LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Nouria Nouri este una dintre cele mai frumoase și naturale femei pe care le cunosc. Datorită rădăcinilor afgane, e o apariție cu parfum exotic, care întoarce priviri. E suplă, mlădioasă, iar părul ei zici că e desprins din reclamele la șampon. Însă cea mai frumoasă trăsătură a Nouriei este, după părerea mea (și a ei) zâmbetul. Am rugat-o să ne dezvăluie secretul unui zâmbet atât de luminos, plus alte secrete ale ritualului ei de frumusețe.
NOURIA NOURI:
Cred că sunt cel mai nepotrivit exemplu pentru femei, atunci când vine vorba despre ritualurile de frumuseţe. Asta pentru că nu am aşa ceva. La coafor nu merg aproape deloc, la manichiură nu mă duc, la pensat am fost prima dată doar înainte de a deveni mireasă şi apoi am început să îmi curăţ singură sprâncenele doar atunci când este cazul. Prin urmare, ce ar putea să înveţe cineva de la mine la acest capitol? În cel mai bun caz, un bărbat ar putea să mă dea exemplu consoartei care cheltuieşte banii familiei pentru ritualuri de înfrumuseţare pe care el nu le înţelege, dar de rezultatele cărora se bucură.
Acum, sper să nu se înţeleagă că părul mi-ar fi tocat, ars sau tărcat, că umblu cu unghiile rupte sau roase ori că cele două sprâncene s-au unit devenind una şi aceeaşi şi asta doar fiindcă nu mă duc la specialişti. Nu, în niciun caz. Am grijă de mine singură, acasă, fiindcă n-am nevoie de prea multe artificii. De bază sunt apa şi săpunul, aşa cum ar fi bine să fie pentru oricine.
Dimineaţa mă trezesc foarte devreme (fiindcă seara mă culc foarte devreme, în jurul orei 22, nu pierd nopţile şi îmi fac cele 8 ore de somn obligatorii), mă spăl pe dinţi şi pe faţă, aşa cum am învăţat încă de la grădiniţă. Apa nu e foarte caldă, dar nici prea rece fiindcă nu vreau să mă trezesc brusc şi brutal. Apoi, mai rămân să visez puţin la duş. Acela e momentul de răsfăţ la care nu renunţ niciodată. În timp ce mâinile goale, fără burete sau mai ştiu eu ce, întind gelul de duş (Tesori d’Oriente e preferatul meu), mintea rememorează momentele plăcute ale zilei trecute şi face planuri pentru ziua care abia începe. După duşul relaxant folosesc întotdeauna spray fără alcool fiindcă am pielea foarte sensibilă şi mă irit imediat dacă îmi dau cu alt fel de deodorant. Apoi, îmi dau cu laptele de corp Roses et Reines de la L’Occitane, iar mirosul lui de trandafir prelungeşte puţin starea de visare la care renunţ doar după ce îmi beau ceaiul indian.
Părul – nevopsit și spălat o dată la trei zile
Când vine vorba de păr, sunt foarte atentă fiindcă îmi este foarte drag, aşa fin şi subţire cum e el. Întotdeauna l-am purtat lung şi am mereu grijă să-i tai vârfurile o dată pe lună ca să nu se tocească. Mă simt cel mai bine când îl spăl la un interval de trei zile, chiar dacă specialiştii spun că e mai bine să-l speli o dată pe săptămână. Nu m-aş suporta să stau atât timp cu părul nespălat, mai ales că se îngraşă repede (poate tocmai fiindcă îl spăl prea des – iată cercul vicios în care mă învârt). În orice caz, folosesc şampon de la Vichy, potrivit tipului meu de păr. În perioadele stresante, când şi podoaba capilară începe s-o ia razna (adică începe să pice, se electrizează, are un aspect mătuit), folosesc tratament de la Kerastase pe care îl achiziţionez doar din saloanele în care am încredere. În rest, îl ţin mai tot timpul desfăcut fiindcă nu vreau să-l agresez strângându-l cu elastice şi nu îl vopsesc niciodată. Îi mai presar doar câte un strop din parfumul Jimmy Choo – Illicit, care abia a apărut si pentru care am făcut o pasiune subită. Un secret pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi este acela că încă nu mi-au apărut fire albe, dar atunci când vor apărea nu mă voi lupta cu ele, ci le voi lăsa să-şi urmeze cursul firesc şi să crească natural. Mi se pare foarte interesant să ai părul lung şi alb. În felul acesta aş semăna doar cu mine, n-aş deveni sclava vopsitului şi nici n-aş face eforturi inutile să-mi ascund vârsta pentru că aceasta, oricum, e doar un număr şi este irelevantă.
Machiaj: un eyeliner, un rimel și un ruj
Când vine vorba de faţă, n-am prea multe de povestit. Singura cremă pe care o folosesc este demachiantul Purete Thermale 3 în 1, fără paraben, de la Vichy. Fie că sunt machiată, fie că nu, îmi curăţ impurităţile de pe faţă în fiecare seară, înainte de culcare.
