Demascarea. „Hollywood”, de Charles Bukowski

Foto: toutlecine.com

– Și ce-o să faci acum? m-a întrebat Sarah.

– În legătură cu ce?

– Vreau să zic, filmul s-a terminat chiar de tot.

–  A, da.

– Ce-o să faci?

– Păi, mai sunt cursele de cai.

– Pe lângă curse.

– Păi, ce dracu’, o să scriu un roman despre scenariu și cum s-a făcut filmul.

– Clar, cred că poți să faci și asta.

– Pot, bănuiesc.

– Și cum o să se numească?

– Hollywood.

– Hollywood?

– Da…

Și asta-i tot.

Henry Chinaski e solicitat să scrie un scenariu, pe care un regizor pasionat vrea să-l transforme într-un film, la Hollywood. Cum se naște acest proiect (in realitate, „Barfly”, 1987), într-o lume plină de brizbrizuri pe dinafară și atât de găunoasă pe dinăuntru – asta e povestea romanului „Hollywood”.

M-am reîntâlnit, în cartea asta, cu vocea acelui Henry „Hank” Chinaski (alter ego-ul lui Bukowski) pe care-l cunoșteam, deja, din „Femei” – cinic, (auto)ironic, sastisit și iritat de oameni și cam de tot ce se întâmplă în lumea reală, animat doar de dependența de scris și de alcool. Un singur lucru este, totuși, diferit acum la Hank: fostul curvar notoriu din „Femei” are o soție, și încă una pe care o iubește și nu o înșală, o soție alături de care bea, își cumpără o casă, crește pisici și parcurge întreaga experiență a facerii filmului. E vorba despre Sarah, pseudonimul Lindei Lee Beighle, pe care Bukowski o introduce cititorilor spre finalul romanului „Femei” și care, în 1989, când a fost scrisă „Hollywood”, era deja de patru ani soția scriitorului în viața reală.

Aventura lui Chinaski cu scenariul intitulat „Dansul lui Jim Beam” – care avea să devină filmul „Barfly” în 1987 – merită citită nu doar pentru scriitura magnifică a lui Bukowski, ci și pentru că romanul dezvăluie, în detaliu și în cel mai realist mod cu putință, cum se putea (sau nu) face un film la Hollywood, în anii ’80. Nu orice fel de film, e drept, ci unul „despre un bețiv care stă pe un scaun de bar, zi și noapte”. „Pe cine ar interesa un asemenea film?” s-au întrebat, pe rând, toți potențialii finanțatori ai proiectului, pentru ca, în final, o companie să decidă că investiția merita, chiar și numai de dragul tuturor bețivanilor lumii care aveau să se regăsească în poveste. Numai că, odată ce finanțatorii au zis „Da”, au spus-o cu riscul ca peste două săptămâni să se răzgândească, joc care se va relua de atâtea ori, din motive de lipsă de finanțe (și de caracter), încât Chinaski însuși e dispus să renunțe la toată afacerea și să-și vadă liniștit de paharele de vin și de poemele lui.

Însă tocmai acest montagne russe exasperant prin care Chinaski trece, alături de întreaga echipă a filmului, face tot miezul cărții. Arată cât de ridicoli pot fi unii oameni de la Hollywood. Cat de mici. Și cum, uneori, e nevoie ca un regizor să fie gata să-și taie o mână ca să-și vadă filmul rulând pe un ecran mare.

În fine, după anulări și răzgândiri nenumărate, compania găsește bani să toarne filmul. Fără să fie o operă de artă, „Barfly”, pe care l-am și văzut după ce am citit cartea, ilustrează o felie din viața turbulentă a lui Charles Bukowski, petrecută între un bar din Los Angeles și altul, cu bătăile la care participa constant, cu aventurile amoroase născute, unde altfel, decât tot în baruri sordide și cu pasiunea pentru scris – probabil singura constantă din existența lui (cu excepția băuturii, desigur). În rolul lui Bukowski apare Mickey Rourke (prezentat sub numele Jack Blesdoe în carte) – poate puțin prea moale pentru partitura asta? În schimb, Faye Dunaway (Francine Bowers în carte) e absolut senzațională în rolul Wandei Wilcox. Ah, și însuși Charles Bukowski e o prezență atât de puternică, într-una dintre scene, deși apare scurt și nu spune nici un cuvânt, ci doar își bea liniștit paharul de whiskey, la bar, alături de alți confrați de băutură.

„Omul nu are nevoie decât de trei lucruri: credință, antrenament și noroc” scrie Bukowski în „Hollywood”. Și de stil, ca să-l citez tot pe el. Pentru că, fără stil – care nu i-a lipsit scriitorului niciodată – „Barfly” ar fi rămas doar o claie de hârtii plicticoase, despre un bețiv care stătea pe un scaun de bar, zi și noapte.