vineri , 25 septembrie 2020

Dana Dorian: Cele mai mari vicii ale mele sunt fumatul și adevărul

Dana

Dana Dorian: criticul muzical, profesoara de canto, jurnalista, scriitoarea. Nu ne putem hotărî cum s-o descriem, căci o revendică fiecare dintre domeniile în care s-a făcut cunoscută. Și-atunci îi spunem, simplu, artista și savurăm destăinuirile pe care ni le-a făcut, cu verb, cu umor. Și-un strop de nostalgie.

Care este cel mai îndrăzneţ vis profesional al tău?

Îndrăzneţ înseamnă realizabil, nu utopic, aşa că, până la vârsta asta, am avut timp să-l bifez deja. Mai am câteva, dar sunt fireşti, normale, nu necesită vreo doză şoc de adrenalină sau determinare, ci doar timp. Însă am vise mega-îndrăznețe, cu ochii larg deschişi, legate de copiii mei, doar că de acelea ar trebui să se ocupe ei.

Cei mai buni oameni de televiziune mi se par… cei care au jurnalismul la baza pregatirii lor, care au carismă la baza lor genetică, educaţie la baza construcţiei de sine şi scrupule.

Emisiunile mele preferate sunt…

În afară de filme, pe care le devorez, privesc la aproape tot ce scoate Pro-ul. Mai nou, sunt fascinată de montaj şi analizez efectele acestuia în paşi. Nu mai privesc emisiunile de multă vreme ca pe „vernisaje” de adevăruri incontestabile, ceea ce m-a ajutat să intru într-o altă sferă a observaţiei.

Ziarele şi revistele pe care le citesc mereu sunt… fizic, inexistente. N-am mai cumpărat un ziar de cel puţin 10 ani, iar ultima revistă pe care am cumpărat-o a fost Ciao, penultimul număr, în care am publicat un interviu. Însă citesc presa online, în fiecare dimineaţă, la cafea. Mă crucesc câte nume noi citesc periodic, dar sunt fericită că puţin îmi pasă şi că nu-mi încarc memoria cu apariţii sezoniere. Pentru orice altceva, mă pune mama în temă, zilnic.

Care sunt oamenii cu care ţi-ai dori cel mai mult să faci un interviu?

Cei cu care deja am avut onoarea să mă întâlnesc în fata reportofonului, oameni excepţionali, valori incontestabile sau încă nebântuite de succes, copii mari sau suflete obosite. Cu întrebarea ta m-ai făcut să mă duc înapoi şi să-mi treacă prin ochii memoriei chipurile tuturor celor care m-au îmbogăţit doar prin simpla lor trecere prin viaţa mea. A naibii de norocoasă mai sunt! Ah, şi aş vrea să fac un interviu cu Cristian Tudor Popescu pe care, printre altele, l-aş ruga să-mi cânte.

Produsul de machiaj pe care îl folosesc în fiecare zi este…. rujul şi rimelul.

Parfumul meu favorit este… Alien Essence.

Partea mea preferată a zilei este… dimineaţa, oricât de înfrigurată sau caniculară ar fi.

Care sunt primele lucruri pe care le faci dimineaţa?

Duş, cafea, presa online, Facebook, bună dimineaţa, zâmbet, mic dejun, întotdeauna în ordinea asta.

Care e cel mai frumos om pe care l-ai cunoscut?

Pfff! Nu merge aşa. Nu mă poţi pune să aleg unul singur. Dacă ai spaţiu de publicare şi nervi să asculţi, atunci iată, pe categorii:

Din familie: bunicii mei

Din pedagogie: prof. Aurel Mustețea şi prof. Mircea Bădulescu (Dumnezeu să-l primească la dreapta Sa)

Din cărţi: Delia Mircescu

Din presă: Miron Manega

Din viaţă: prietenii mei, artişti sau nu

Din muzică, teatru: prietenii mei, artişti veritabili

Cel mai mare viciu al meu este…

Sunt: fumatul şi adevărul.