Nici despre machiaj n-am prea multe de spus fiindcă în viaţa de zi cu zi nu prea folosesc. Atunci când am filmări, spectacole sau şedinţe foto, consider că este destul de agresat tenul de make-up-ul obligatoriu şi întotdeauna excesiv, aşa că în cursul unei zile normale, când nu am treabă, prefer să fiu cât mai naturală. Singurele produse pe care, de obicei, le cumpăr de la Sephora, sunt un eyeliner, un rimel Max Factor şi preferatul meu, rujul roşu de la Christian Dior. Şi pentru că veni vorba de chip, am observat că fericirea îmi luminează cel mai frumos faţa. Lumina din ochi şi zâmbetul cu gura până la urechi înlocuiesc cu succes orice artificiu de make-up.
„Am renunţat să mai cumpăr ojă scumpă”
O altă parte a corpului de care îmi face plăcere să mă ocup sunt mâinile. Acestea mi se par cele mai expresive la o femeie. Poţi să priveşti mâinile unui om şi să-i creionezi în minte toată povestea. O cremă hidratantă de trandafiri mi se pare cea mai potrivită pentru mine şi povestea mea 🙂 , iar de unghii mă îngrijesc folosind un set de produse de la Marea Moartă, set ce cuprinde tot ce trebuie pentru o manichiură impecabilă: pilă, burete, ulei pentru cuticule. Nimeni nu mă crede, când îmi vede mâinile, că unghiile sunt făcute de mine, acasă. Şi mai am un secret pe care vreau să vi-l spun şi vouă: am renunţat să mai cumpăr ojă scumpă. Nu ştiu din ce cauză, aceasta se “îmbrânzea” repede, înainte de termen, se aplica uşor, dar la fel de uşor sărea de pe unghie, aşa că am schimbat strategia. Îmi cumpăr des ojă ieftină, cu care îmi dau de doar 2-3 ori şi apoi cumpăr alta. Surpriza a fost că o astfel de ojă se întinde bine şi rezistă foarte mult, aplicată fiind în două straturi. Preferata mea este oja lila de la Miss Sporty şi costă doar 6 lei. 🙂
Şi cum cred că liniştea sufletească înfrumuseţează cel mai bine chipul unui om, mai mult decât exteriorul, îmi îngrijesc interiorul. A nu se înţelege, însă, că sunt de acord cu celebra expresie ipocrită “cel mai mult contează frumuseţea interioară”. Asta mi se pare din aceeaşi zonă cu altă vorbă care mă face să râd, şi anume: “lasă, lasă că o să vezi tu că frumuseţea trece!”. Păi, eu nu cred că asta este problema celor care au asemenea teorii, cred că adevărata lor durere este că urâţenia nu trece. 🙂
Muzica bună, un film, o carte sau un masaj – secretele frumuseții interioare
Revenind la ritualurile care au grijă de interiorul meu, acestea sunt strâns legate de arte. Ador să mă relaxez ascultând muzica preferată. Coloana sonoră din serialul Twin Peaks, compusă de Angelo Badalamenti, sau vocea senzaţională a lui Beth Hart îmi împrăştie imediat tensiunea acumulată de-a lungul zilei. Un concert live (pare pleonasm, dar nu e 🙂 ), o piesă de teatru sau un film deştept mă ajută să uit pentru câteva ore toate problemele stresante, mă poartă într-o lume paralelă ăsteia cinice în care trăiesc şi în felul acesta mă protejez şi am grijă de sufletul meu.
Pe de altă parte, un masaj făcut de omul drag, cu ulei de lavandă şi cu multe lumânări aromate în jurul nostru, înlocuieşte orice ar putea oferi un SPA întreg. O carte bine aleasă şi citită împreună cu iubitul meu, sprijinindu-mi capul pe pieptul lui, valorează mai mult decât toate procedurile de înfrumuseţare din lume. O evadare la mare, în timpul săptămânii, în plină iarnă şi o plimbare de mână, pe plaja goală, mă tonifică mai mult decât o săptămână de mers la sală. O după-amiază furată din mijlocul treburilor şi petrecută la piscina unui hotel din Bucureşti unde suntem doar noi doi, îmi încarcă bateriile pentru multă vreme.
Apoi, după toate ritualurile despre care v-am povestit, când mă uit în oglindă, văd un chip senin, luminos, fără cearcăne, fără riduri, fără pete. Văd un corp care nu mă complexează indiferent câte kilograme are fiindcă ştiu că este iubit aşa cum este. Singura mea grijă în ceea ce-l priveşte (pe el, pe corp) este să mănânc puţin şi să iubesc mult. Eu chiar cred ce spunea Baudelaire: „Fericirea o face pe femeie frumoasă şi dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii”.
Şi mai cred ceva. Sunt câteva vorbe ce mi s-au lipit de suflet din prima clipă în care le-am citit. Îi sunt atribuite lui Coco Chanel, un simbol al feminităţii, dar nici nu mai contează cui îi aparţin, important este adevărul din spatele lor: „Natura îţi oferă faţa pe care o ai la 20 de ani. La 50 de ani vei avea faţa pe care o meriţi”.
***
Semnat de Alina Grozea
