Doru Bem: „Nu vreau să schimb nimic. Vreau doar să mă schimb pe mine”

Este artist până în măduva inimii, și asta nu doar grație profesiei sale, de actor. E un om care întotdeauna a așezat, pe harta valorilor sale, mai presus de orice, adevăratele bogății ale oamenilor, cele deseori nevăzute. Astăzi, după ani de căutări – în care nici măcar nu are trufia de a spune că s-a iluminat – se străduiește să dea mai departe, tuturor celor dornici să primească, bucuria pe care a găsit-o. Despre ce fel de bucurie este vorba, aflați parțial din interviul pe care ni l-a acordat, iar mai multe veți descoperi dacă veți lua parte la Tabăra de Alchimie Spirituală la care Doru Bem vă invită, vara aceasta, alături de Oreste Teodorescu, în Vama Veche, ultimul Paradis de la Marea Neagră.

De cat timp organizați aceste tabere, tu și Oreste, și cum v-a venit ideea lor?

Împreună cu fratele meu Oreste, am hotărât anul trecut, în 2012, să începem Tabăra de Alchimie Spirituală la Vama Veche, într-un spaţiu iubit foarte mult de noi doi şi nu numai. Ideea ne-a venit prin 2011, după ce am avut, ani la rând, o serie de experienţe sufleteşti foarte frumoase la Vama Veche. Am cunoscut şi am înţeles, printre altele, că acest loc este unul special, şi nu mă refer aici la acel libertinaj prost înţeles de semenii noştri, ci la acel tărâm în care sufletul poate reveni la matcă, la esenţă, la o adâncire în firea lui, înnobilată de Dumnezeu şi Împărăţia Sa. Unii oameni din vechime, din legea veche – sacerdoţi, shamani în lumină, magi – ar fi numit acest loc, poate, o gură de Rai sau un loc cu putere. Astăzi îi spunem, mult mai simplu şi mai înnobilat, un loc Binecuvântat. Ar trebui să înţeleagă oamenii asta mai profund. Eu vin în Vamă de prin ‘97… Doamne, cum era acest loc atunci! E adevărat, s-a schimbat mult… Dar să nu uităm că omul sfinţeşte locul şi că pe ici, pe colo, mai pune şi Dumnezeu câte un locşor de purificare.

Crezi că România este pregătită să ia în serios ezoterismul și preocupările auxiliare lui?

România trebuie să fie pregătită să se ia mai întâi în serios pe ea însăşi, de popor vorbesc. Ezoterismul nu este ceva separat de lumea noastră lăuntrică, ci dimpotrivă, o aprofundează. Ezoterismul studiază tot ceea ce ţine de lumea de după „val”, de lumile invizibile şi de manifestările tuturor tipurilor de energii, fie ele materiale sau spirituale. Şi aici, ca în orice alt studiu, este necesară aprofundarea noţiunilor de bază, aprofundarea cărţilor şi cursurilor de calitate ce vizează formele ancestrale şi tradiţionale de cunoaştere, aşa cum sunt medicina tradiţională chineză, Ayurveda, şcolile de geomanţie de acum trei milenii din China, cât şi cele de Nei Gong  şi Qi Gong, şi pe de altă parte, Ştiinţele Inițiatice ce trebuie foarte atent şi cu măsură cercetate! Domeniul fiind foarte vast şi noţiunile fiind multe, trebuie luate pas cu pas, înţelese, aprofundate şi filtrate prin Adevăr!

Cat de receptivi sunt oamenii la chestiuni de genul acesta?

Oamenii sunt în general receptivi, pentru că este vorba de sufletul lor. Iar toate aceste căutări ale societăţii către vegetarianism, veganism, tai chi, meditaţii, cursuri de dezvoltare personală, cursuri de spiritualitate sau cunoaştere, nu sunt altceva decât un zbucium al sufletului de a se regăsi pe Sine.

Va loviți și de preconcepții, de prejudecăți?

Mă amuză întrebarea, pentru că noi asta facem… Ne luăm la trântă cu prejudecăţile şi preconcepţiile. Pornind cu ale noastre, bineînţeles. Dumnezeu îl vrea pe om liber de tot ceea ce îl întunecă, liber în lumină, cu bucuria victoriei asupra propriilor neputințe.

Și cum ne eliberăm, prin Tabăra de Alchimie Spirituală? De ce ați numit-o astfel?