Cea mai folositoare invenţie este, pentru mine… înregistrarea sunetelor, invenţie care datează din secolul XIX.

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, în ce moment al vieţii tale ai vrea să te opreşti acum?

Dacă aş avea posibilitatea asta, m-aş teleporta direct în copilărie, s-o retrăiesc alături de oamenii pe care nu-i mai am alături. Iar când m-aş întoarce, aş da o fugă până în data de 3 martie 2012.

Când vreau să ies dintr-o stare proastă, primele lucruri pe care le fac sunt…

Cânt sau ascult un pasaj din Mozart (sunt vreo patru lucrări cu efect extraordinar) sau o piesă, aflată în stadiul de demo de vreo 10 ani, a lui Andrei Tudor. Apoi, fără pusee sau stări conflictuale, în perfectă pace cu mine, mă întorc în gând, să analizez momentul.

Cea mai mare dezamăgire a mea este… micimea umană. Și faptul că nu mă pot lăsa de fumat.

Cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodată a fost…

De la mama: „Dacă eşti fericită, bazându-te pe cerebralitate, să nu te intereseze cum se vede asta din afară.”

De la Miron Manega: „Nu te certa grav cu oamenii pe care îi iubeşti, pentru că e posibil să nu mai ai timp să te împaci.”

De la un prieten decedat la 28 de ani: „Fiecare zi este un test cu rezultatul dat în timp.”

Desenul meu animat favorit este… campania electorală.

Consider că un artist autentic trebuie neapărat să…

Să multe, foarte multe. Dar e imperios să se cunoască perfect, din scoarţă în scoarţă.

Scena de film la care plâng întotdeauna este… Amadeus, 1984, regia Milos Forman, scena de final în care trupul lui Mozart este aruncat în groapa comună, coloana sonoră fiind „Lacrimosa Dies Illa”, din Requiem.

Cea mai bună coloana sonoră a unui film cred că este…

Tot ceea ce scrie John Williams, câştigător a cinci Premii Oscar, patru Globuri de Aur, șapte Premii BAFTA și 21 de Premii Grammy. (Wikipedia: Star Wars, Jaws, Superman, seria Indiana Jones, E.T. the Extra-Terrestrial, Hook, Jurassic Park, Schindler’s List, Home Alone și primele trei filme din seria Harry Potter.)

Dacă aş merge la un bal mascat, m-aş costuma în… Ozana Barabancea. Ahahahahaha. Mi-e dragă de mor şi ştiu că are simţul umorului.

Cele mai importante lucruri în viaţă le-am învăţat de la… bunicii mei şi mama.

Cel mai dificil moment din cariera mea a fost…

Când m-am despărţit de scenă, la 24 de ani, prin decizie proprie, asumată. Când s-a ales praful de un frumos şi muncit trust de presă, care înregistra şapte publicaţii de mare succes, prin incapacitatea patronului de a selecta jigodiile de oameni şi interesele personale de cele ale trustului. Când n-am găsit metoda, sintaxa şi tonul potrivit, pentru a determina unul din cei mai talentaţi şi studiaţi copii să îşi găsească, activ, drumul.

Politicienii mei preferaţi sunt…

Aş fi tentată să răspund „cei morţi”, dar am să-l aleg pe I.C.Brătianu.

Ce obiecte ai salva din casa ta, în caz de incendiu?

Strict obiecte? Cât mai multe, bineînţeles, dar, să mă ierte Dumnezeu, nu cred că aş gândi raţional şi strategic, ci aş salva ce-aş apuca, la întâmplare: bijuterii, icoane, telefon, pantofi, chiloţi, colecţia de cd-uri, acte, albumele cu fotografii de familie…

Accesoriul de care nu mă despart niciodată este… un inel anume.

Calitatea pe care o admir cel mai mult la un bărbat este…

Una? O singură calitate mi se pare suficientă pentru alegerea unui câine, nu a unui bărbat. Aşadar: caracterul construit pe inteligență, conştiinţa, umorul şi determinarea.

