Alina Grozea: „Să fii sărac înseamnă să nu te iubească nimeni”

Un interviu-portret cu Alina Grozea, pe care vă invit s-o cunoașteți întocmai așa cum e: un om plăcut și plin de umor și, mai ales, un om care spune adevărul, despre el însuși și despre tot ce-i în jur, lăsând mereu amprente vizibile prin sufletul cuiva. 

Care sunt primele lucruri pe care le faci dimineaţa?

Mă întind ca o pisică, deschid geamul şi beau multă apă din sticla pe care o ţin mereu lângă pat.
Apoi, ca toată lumea… treburi ce ţin de igiena personală.

Cum arată o zi perfectă?

Aici o să dau copy/paste unui scurt text din a doua carte a mea. Chiar aşa se intitulează, „O zi perfectă“:
Indiferent dacă e sărbătoare sau nu, e o zi cu artificii, o zi în care mă simt inundată de emoţii frumoase. Am descris de multe ori în mintea mea, în cercuri vesele sau în discuţii sofisticate, idealul de fericire. M-am grăbit, ipocrit şi deşănţat, să aşez fericirea în palate aurite, în maşini luxoase, în aşternuturi fine, în conturi grase de bancă, în ochi perfect albaştri, în mângâierea muşchilor bine lucraţi ai vreunui exemplar masculin frumos şi celebru. Dar în nopţi cu lună plină şi suflet gol, am curajul să recunosc, ascunsă după perdele de lacrimi, că visele mele de fericire nu se potrivesc defel declaraţiilor îndrăzneţe şi înfumurate de peste zi. Atunci accept, aşa cum vă împărtăşesc acum şi vouă, că o zi perfectă, o clipă perfectă, o viaţă binecuvântată sunt acelea în care iubesc fără zvârcoliri şi primesc, fără să cerşesc, iubire. Iubirea celui de care mi-e infinit de dor, iubirea nemăsurată din îmbrăţişarea părinţilor mei, iubirea preţioasă din ochii copilului ce mă priveşte din cer, iubirea caldă din strângerea de mâna a prietenilor dragi. Fără scenarii complicate, fără decoruri somptuase. Iubire şi atât.

Ce înseamnă luxul pentru tine?

O casă superbă pe malul mării (sau oceanului) şi bani în cont care să mă determine să muncesc doar ca hobby.

Și ce înseamnă să fii sărac?

Să fii homeless. Şi să nu te iubească nimeni.

Care crezi că e cea mai bună idee pe care ai avut-o vreodată?

Mă crezi că nu-mi trece prin cap nicio idee care ar merita să fie menţionată aici? Poate şi pentru că niciodată nu am idei de care să fiu pe deplin mulţumită. Orice idee pe care am avut-o, oricât de bună s-a dovedit a fi la început, orice decizie pe care am luat-o în viaţă a fost cu dus-întors.

Dar cea mai proastă?

Să accept un job despre care simţeam de la bun început că mă va duce într-un punct mort, din care nu voi ieşi cu bine. Dar am ales să fiu oarbă.

Care crezi că e cel mai important talent al tău?

Scrisul, să zicem. Dacă ăsta se poate numi talent. Adică nu pot să mă duc la „Românii au talent“ cu vreun text de pe LaRevista.ro, nu-i aşa? :))

Care crezi că este cel mai mare mit despre jurnalişti?

Că unii sunt independenţi. Că există presă liberă. Liberă de publicitate şi muritoare de foame, asta da.

Când ţi-a fost ultima oară ruşine şi de ce?

Când nu m-am documentat cum trebuia pentru un interviu şi am pus o întrebare complet aiurea.

Care e cea mai frumoasă dovadă de dragoste pe care ai primit-o vreodată?

O cerere în căsătorie venită după o perioadă de trei luni de despărțire, răstimp în care omul ăla a parcat mașina, seară de seară, în spatele blocului meu, doar ca să se uite la ferestrele mele luminate, că-i interzisesem să mă sune, să-mi dau seama ce vreau de la relația noastră. N-am mai vrut nimic, am refuzat cererea.

Care crezi că e cel mai bun lucru pe care l-ai făcut în viaţă?

Nu ştiu, să zică alţii dacă am făcut lucruri bune, dacă am lăsat vreo amprentă vizibilă pe undeva, prin sufletul cuiva. Altfel, realizări clasice nu am bifat, n-am făcut copii, n-am plantat pomi şi n-am ridicat nicio casă.

Care e cel mai groaznic lucru pe care l-ai face pentru bani?

Nu ştiu. Deşi îmi plac banii, nu cred aş face lucruri prea grozanice pentru ei. Dar ştii cum e, never say never. Dacă mi-ar pune acum cineva un milion de euro sub nas, poate aş accepta să mănânc vreo porcărie sau să ies în chiloţi pe stradă… Nu te gândi la lucruri mai odioase de atât! 😀

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, în ce moment al vieţii tale ai vrea să te opreşti acum, pentru o vreme?

La vârsta de 18 ani.

Care este forma de artă care te emoţionează cel mai mult?

Muzica! Ăsta e talentul pe care mi-ar fi plăcut să-l am – cântatul! Cred că nicio formă de artă nu ajunge mai uşor la sufletele oamenilor.

Trei obiecte fără de care viaţa ţi-ar fi mai grea: computerul, telefonul şi fondul de ten.

Care e sunetul pe care-l deteşti cel mai mult?

Târşâiala ciubotelor pe gresie.

Care e mirosul tău preferat?

Mirosul de cartofi prăjiţi! Ăla de casă, nu de fast-food.

Ce parte a zilei îţi place cel mai mult?

Dimineaţa, când iau un mic dejun copios.

Ce capricii nu-ţi refuzi niciodată?

