În fiecare marți, ăsta e biroul meu pentru câteva ore, cât Paul e în studio și produce emisiunea lui de radio / The Paul Leslie Hour. E o terasă liniștită și primitoare, care dă spre o zonă împădurită – un lucru comun la casele din Atlanta, supranumit „orașul din pădure”.
Dacă mă-ntrebați, asta aș vrea să fac toată ziua: să stau undeva afară, pe o terasă unde să aud doar sunetul vântului și al veverițelor sărind printre copaci, și să mă ocup de lucruri care-mi plac. Să am cafea și tutun, ceva fructe și apă, poate o prăjiturică, un croissant, un cățel și o pisică… Nu cer mult.
Realitatea, ce să-i faci, arată un pic altfel. Îmi dau seama că articolul acesta e primul pe care-l scriu după multe zile de pauză, ce am pus pe site în ultima perioadă – după interviul cu Johnny Pizza – au fost textele altora. Am (prea) multe lucruri de făcut, nu știu cu care să încep și cu care să termin, așa că sfârșesc, uneori, prin a nu face nimic. Când nu sunt pe drumuri, public poze pe Instagram, care-mi place tot mai mult, mă uit la Seinfeld, seara târziu, ies cu Paul la câte o plimbare lungă. Și-apoi mă apucă toți nervii și frustrarea, că-mi dau seama că iar n-am făcut nimic (din ce trebuia). După care, când mă pun în pat, târziu de tot, dau drumul la muzică în surdină, spun o mantră în gând și mă adun. Și mi se pare că totul e bine.
Și e bine. Azi, și-n fiecare marți, am lucrul ăsta pe care-l iubesc, din fotografia de mai sus. E de ajuns pentru o zi, nu?
#PrivesteLumeaAltfel
Semnat de Corina Stoica