Cea mai frumoasă parte a corpului meu cred că o reprezintă…

Cei câţi, Dumnezeu ştie, neuroni mi-au mai rămas.

Şi cea pe care aş schimba-o, dacă aş putea, este…

N-aş mai schimba din ei, aş mai adăuga, dacă aş putea.

Care a fost cea mai frumoasă dovadă de dragoste pe care ai primit-o vreodată?

Lumea e nebună. Aşa că, din motive numai de ea ştiute, a ales să mă iubească prin reprezentanţi la fel de nebuni. Aşadar, primesc des dovezi de iubire, din cele mai variate şi originale. Nu cred că le merit, însă mă bucură şi mă emoţionează de fiecare dată, şi le iau cu aviditatea unui hoţ, să-mi ajungă şi să-mi ţină companie pentru momente de tristeţe sau debusolare.

Ce îţi reproşezi cel mai des?

Că nu ştiu mai mult.

Dacă ar trebui să alegi o singură melodie care să fie sunet într-un film despre viaţa ta, care ar fi aceea?

Dacă tot vrei să faci un film despre viaţa mea, atunci lasă-mă să mă răsfăţ, să mă lăfăi în muzică. Şi cum viaţa mea nu e liniară, pentru fiecare perioadă din „ecranizare”, am nevoie de o coloană sonoră adecvată, nu aşa-i frumos? Deci am nevoie de unul din preludiile lui Chopin, poate Preludiul în Mi minor, de o parte din concertul nr. 2 în Do minor de Rahmaninov, neapărat  cvartetul din Rigolleto al lui Verdi, băgăm şi Nebunia Furtunii a lui Dan Teodorescu şi nu sărim peste Valsul în Mi bemol minor al lui Andrei Tudor. Da, ştiu, plictisitor: nici un tutzi-tutzi.

Când ţi-a fost ultima oară ruşine şi de ce?

În urmă cu puţin timp, când nu am respectat o promisiune făcută mie însămi.

Care este tabietul tău preferat?

În afară de ritualul de dimineaţă, n-am niciun tabiet.

Ce te enervează cel mai mult la oameni?

Impostura dusă până la deformarea realităţii despre sine.

Dacă ar fi să poţi avea succes într-o altă profesie, pe care ai alege-o?

Criminalist.

Ce scriitor ţi-ar plăcea să-ţi scrie biografia?

Aş fi recunoscătoare să mă zugrăvească prin cuvinte unul care are foarte mult umor.

Care e cel mai groaznic lucru pe care l-ai face pentru bani?

Pe care l-am făcut, mai exact. Să semnez cu pseudonim, din ruşine, un interviu comandat,  cu o piţipoancă penibilă devenită vedetă peste noapte.

Dacă ai putea fura ceva fără să fii prinsă, ce ai fura?

Timp.

Cum arată fericirea pentru tine?

Arată atât de firesc, încât n-ar ieşi în evidenţă cu nimic. Fericirea mea nu mi se pare perfectă, exuberantă, nebună, ci doar identificabilă şi de neconfundat. E colorată, vie, imprevizibilă prin durata şi apariţia ei, caldă şi nebănuită prin modalităţile sale inepuizabile de existenţă.

Cum ţi-ar plăcea să îmbătrâneşti? Ce imagine îţi apare în minte când te gândeşti la tine, cea de peste 30 de ani?

Mi-ar plăcea să îmbătrânesc „statuar, graţios / ca un înger de ceară”, spune Miron Manega, într-unul din poemele sale. Pot să-ţi spun însă exact cum NU aş vrea să îmbătrânesc. N-aş vrea să mă apuce nebunia lucrurilor pe care nu le-am făcut la vremea lor şi să nu-mi asum vârsta fizică.

Dacă ar trebui să alegi un singur cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Curcubeu detaliat în nuanţe.

Foto: Matei Ștefan Hablinshi

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus