De ce se mai bucură omul, când se bucură: aveam în casă piesa asta veche de mobilier, pe care mă gândeam la un moment dat să o donez. Arăta ponosită și-i lipsea și butonul sertarului, mereu te chinuiai să-l deschizi. Ce să fac, ce să fac? O salvez!
Am curățat-o și hidratat-o bine, cu o cârpă moale pe care am pus ulei de cocos. I-am luat și un buton, pe care singură-singurică l-am montat, și voila! Arată mult mai bine și cred că o s-o păstrez vreme lungă de-acum încolo.
Semnat de Corina Stoica