Noi propunem o minivacanţă de șase zile (de duminică până vineri) de alchimie spirituală, după cum i-am şi spus. De ce i-am spus aşa? Pentru că alchimia, în esenţă, este cea spirituală, şi nu cea materială. Transcederea materiei către spirit reprezintă transformarea plumbului în aur. Vedeţi ce înseamnă originea alchimiei şi unde a ajuns omul atâtea secole… să caute materializare, şi nu de-materilizare. Propunem un timp de autocunoaştere, de reflecţie asupra propriei persoane prin cursurile, meditaţiile şi iniţierile pe care le avem. Mai pe scurt, vorbim despre adâncimile acestei tripartiţii extraordinare : spirit, minte şi trup. Cine suntem noi, de unde venim, cine este trupul şi mintea noastră, lumile şi energiile fundamentale, create şi necreate, materiale şi spirituale, ce înseamnă atacul energetic şi formele de protecţie energetice şi spirituale, cristaloterapie, terapia Reiki, Calea Luminii, Roavva, Qi Gong, iar pentru participanții la tabăra de anul trecut, pentru avansaţi, lista continuă şi se aprofundează.

De ce ar trebui să vină un om într-o astfel de tabără? Ce promite ea, la ce ajută, în mod concret?

Ea nu promite nimic, şi nici noi. Nici măcar bucuria momentului nu o putem promite, asta o face omul cu Dumnezeu. Noi doar ne străduim. Omul vine în tabără cu ceea ce este, cu ceea ce are şi cu ceea ce a învăţat şi a dobândit până la acel moment.

Cum ai descrie locul în care vă adunați?

Condiţiile de cazare şi tabăra în sine sunt gândite tocmai pentru a rupe omul de confortul de la oraş şi pentru a-l pune în legătură cu natura, cu viul, cu elementele din care trupul nostru este creat. Pentru unii sunt dure, pentru alţii sunt normale. Am observat că, cu cât se apropie omul mai tare de sufletul său şi de Dumnezeu, cu atât mai puţin îl interesează cât de pufos este patul în care doarme. Nu vreau să sperii aici pe nimeni… Sunt căsuţe de lemn suspendate, totul este curat, frumos, dar minimal. Unii, săracii, anul trecut, se aşteptau să fie piscină, dar în locul piscinei era o curte plină de verdeaţă şi o vatră de foc şi, uite aşa… au plecat. Din păcate, pentru mulţi, spiritualitatea se mănâncă cu fotolii pufoase, piscine şi chiolhane. Formal vorbind, în tabără este chiar invers. La Vama Veche suntem toţi un grup, o unitate în comuniune. Ne dăruim pe cât putem celor de lângă noi, prin înţelegere şi compasiune. Măcar şase zile într-un an să putem face acest lucru curat.

Din câte înțeleg, e un loc pentru cei preocupați de suflet, nu de marca mașinii pe care o conduc…

Așa este. Și e necesar să înţelegem că trebuie să ne preocupe permanent propriul suflet. Săptămâna de tabără pe care noi o propunem poate oferi acest lucru, şi asta pentru că este dedicată tocmai acestui scop – regăsirea cu noi înşine. Măcar să înceapă cu valurile mării şi puterea soarelui! Cursurile sunt susţinute în tabără, în aer liber, pe verdeaţă şi într-un spaţiu foarte frumos, la etajul unei clădiri situate pe faleza mării, atunci când căldurile sunt mari în timpul zilei. Acum sper ca imaginea marii să-i lase pe participanţi să fie atenţi la curs! (zâmbește)

Care crezi că este cel mai grav lucru care se întâmplă în societatea românească de acum?

Cel mai grav lucru… Nu ştiu, sunt multe grave şi altele foarte frumoase. Grav este că societatea nu-şi mai vede rostul şi scopul. Lucrurile sunt create pentru a ajuta omul, nu a-l subjuga. Iar lucrarea asta este făcută în aşa fel încât ajunge omul de bună voie să se subjuge, cu toată vrerea lui. Şi acolo unde e comoara ta, acolo e şi sufletul tău. Dacă sufletul este în cifre, bani, documente, afaceri, corupţie, furt, înşelare şi orice alte dobândiri de acest gen, atunci moare sau orbeşte. Este firesc, sufletul are nevoie de esenţa sa, de dragoste, de blândeţe, de înţelegere, de iubire de frate şi Tatăl Ceresc, atunci se adapă potrivit. Este ca şi cum ai încerca mielului să-i dai terci, nu merge, nu cu asta se hrăneşte mielul. Şi când mielului i-e foame, urlă, țipă. Tot aşa ţipă şi sufletul nostru, prin zbucium, nelinişte, agitaţie, anxietate, depresii, atacuri de panică şi tot tacâmul ăsta răspândit în societatea de azi. I-e foame sufletului, e nehrănit. Am scris şi un articol pe seama asta în cartea mea, „Cărarea Universului”.

Cel mai frumos lucru este că aici, pe teritoriul acestei ţări de castă strămoşească sacerdotală, preoţească, sunt călugări şi preoţi, pustnici şi zăvorâţi, sfinţi în trup care veghează tainic în peşteri şi munţi pentru liniştea şi seninătatea veşnică a duhurilor celor din întreaga lume. Am apucat în această viaţă să cunosc cu proprii ochi şi suflet puţin din aceşti oameni. Am trăit să văd ochii ca para de foc a sfinţilor, după ce o mână de călugări au închis slujba în noaptea adâncă a munţilor. Atunci m-am bucurat că suntem pe mâini bune.

Ce ți-ai dori să schimbi, în momentul de față, în lumea în care trăim?

Acum ceva timp mi-aş fi dorit să schimb multe, acum, însă, nu vreau să schimb nimic. Vreau doar să mă schimb pe mine. Numai Dumnezeu poate schimba ceva în esenţă, ca acea esenţă să dăinuiască în istorie către binele omului. Oricine a încercat să schimbe lumea, a eşuat. A schimbat-o Cuvântul Întrupat prin dragoste.

Noi toţi suntem precum firele de iarbă, avem timpii noştrii de creştere, iar dacă trage cineva de noi să creştem, ne rupem… la fel că iarba. Noi doar putem să ne ajutăm unii cu alţii să creştem sănătos sau… viceversa. Facem cursuri, iniţieri şi meditaţii nu ca să tragem de noi ca de la cinci centimetri să ajungem brusc la 100, ci să ne înţelegem pe noi şi să creştem dragostea atât de mult, încât să se cureţe de buruienile din jurul nostru, şi atunci când vine timpul în viaţa fiecăruia, să crească 1000 de kilometri, nu 100 de centimetri. Căci spune şi Dumnezeu că dacă omul face un pas către El, atunci El va face 100 către om!

Ai renuntat complet la actorie? Te mai putem vedea jucând undeva sau te-ai dedicat complet preocupărilor tale actuale?

Da, am renunţat pentru moment la actorie, pentru că acum sunt orientat către altceva. Am câteva proiecte la care mă gândesc, iar când va veni timpul lor, le voi pune în aplicare. Proiectele sunt tot în zona spiritualităţii, căci nu sunt foarte interesat de altceva. Am unul chiar împreună cu fratele Oreste, suntem în faza de creaţie, aşteptam să vedem ce iese. Ideea principală a spectacolului este Românul şi Tara Românească. Dar deja am zis multe…

Dar cursurile de reiki, le mai susții? Unde te pot găsi cei interesați?

Cursurile de Reiki Usui şi Tibetan, protecţie, cristaloterapie şi altele sunt susţinute la Centrul de Dezvoltare Personală ORDO România, centru înfiinţat de mine şi Oreste, aici, în Bucureşti, în Piaţa Rosetti. Acolo susţinem împreună diferite cursuri de dezvoltare personală, integrând şi spiritualitatea în dezvoltarea personală. Oreste susţine cursurile de Comunicare Verbală şi Nonverbală, Manipulare, Agresiuni Infoenergetice, Numerologie, Meditaţie şi altele. Încercam să creăm împreună o structură teoretică şi practică pentru o cunoaştere cu adevărat holistică. Cine este curios poate accesa pagina noastră, www.ordo.ro. Aici puteţi găsi detalii şi despre Atelierul de Dezvoltare Personală de la Moeciu de Sus, cât şi despre Tabăra de Reconectare cu Strămoşii de la Sarmiszegetusa-Costești, tabere susţinute de noi în vara acestui an.

Ce faci în fiecare zi, ca să simți că ai un rost pe Pământ?

Ca să simt că am un rost, întâi şi întâi, sunt foarte atent asupra mea şi asupra tulburării liniştii interioare. Trebuie să nu uităm că unul dintre rosturile noastre pe Pământ sunt ceilalţi. Şi de aia trebuie să învăţăm să ne iubim şi să iubim. E un rost al firii acesta. Acum cred că meditaţia şi rugăciunea sunt importante pentru toţi, din toate punctele de vedere.

Aş vrea să mai spun că nici eu şi nici Oreste nu ne considerăm maeştri sau iluminaţi, ci doar fraţi în drumul de desăvârşire către Bunătatea şi Blândeţea Inifinită. Toţi suntem fraţi între noi şi suntem întru câtva datori unii faţă de alţii. Dacă unul are cunoaştere, un alt frate aduce o pâine, un altul un ceai, un altul un zâmbet şi uite aşa, se întregeşte o lucrare de trezire curată, normală şi lucidă! Orice formă de venerare sau supra-apreciere a altui frate de pe Pământ trimit omul în întuneric. Şi pe cel care venerează, şi pe cel venerat!

Ce-ți dorești acum? Și ce le dorești oamenilor din jur?

Ce doresc eu tuturor este ce îmi doresc şi mie, să se reverse permanent dorul real de Tatăl în sufletele noastre. Dorul şi iubirea aceasta „paranormală” de Tatăl din nevăzut ne face să acoperim propria dreptate cu dragoste! Iar înţelegerea acestei dragoste aduce după sine toleranța desăvârşită, numită de creştini smerenie. Acestea nu se dobândesc într-o singură zi sau contra cost la iniţieri, ci este nevoie, de cele mai multe ori, chiar de o viaţă întreagă.

Semnat de Corina Stoica