LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Este de multă vreme figura familiară a Știrilor principale de la Kanal D. Însă, înainte de asta, a fost jurnalist pasionat de anchete și dezvăluiri. Tocmai de aceea l-am provocat pe Christian Sabbagh la o discuție despre presa de investigații, la care spune că a renunțat de dragul familiei sale. Prezentatorul TV ne-a vorbit și despre țara sa natală, Liban, despre extravaganțele sale, legate de arme și mașini, și despre soția și copiii săi, despre care crede că i-au schmbat destinul.
Mulţi ani ai făcut presă de investigaţii, un domeniu foarte agitat. Acum, la ştiri, ai parte de mai multă linişte… Nu-ţi lipseşte, uneori, ce făceai înainte? Nu simţi nevoia de puțină adrenalină?
Andrenalina face parte din viaţa fiecăruia, fără ea nu am putea trăi. Este o realitate. Dacă vorbim de nevoia mea de adrenalină, atunci vorbim de una controlată. Întotdeauna am pus familia mea pe primul plan. Niciodată nu am acţionat inconştient. Indiferent de circumstanţe, familia mea a fost mereu la adăpost de cei care şi-au dorit să mă vadă doborât la pământ.
Am un prieten bun, jurnalist de investigaţii, care aproape că dispreţuieşte presa mondenă. Cum e pentru tine, azi, să prezinţi inclusiv ştiri mondene? Te-a stânjenit asta vreodată?
În ceea ce mă priveşte, nu am nimic împotriva presei mondene. Nu mă consider un astfel de personaj şi încerc să stau cât mai departe de lumea aceasta. E prea strălucitoare! Îmi obosesc ochii! Prefer, în schimb, luminile girofarului. Câtă vreme prezint ştiri mondene care nu se bazează pe regula celor 3 de S – Sex, Scandal, Senzaţional – nu mă deranjează! Poate aţi observat că Ştirile de la Kanal D sunt line, pozitive, aduc mângâiere în casele oamenilor, alături de informaţia necesară.
Cum îţi explici apetitul publicului pentru acest tip de presă? Şi, mai ales, pentru cea tabloidă? De ce crezi că are succes?
E o modă care o să dispară treptat. Pantalonii evazaţi nu se mai poartă de multă vreme, cum de altfel nu mai vedem nici oameni încălţaţi în conduri. Nimic nu e veşnic! În ceea ce mă priveşte, consider că avem treburi mult mai grave în România – foamete, oameni rămaşi fără un loc de muncă, români zdrobiţi de greutăţile vieţii, care iau drumul pribegiei. Tineri care termină două facultăţi şi nu-şi găsesc un loc de muncă, iar exemplele pot continua la infinit, pentru că zi de zi conversez cu toţi aceşti oameni pe Facebook. Ar trebui să ne pese de ei, şi nu de faptul că X sau Y divorţează! Iată de ce nu vreau să intru în lumea aceasta, extrem de cosmetizată cu mult fard!
Cum îţi pare presa actuală de investigaţii, la noi în ţară?
Ca şi inexistentă, este o presă îngenuncheată! Prea multă presiune pe jurnaliştii care vor să spună adevărul. Mă bucur însă că mulţi dintre confraţii mei se încăpăţânează să dezvăluie multe din dedesubturile societăţii în care trăim! Am toată stima pentru ei.
Cât de greu este azi, pentru un jurnalist, să-şi găsească rostul într-un loc unde să-şi facă meseria?
Destul de greu. Unii cred că noi am pierdut mult la capitolul credibilitate. Alţii ne acuză de servilism. Nu sunt de acord. Îmi iubesc prea mult profesia pentru a accepta ideea că cineva îmi poate pune pumnul în gură! Sunt liber să spun ce gândesc. De aceea au murit oameni în ’89. Pentru ca eu, voi şi alţii ca noi care servim această cauză să spunem întotdeauna adevărul şi numai adevărul. Indiferent de repercusiuni!
Semnat de Corina Stoica