LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Nu sunt deloc omul iernii și al vremii reci. Oricât cât de tare m-ar entuziasma perspectiva sărbătorilor și a tuturor lucrurilor care le însoțesc, lupta cu mercurul din ce în ce mai anemic din termometre devine pentru mine o adevărată provocare. Corpul meu a fost plăsmuit de natură într-o perfectă compatibilitate cu soarele și căldura, astfel încât, în ostoirea parmanentei răceli pe care o duc cu mine pe timpul iernii până la apariția primelor semne de primăvară, am învățat să-mi încălzesc zilele cu povești, reverii și călătorii imaginare.
Astăzi, am hotărât să mă scufund într-o adâncă stare de “tranquilité” și să mă joc de-a Juliette Binoche în “Chocolat”. Să fac ordine în borcanele de condimente și în gânduri, să -mi încălzesc bucătăria și sufletul, să plec în timpuri și în locuri îndepărtate, în care oamenii își cumpărau cele necesare traiului zilnic… cu boabe de cacao! Iar dacă n-aveți cumva vreun lucru mai bun de făcut într-o vitregă zi de iarnă, vă invit să porniți în călătorie alături de mine pe tărâmul fascinant al aztecilor, unde ciocolata caldă era mai mult decât o tradiție în viața oamenilor: făcea parte din modul lor de viață.
În Imperiul Aztec, boabele de cacao erau folosite ca monedă de schimb, așa că nu e de mirare că oamenii purtau în permanență cu ei, în buzunare, boabe de cacao – o monedă destul de savuroasă, nu-i așa? Cu o sută de boabe de cacao, spune povestea, îți puteai cumpăra un sclav. Cu toate acestea, deși boabele de cacao se aflau în mâinile și pe buzele tuturor, nimeni în afară de Împaratul Aztecilor nu avea voie să bea din licoarea magică ce rezulta în urma măcinării boabelor de cacao. Măcinată, cacaua era amestecată cu apă, vanilie și ardei iute și transformată astfel într-o ciocolată caldă condimentată, plină de vigoare, aproape sinonimă cu sceptrul puterii.
Mai târziu, coloniștii spanioli și-au adus și ei contribuția la rețetă: considerând că ciocolata caldă tradițională aztecă era… prea amară, au îmbogățit-o fără să stea pe gânduri cu lapte și cu zahăr. Eu am îmbogățit-o, la rândul meu, cu multă dragoste, așa că vă invit să vă înfruptați din cea mai bogată ciocolată caldă a istoriei – în varianta Bistro Margot! 🙂
Eu am folosit:
75 g ciocolata 100% cacao
100 ml de lapte
30 ml smântână groasă, cu 32% grăsime
1 linguriță de cacao neagră
1 chili uscat, tocat mărunt
1 păstaie de vanilie (semințe + coji)
două linguri de frișcă bătută
zahăr pudră, în cantitatea dorită
câteva boabe de piper roz
Cum am înfăptuit magia:
Într-o oală mică, am pus laptele, smântâna și ciocolată mărunțită anterior, amestecând continuu cu o lingură de lemn până când ciocolata a început să se topească. Am adăugat lingurița de cacao, ardeiul iute si cateva boabe de piper roz, pastaia de vanilie si zahăr pudră, gustând ca să mă asigur că aromele se îmbină exact cum prefer eu. Am turnat generos ciocolata caldă într-o ceașcă albă și am îmbogățit-o cu două linguri de frișcă bătută. Am încercat să nu o las să dea pe dinafară, dar ea a vrut neapărat să vesteasca abundența anului care tocmai bate la ușă, revărsându-se peste marginea ceștii. Eu am acceptat cu veselie și am decis să o împart cu voi. 🙂
Nota: în loc de chili uscat puteți folosi și fulgi de chili sau pudră de chili. Fiți atenți însă la cantitatea utilizată, mai ales dacă e prima dată când încercați așa ceva. Treptat, puteți crește sau descrește cantitățile de condimente, pentru a obține o ciocolată perfect compatibilă cu preferințele voastre. Eu vă îndemn, ca întotdeauna, să vă dați frâu liber imaginației și să combinați ingredientele – acestea și altele care vă fac cu ochiul – după bunul plac.
Nicolle Birta este creatoarea site-ului Bistro Margot, un spațiu virtual unde pasiunea pentru gastronomie se împletește minunat cu cea pentru cărți, filme, artă și savoir vivre. O evadare din cotidian într-un univers al aromelor savuroase pentru trup și, mai ales, pentru suflet. Pe bistromargot.ro, fiecare zi aduce o nouă poveste și fiecare oaspete găsește în cuvintele autoarei un strop de inspirație care-l face să revină mereu.
