Ce înseamnă România

Pe drumul ștrandului din Vulcan, 2009

Curtea mea de la Vulcan, drumul șerpuit de la marginea pădurii, vechiul ștrand și lacul care nu mai e al nostru, brazii de sus de la Holbav, căruțele trase de cai, drumul Cristianului, zăpada din Predeal, luminițele de sărbători din Sinaia, troleul 5 din Brașov, magazinul Universal, autobuzele împuțite în care merg oamenii la muncă, la 6 dimineața, piețele în care vând bunicii noștri cu mâinile înnegrite de pământ, sacoșele de rafie, prăjitura Ora 12, cofetăria Vatra Ardealului, cozonacii aurii cu nucă și mac, papanașii de la restaurantul Gustări, ciorba de văcuță, zacusca, trenurile în care-i ori prea frig, ori prea cald, gările mereu murdare și mereu pline de farmec, chioșcurile de ziare din Gara de Nord, parcul Cișmigiu, rufele întinse la uscat în balcoane, Casa Capșa, funcționarele ciufute de la Poștă, spitalele în care miroase urât, TVR 1, plaja din Vama Veche, grădinile de vară de la mare, satul de vacanță din Mamaia, micii sfârâind pe grătar, covrigii calzi, pâinea de casă, salata de vinete, cățeii vagabonzi, șpaga dată la doctor și nelipsita pilă, Cerbul de Aur, Herăstrăul, mirosul metroului din București, dopul de la pepene, făcut în piață, merdenele și gogoși cu brânză, holurile lungi din Casa Presei, Dacia, cerșetorii din tramvaie, magazinele non-stop, Fanta shokata și ciocolata Poiana, șaorma la colț de stradă, genericul de la Teleenciclopedia, Liceenii în alb-negru, Ilie Moromete, nemeritații Brâncuși și Celibidache, irepetabila Maria Tănase, naiul lui Zamfir, cărțile Cellei Serghi, râsul Stelei Popescu, poezia lui Nichita și cântecul lui Alifantis, cuvântul dor, Rapsodia lui Enescu, degetele Mihaelei Ursuleasa alergând pe clape, Aura Urziceanu și Monica Anghel, Nadia, vocea lui Ștefan Iordache, Mihaela Runceanu – pe scenă la Sala Radio, costumul popular, bolurile de la Horezu, hărmălaia de la Bran, fițele din Poiana Brașov, bulevardul Republicii, strada Moților, Calea Victoriei, Cetatea Sighișoara, tanti Leontina și nea’ Ionel dând cu coasa, căpițele de fân, ciocolata de casă, curtea mea de la Vulcan, drumul șerpuit de la marginea pădurii, vechiul ștrand și lacul care nu mai e al nostru, brazii de sus de la Holbav, căruțele trase de cai…

Rapsodia…

naiul lui Zamfir…

piețele în care vând bunicii noștri…

oamenii…

oamenii.

Oameni, oameni, semănați

Cu iubire câmpia din voi.

Oameni, oameni, semănați

Cu iubire

Cărările.

La mulți ani!

Semnat de Corina Stoica