avantaje pe care le ai pentru că nu ai renunţat la libertatea asta?
Cel mai mare avantaj este faptul că m-am lovit de multe situații, pe care altfel poate nu le-aș fi înțeles și asimilat. Libertatea de care mă bucur în postura de artist independent m-a făcut să cred în minuni, dar și să simt foarte bine Pământul de sub picioarele mele.
Când şi cum ai început să studiezi muzica? Şi când ţi-ai spus prima oară că eşti artistă, când te-ai identificat cu acest statut?
Nu cred că m-am întrebat vreodată dacă sunt sau nu artistă, dar cred că artiști se numesc cei care au o sensibilitate aparte și o percepție a lucrurilor mai mult decât la suprafață. Mai este ceva, cred că toate acestea capătă valoare dacă le și împarți cu cei din jur, dacă reușești să transmiți, să inspiri, să inovezi, să readuci în sufletele oamenilor emoții de care, poate, au uitat.
Care e partea care-ţi place acum cel mai mult, din toată activitatea ta? Unde te simţi mai bine, în studio sau în faţa oamenilor, la concerte?
Faptul că nu caut promovare cu orice preț și, mai ales, oriunde, îmi închide din start multe canale de comunicare. Dar dintre acelea pe care le am la îndemână, pentru mine, cea mai prețioasă formă de apropiere față de public o reprezintă concertele. Mie-mi place foarte mult să vin mai aproape de oameni în acest mod, și tocmai de aceea, în ultimii ani am susținut peste 300 de concerte. Eu cred că locul unde ne simțim cu adevărat vii este locul unde avem cel mai mult de dăruit, iar la concerte eu asta simt, contactul cu publicul este direct, imediat, iar emoția pe care o primesc înapoi nu se compară cu nimic.
Cum o să fie noul tău album? Ce aduce nou, ce rămâne la fel?
La al doilea album se lucrează încă. Momentan nu sunt toate cântecele gata, încât să putem avea o imagine de ansamblu, dar în august voi lansa primul meu DVD și Blu-Ray, filmat la concertul simfonic „PUR”, susținut la începutul anului în Sala Mare a Teatrului Național București. Este un material video care mi-aș dori să aducă mai mult curaj în rândul artiștilor independenți în a pregăti astfel de concerte. Cred că toți putem asta, dacă alegem să dăruim mai mult decât putem să cerem.
Care a fost cel mai flatant compliment pe care l-ai primit vreodată?
A fost un gest, de fapt. Acum câțiva ani am organizat un eveniment caritabil pentru un băiețel din orașul copilăriei mele, și cineva care îmi ascultă muzica și a vrut să-și exprime încântarea față de tot ceea ce s-a întâmplat, a pus în versuri toată această poveste. A fost foarte emoționant să le citesc înainte de eveniment.
Când nu faci muzică, ce-ţi place cel mai mult să faci? Care sunt marile tale plăceri şi bucurii?
Uneori mă cufund în cărți, alteori caut să ascult muzică nouă, vizionez DVD-uri cu concerte ale artiștilor preferați sau merg chiar să-i ascult live, în afara țării, dar cel mai des le sun pe surioarele mele mai mici și ascult despre lumea lor.
Cum a fost pentru tine toată perioada aceasta care a trecut de când tu şi Bobby v-aţi căsătorit? Cât şi în ce fel v-a schimbat căsătoria?
Ne-a unit mai mult. În rest, avem tot 23 de ani amândoi. 🙂
Alexandra și Bobby
Sunt nenumărate exemple în showbiz de cupluri care trăiesc şi lucrează împreună, multe dintre ele cu enorm succes. Crezi că e mai productiv, mai benefic să colaborezi cu soţul tău în tot ce faci?
Dacă îl respecți pe cel de lângă tine și vrei să fie fericit, cred că reușești să depășești orice poate părea mai puțin benefic.
Consideri că un artist are (sau trebuie să aibă) întotdeauna un mesaj însumat în muzică lui? Al tău care ar fi?
Consider că fiecare poate să se exprime cum dorește, cu sau fără mesaj, după cum consideră și după cum este construit. Eu pot doar să aleg să ascult sau nu. În niciun caz nu voi spune că nu este bine cum face cineva, eu iubesc lumea și îi respect părerile.
La fel, faptul că muzica mea emite sau nu un mesaj depinde de percepția fiecăruia, dar mi-ar plăcea să cred că reușesc să transmit oamenilor emoție, sensibilitate, firesc, dorința de a lumina umbrele din jur.
De ce ai ales toate aceste locuri exotice – Indonezia, Brazilia, Chile – pentru filmările videoclipurilor tale?
Mă interesează mult să cunosc lumea și bogățiile ei culturale, iar dacă am ales să filmez „la capătul lumii” videoclipuri, a fost pentru că mi-am dorit să aduc și acasă acel capăt de lume. Am ales aceste destinații pentru că eram impresionată de culturile lor, cunoscându-le doar din cărțile citite. Și chiar am întâlnit acolo culturi foarte interesante, locuri și oameni care au povești extraordinare. De exemplu, pentru clipul „Suflet, rămâi pur” am fost în zone greu accesibile, unde am întâlnit oameni cărora natura le-a luat casele sau chiar pe cei dragi, în urma tsunami-ului din Oceanul Indian (2004) sau a vulcanilor ce dislocă frecvent gospodării. Oameni care au avut puterea să o ia de la capăt împreună cu cei iubiţi.
Care e cel mai important lucru pe care l-ai învăţat în cariera ta?
„Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis”. Spunea asta, într-un poem, un domn pe nume Radu Gyr.
Ce-ţi doreşti cel mai mult, acum?
Să îmi pot invita publicul la un nou concert simfonic.
***
Like! Alexandra Ușurelu pe Facebook
Fotografii: Infomusic, UNICEF
Semnat de Corina Stoica