Îmi pot refuza orice capriciu, dacă e nevoie, dacă situaţia o cere. Deşi unii mă cred foarte răsfăţată, las mult de la mine, în multe situaţii.

Care e cel mai mare viciu al tău?

Nu cred că am niciun viciu mare. Fumez puţin, beau ocazional, nu fac sex de dragul sexului. Iar de droguri nu am bani! 🙂

Care crezi că e cel mai frumos loc din lume?

Acasă la mine! Oriunde m-aş duce şi oricât de bine m-aş simţi acolo, revenirea în cuibul meu mă încântă cel mai tare.

Care e scena de film la care plângi întotdeauna?

Ah, plâng la multe scene, bocesc rău la filme. Când plânge un personaj masculin, mai ales dacă e unul mai în vârstă, mă topeşte.

Ce regreţi cel mai mult în ce priveşte viaţa ta sentimentală?

Că nu m-am măritat, ca să am şi eu de cine divorţa, ca o femeie respectabilă. 😀

Care e calitatea pe care o admiri cel mai mult la un bărbat?

Sentimentul de siguranţă pe care e în stare să-l insufle femeii de lângă el. Senzaţia aia ca la pieptul lui nu ţi se poate întâmpla nimic rău.

Cum îţi bei cafeaua?

Nu am acest tabiet. Nu mă duc niciodată, cu ochii cârpiți de somn, „să pun de cafea“. Beau ocazional, când ies în oraş, şi atunci aleg cel mai des frappe-ul! Îmi place acela dens, cu multă îngheţata de vanilie, care nu se lasă imediat ce învârți paiul în el. Multe cafenele renumite au picat, din punctul meu de vedere, la testul frappe-ului.

Care sunt cele mai mari extravaganțe ale tale?

De câţiva ani, nu mai am chef să fac curat în casă (deşi eu fac cel mai bine) şi apelez la ajutorul unei menajere. Nu costă deloc o avere şi cred că merită să fac altceva cu timpul meu decât să dau cu aspiratorul şi să frec geamuri.

Dacă viaţa ta ar fi un film, ce fel de film ar fi?

Un film tare ciudat. Un film despre nimic şi totuşi plin de momente care m-au marcat. Un film despre un om aflat în permanentă contradicţie cu el însuşi.

Când închizi ochii şi te gândeşti la viitor, ce vezi?

Nu prea vreau să mă gândesc la viitor, mi-e cam frică de el. Dar tare mi-ar plăcea să văd o casă pe malul mării, lângă Barcelona, o iubire mare și o bătrânețe fără griji. Și toate astea să fie ale mele, desigur! 🙂

Dacă ai putea locui într-o carte, care ar fi aceea?

Mie cel mai mult îmi plac cărţile ciudate şi triste, nu cred că aş locui în ele. Cum ar fi să locuiesc în Macondo-ul lui Marquez? Sau în iubirea chinuitoare din „Fiul risipitor“? Nu, mulţumesc.

Descrie Paradisul.

Acolo unde nu-i întristare şi suspin, vorba preotului. În viaţa viitoare, cică. Nu ştiu să-l descriu, eu mai vreau să stau prin zonă, iar aici, pe pământ, nu-i nicăieri Paradisul. Oriunde te poţi plictisi, poţi suferi, te poţi întrista, chiar şi-n Maldive.

Ce te enervează cel mai mult la oameni?

Ipocrizia! În special aia militantă. Curvele care dau lecţii publice de conduită morală şi perorează despre fidelitatea în cuplu, hoţii care vorbesc cu indignare despre corupţie, bogătanii care spun că pe ei nu-i interesează banii, graşii care dau lecţii despre cum să ne hrănim sănătos, proştii care pretind că ei se uita doar la Discovery, deşi sunt la curent cu tot ce se întâmplă la Capatos… Şi lista poate continua, dar nervii mei n-au greşit cu nimic.

Care e visul tău cel mai mare?

Cel mai mare vis al meu e să se descopere odată antidotul anticancer. M-au afectat rău cazurile de tineri care s-au stins, în ultima vreme, practic de pe o zi pe alta. La două, trei luni de la diagnosticare. Şi să nu aud că deja există antidot şi ca ăla e usturoiul sau sfecla, dar conspiraţia Big Pharma nu vrea să ştim. Fac alergie la oligofrenii de-astea şi îi urăsc din ficaţi pe adepţii Oliviei Steer.
A, şi mai am un vis, pot să zic două? Să se inventeze pastila pentru nemurire sau măcar pentru trăit vreo 300-400 de ani, să văd şi eu ce gadgeturi o să mai apară şi cum va arăta lumea imaginată azi în filmele SF.

Dacă ai putea fura ceva fără să fii prinsă, ce ai fura?

Le-aş devaliza fără milă conturile celor care mi-au făcut rău pe plan profesional şi celor care, în general, îşi bat joc de oameni de pe poziţii de forţă. Unii chiar nu-şi merita banii şi poziţia dobândite cu puţine abilităţi, dar cu mult tupeu, aşa că aş toca în Hawaii salariile lor uriaşe, fără pic de remuşcare.

Privind la viaţa ta din afară, acum, ce sfat ţi-ai da?

Să fiu mai optimistă. Să nu mai rumeg atât doar cele mai proaste scenarii posibile.

Ce faci în fiecare seară, înainte să adormi?

Beau apă din sticla de lângă pat. Şi mă gândesc, ca Scarlett O’Hara, ca şi mâine e o zi…

***

Alina Grozea e jurnalistă, scriitoare și fondatoarea editurii Cartea de Suflet. A publicat două cărți minunate: „De ce nu-mi găsesc pe cineva” și „Toate drumurile duc la mine”. 

Semnat de Corina Stoica