LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Harvey Keitel, celebrul actor american cu origini româneşti, joacă în lungmetrajul Condamnat la viaţă rolul unui preot catolic, părintele spiritual al comunităţii în care se întâmplă acţiunea filmului.
Alături de Harvey Keitel, îi veţi mai recunoaşte în Condamnat la viaţă (A Farewell to Fools – titlul în engleză) pe:Gérard Depardieu, Laura Morante, dar și pe actorii români Bogdan Iancu, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Alexandru Bindea și Nicodim Ungureanu. Filmul este regizat de Bogdan Dreyer, scenariul îi aparține lui Anuşavan Salamanian, iar producător este Family Film.
Dacă Bogdan Dreyer l-a convins pe Gérard Depardieu, celălalt actor celebru, Harvey Keitel, a fost ideea producătorului Giuliano Doman (Family Film). Fără cele două nume grele ale cinematografului internaţional, filmul Condamnat la viață n-ar fi existat. „Nu a fost uşor să găsim banii pentru acest film, dar angajamentul lui Gérard Depardieu şi al lui Harvey Keitel de a participa ne-a ajutat mult”, spune producătorul de la Family Film.
Mama lui Keitel, originară din Maramureș
Harvey Keitel nu e la prima sa vizită în România. Mama actorului american s-a născut în Leordina, judeţul Maramureş. În adolescenţă, ea a emigrat împreună cu părinţii ei în Statele Unite. Harvey Keitel a vizitat pentru prima oară ţara de origine a mamei sale abia după Revoluţie, în anii ‘90, pentru un film de Theo Angelopoulos, Ulysses’ Gaze, 1995. „Faptul că am rădăcini româneşti nu a contat când am spus da, fac filmul, dar a fost un factor favorizant, ca să spun aşa. În primul rând, mi-a plăcut povestea. M-a atras nuvela lui Titus Popovici, care este minunată. Dilema colectivă pe care o au oamenii din acest sat e una profund etică şi morală. Şi m-a provocat să răspund la ea. Iar răspunsul meu este filmul”, a declarat Harvey Keitel.
Pregătirea pentru rol: „Am venit cu câteva zile mai devreme ca să învăţ câte ceva despre România”
Pentru a se integra în lumea din care avea să facă parte pentru câteva săptămâni, Harvey Keitel a venit în România, la Sighişoara, cu ceva vreme înainte de a începe filmările. „Am venit cu câteva zile mai devreme ca să învăţ câte ceva despre România şi, implicit, despre rol. Şi ca să faci asta trebuie să trăieşti aici, să baţi străzile, să mănânci mâncare românească, să stai de vorbă cu oamenii”, spune Keitel.
Actorul a insistat să locuiască într-un mic hotel din cetate, a colindat străzile oraşului, a participat la slujbe de duminică şi la o înmormântare, pentru a observa ritualurile, a stat ore în şir de vorbă cu un preot al Bisericii Evanghelice, Bruno Frölich. „M-a ajutat foarte mult, mi-a spus şi mi-a arătat multe lucruri pe care nu le ştiam despre munca unui preot şi despre ceremonii”, povesteşte el.
Pe lângă gesturi şi ritualuri, Keitel era intrigat de acţiunile preotului din film, care decide împreună cu restul elitei să-l sacrifice pe Ipu – „nebunul satului”, dar totuşi, un nevinovat – pentru a-şi salva vieţile. Când l-a întrebat pe preotul Bruno Frölich ce ar fi făcut în situaţia respectivă, acesta i-a răspuns „E o dilemă”. „A fost cel mai puternic lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată”, spune Keitel. „Nu ştii niciodată cum reacţionezi până nu eşti pus în situaţia respectivă. Filmul vorbeşte despre responsabilitatea noastră colectivă, ca părinţi, într-o lume în care continuă să fie războaie. La întrebarea pe care o ridică Titus Popovici lumea va căuta răspuns încă mulţi ani de acum încolo”, crede actorul.
